Dor cu dor

Strânge-ţi dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit.

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre.

Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!

Şi în flacăra simţirii,
căutată tot mereu,
s-or îmbrăţişa, curate,
dorul tău cu dorul meu...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor cu dor

Strânge-ţi Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
şi acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!

Strânge roua dimineţii,
să-i speli genele de umbre
şi de urmele tristeţii
lăsate de iubiri sumbre!

Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!

Şi în flacăra simţirii,
căutată tot mereu,
vor trăi taina-mplinirii
Dorul tău cu Dorul meu...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu şi veşnicia

Dorul meu e călător
Şi s-adapă la izvor,
dorul meu!

Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!

Dacă-l vezi pe la fereşti
Spune-i, spune-i că-l primeşti,
dorul meu!

Visător, rătăcitor
Îl poţi toarce în fuior,
dorul meu!

Şi din firul meu de dor
Să ţeşi dragă un covor,
odorul meu!

Şi covorul meu de dor
Să-ţi poarte paşii uşor,
odorul meu!

Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăbit de dorul meu...

Slăbit de dorul meu,
Îmi cânt a ta iubire,
inelară...
peste care, cineva
a aşezat, cu luare-aminte
o eşarfă în plin senin
pentru un val
de timpuri...

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ţi se frânge
Cad flori de tei
şi ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
şi-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu erau vremurile vechi

Dorul meu erau vremurile vechi,
dorul meu era prezentul,
dorul meu era viitorul,
şi cu toate astea mor într-o căsuţă de paznic,
la marginea drumului,
într-un sicriu vertical, de când lumea
un obiect în posesia statului.
Mi-am petrecut viaţa,
stăpânindu-mă, sfărâmând-o.

poezie celebră de Franz Kafka, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învaţă minte
Dorul de suprafaţă
Te ţine în viaţă
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRAGULUI MEU

.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
şi, răstignind pustiul, altar i-am înălţat.
Îl vom sfinţi-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge şi cel dintâi păcat...

E-un dor fără sfârşit, desprins din altă viaţă,
în care muritorii-şi află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineaţă,
când şi-amintesc de-o stea, iubindu-şi strălucirea.

Corola de lumini ne-aduce împreună
şi cutezăm visa cum am vrea să trăim,
nelinişti alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.

În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins şi-un cer de fericire...
Credinţa aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

De-aş fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aş iscodi pe trecători,
De unde vin şi-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori;

De-aş fi troiţă în cărare,
Pe babe, pân’ s-or închina,
Le-aş pune-aceeaşi întrebare:
Văzut-aţi dorul pe-undeva?

De-aş fi eu pod, pe râu, în vale,
I-aş strânge apele ce-i curg,
Să-mi spună albiile-i goale,
Unde e dorul, în amurg,

Iar pe-noptat, ca şi o fată,
Aş întreba Luna mereu,
Sub care boltă înstelată
Visează-acuma dorul meu (?);

De-aş fi clopotniţa bătrână,
Aş întreba întregul sat,
Din deal, de sus, până la stână,
Cu dorul, ce s-a întâmplat?

Căci…parcă s-a înstrăinat,
În uliţă, când rar apare,
E-atât de trist, şi-nlăcrimat,
Pe-o filă numai de scrisoare.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu

Din nou frunza lasă pe copac
Şi mă ispiteşte: ce mai fac?!
De-mi revarsă gând ce mă apasă,
Cum să-i spun: mi-e tare dor de casă!..

Clampa uşii stă rămasă-n veghe,
Ochiul de fereastră-i tot mai verde,
Treptele de scări mă urcă-n prag,
Cuibul meu, ştiu, mă aştepţi cu drag!

Mult prea largă-i bolta ta senină...
Amintirile mă iau tiptil de mână,
Porumbei îşi trec aripi albastre
Şi în zbor mă duc la casa noastră!

Nucule, măi nucule, tu nuc,
Încotro acuma să apuc?!
Dorul şi mireasma ta umbroasă,
Mă tot cheamă, mă îndeamnă acasă!

Greu e rodul de pe ramul tău,
Doldora de dor mă simt, ah, eu!
Al meu glas nestins e cam durut,
Se revarsă în cântări de cuc!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieri ai depărtării

Privesc cum roua dimineţii
se transformă
în flori de crin,
elixirul vieţii
din roşul macilor
se revarsă peste dorul nostru,
lacrimi vărsate
în marea uitării
împrăştiate de vânt
sunt pietre poleite de argint,
fulgii de păpădie
se aştern ca un covor alb
de lumină,
acoperind pământul
dorul tău deapănă firul
smerit al timpului
o adiere rece
şi îngândurată
ne trezeşte din rătăcire
suntem prizionierii depărtării
flori desperecheate
din amintiri.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ales

Erai pe undeva... şi eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...

În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.

În adieri de vânt, mereu te căutam
Şi din adânc de timp, IUBIRE-ţi trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu eşti lângă mine.

Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în aşternut şi răvăşeşte-mi patul!

Cu zâmbet, strălucind smaraldul ochilor,
Mă-nalţi să rătăcim în lumea norilor...
Eşti marea mea IUBIRE, acum am înţeles!
Din infinit de inimi, pe tine te-am ales...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unui hoinar

Înmiresmat cu fericire,
Cu buzele-mi fierbinţi de dorul tău visat,
Mă plimb pe corpul tău suav,
Ca o albină pe o floare,
Hrănindu-mă cu- al tău dulce nectar,
Din roua dimineţii ce-a nceput cu tine...
Răsăritul meu de soare.
Să-mi fii dulceaţa nopţilor visate
Cântând în versuri de privighetoare
Sonetul unui biet hoinar,
Incert, necontrolat şi-nvăluit de fericire!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am adus regina nopţii...

iubito, flori în jurul tău
şi toate poartă oful meu,
atât de multe, albe, roşii,
eu ţi-am adus regina nopţii

zâmbeşti, îţi place, mă săruţi
şi ochii tăi îmi sunt plăcuţi,
văd dragostea jucând în ei,
m-ai aşteptat sub flori de tei

pe bancă stăm şi mai vorbim,
pe rând în ochi furiş privim,
te strig încet şi-acelaşi nume,
iubire suntem printre glume

te-aud râzând, apoi râd eu
în palme ai prins dorul meu,
îţi caut obrajii ţi-i sărut,
mă simt iubit şi-al tău drăguţ

ne prinde luna împreună,
îmbracă noaptea în lumină,
sunt razele atât de calde
şi vor în ele să ne scalde

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

Dorul

Olimpiei–Octavia

Dorul
e fereastra cenuşie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
aşternându-se,
ca nişte thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenuşă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,
şi ea,
între timp,
cenuşie;
dorul
sunt nenumăraţii mei paşi
fără drum,
dorul
e tăcerea moartă din
cuvintele mele;
dorul
e gustul de
cenuşă şi scrum
din pâine, din
lacrimi, din paharul
cu apă, din
ale dimineţii
sinistre cafele;
dorul
e chipul morţii,
e al morţii sibilinic
discurs,
ce se insinuează în
rugăciune, ce-mi
susură,
necontenit,
în auz,
ce stăruie
pe ale amintirii
retine;
dorul
e strigătul meu peste abis,
hohotit şi confuz...

Doru-i distanţa
de neconceput,
de nestrăbătut
dintre mine şi tine.

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Naţiunea" din Bucureşti, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul tău

de dorul tău
mă sting încet şi în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greşesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munţii
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aş face înger,
să pot să-ţi fiu aproape
să pot să te ating
şi să-ţi şoptesc
că încă te iubesc...

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş preface, de-aş putea

De-aş putea ca dorul aprig să-ţi alin, în prag de seară,
M-aş preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simţi în somn vibrând
Când, cu braţele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.

De-aş putea să-ţi vindec dorul, m-aş preface într-un nor
Ce ţi-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aş preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingaşe petale, să percepi al meu parfum.

De-aş putea să-ţi alung dorul, m-aş preface-n curcubeu,
Şi te-aş invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădaţi de patimi, de păcate izbăviţi,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiţi.

De-aş putea să-ţi alin dorul, m-aş preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aş preface într-un cânt,
Prin sublime incantaţii, de-al meu dor să te descânt.

Dar, din tot ce-aş vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ţi alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ţi tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ţi spun că... Te iubesc!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub munţii care nasc multe izvoare

Sub munţii care nasc multe izvoare
Dorul meu aş vrea să îl îngrop,
Sub paşii mărunţi de căprioare,
Sub iarba verde, la umbra unui plop.

Sub razele de soare atât de blânde,
Sub priviri de păsări migratoare,
Dorul meu aş vrea să-l pot ascunde,
Sub cerul nopţii cu stele căzătoare.

Şi dacă dorul meu ar prinde rădăcini
Acolo unde eu l-aş îngropa?!
Poate mai amar şi mai plin de spini
S-ar întoarce şi iubirea mi-ar stopa.

Ce să fac cu el, unde să-l trimit?
Să mă lase-n pace dorul greu,
S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit,
Să-i pot face pe plac sufletului meu.

Poate am noroc şi nu se mai întoarce,
Şi voi reuşi să scap de el,
Poate-ntr-un final mă va lăsa în pace,
Şi-mi voi trăi iubirea la un alt nivel.

Fără dor pustiu, doar eu şi fericirea
Vom păşi în simpli paşi de vals,
Şi voi încerca să-mi recâstig iubirea,
Şi voi da deoparte tot amorul fals.

poezie de Răzvan Isac (2 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Îl aprind mereu
Şi îmi stinge dorul.
Mi-e drag şi-i al meu
El... televizorul!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!