Marmură pe trotuar

oraşul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dunărime

De acolo,
din ascunsele-ţi taine,
de unde drumurile ţi se despart
către răsărit, către libertate,
apele ţi se amestecă
cu sufletele oamenilor.
Multe cânturi
porţi în culcuşul tău,
multe zări speli,
multe vieţi plutesc între tine
şi cer.
Babilonul acestor triburi
pe care apele tale le-au alăptat
cu mult înainte decât ele
mai ştiu,
a rămas legenda lor
ascunsă
la pescuit.
Ţi-au dăruit flori
şi bombe,
crescând din tine
un fel de dunărime
de oameni aspri,
care se mistuie
prin gările porturilor,
ştiind că orice graniţă
curge...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţionat până la vorbe

S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negeneraţii... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoţionat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieşit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în şedinţa cu presa printre crucile de pe alee
Oraşul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieşea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meştereşte de inginerii germani cu furculiţe franţuzeşti
Îşi lăsa pulsul să vorbească

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salată

dacă ar fi să pleci
din franţa gândirii
departe de germania albită
acolo în polonia suferinţei
şi peste zări&mări
ai putea oare(?) să calci
în bucuria europeanului
vlăguit de liniştea
unor oameni neştiutori
departe de lăncii
sau cavaleri închipuiţi
ca Sancho
şi scutierul său Don
privind din Catalunia
către cer chemând Columb-ul
global al spiritului cavaleresc
al dreptăţii

Scena a doua nu se mai joacă
cortina s-a înţepenit
în morile de vânt
scoţând un vuiet halucinant.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraomul în oglindă

nici albul nici negrul nici culoarea
din altedăţi de mine în afara-mi
din alte zări de ochiuri de speranţe
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

numirile democratice de îngeri
voturile din rai şi iad deopotrivă
cu măşti ce se afundă în oglinde
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

departe de a fi o nemurire
zvâcnirile galapolui de clipe
ori o armată de-nrobiri solare
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

preling cleştarul prăfuit al ignoranţei
al pasului etern spre infinituri
desprins din visele reificate
doar oameni doar fiinţe doar fiire

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

1.

cineva a scris undeva
o lege prin care Soarele
doar când apune are dreptate...
o lege care îl obligă
să de-a mărturie
după ce a văzut tot ce se întâmplă.
Doar când apune şi lasă din el
sângele pe cer să îl ascultăm...
Asta pentru a nu avea
coşmarul complicităţii atunci când răsare

La proces este văzut des cum explodează;
cum dă vălvătaia îngheţului,
chiar şi vara când stă târziu.
El nu mai ştie de ce
nu pune odată frână să lumineze alte ceruri inerte...
Acolo unde fenomenele tăcerii de sticlă nu nasc dureri...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negeneraţii de iubire mai târziu

Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îţi rămâne să cauţi soluţia de cer,
marele spumant al renaşterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunţă, solar,
o nouă adormire în neputinţe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătăţii.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoşi tăcuţi în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viaţa catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniştea de a dormi în truda lor

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre lirismul pântecelui

Ştiţi poezia aia
care se linişteşte
în pântecele inimii?
Aceia care ia
hrana din sângele-soarelui,
apoi doarme,
doarme,
şi nu mai vrea
să lase semne către muritori...

Travaliul minţii omului
de a fi om, înainte
de orice joc al versurilor?

Ştiţi ţara aia
în care îşi caută
ieslea versului?

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crapoter

Cădem în după-amieze şi în tăceri,
şi în psihozele grave ale trupurilor moarte;
eu mă prăbuşesc tocmai în polul meu opus,
în retezarea unei mâini de cuvinte, acolo unde
tăcerea lipseşte cu desăvârşire.

Tu priveşti lumea ca pe-o scrumieră, urât pansament
ferestrei turcoaz ai găsit în această sticlă de-opal...
O să îţi tai degetele într-o zi, o vei muşca cu un zâmbet şi
buzele tale şi gura ta vor sângera
gustul apusului pe care nu l-ai crezut în stare să existe.

Suntem păpuşile acestui teatru păgân – lanţul acesta
pe care ni-l legăm de aripi vuieşte metalic peste
umerii de plumb şi de teracotă ai oraşului. Oraşul
în care ne spargem seminţele de asfalt, în care
ne condamnăm tălpile să danseze în ritmul fierbinte
al acestui carnaval neînţeles. Dansăm când ni se spune,
cu paşii albi de porţelan, eu şi cu tine – păpuşile caişilor atei
ce izvorăsc oranj din focarele verii, eu şi cu tine – care le mirosim
tămâia şi smirna fără de încetare,
eu şi cu tine vom rămâne doar cu luna blândă odihnindu-se
în fumurile tale de necuprins în poeme.
Da, fumează dacă vrei, fumează din partea mea,
(dar doar din partea mea),
bea cât mai poţi, bea
până îl înmormântam iar pe Bach.

poezie de Maria Alexia Roşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu văicărelile astea?

Nu mă crede dacă-ţi spun
omul din clipa mea
ca nisipul din lacrima ta
curgerile şi scurgerile
suntem doar nori de furtună
imagini în portofelul cu poze
de identitate amestecate
lumi de lumini îmbărligate
de întunecimi expropriate
susurând crivăţ de bârfă
din mine în seninătatea ta
unde se poate auzi că iese
poetul ca un cuc din pendulă
la oră fixă dând gong

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

COŞMARUL DIN VIS

Dezavuat coşmar in vis
Aripa neagră ţi-ai intins
Până la mine....
Tot ce acoperi este nor
Tot ce atingi este un zbor
De pasăre in noapte.
Incerc să mă desprind lucid
Lumina vine-n răsărit
Si plec cu gând departe,
Acolo unde nimeni nu-i
Si unde raza soarelui
Ia lacrima din roauă.
Dar altă noapte cade trist
Mă urmăreşti mereu in vis
Si a-nceput să plouă.....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica depărtării

roşu, sânge roşu/amurg roşu,
o alee însângerată, toamna din ochii
noii negeneraţii
&aceşti editori din rărunchi
care mi se ascund între
ei&ei sau iudapetru din eul liric
&neliniştea galbenă, expresivă,
tânără ca o fiară dormind
când tresărirea se amestecă cu admiraţie
&neliniştea roz, dezordonată,
funambulescul umanism
expus în manelistul perpetuu balcanic
&...

Departe de orice sens
departe de orice motivaţie
departe de nimicnicia imanentă
departe de înroşirea obrajilor

&...

Omul a trecut în fundal
a făcut parte din poză
a zâmbit autumnal
în lumina galben-roză...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinox II

Am coborât pentu ultima oară
Visele despletite din înalt.

De-acum
Le voi lăsa să zboare singure,
Sau, poate, vor rămâne ele singure neclintite,
Ca pădurile ce veghează
Asfinţitul soarelui.

Doar rădăcinile lor vor coborî în mine,
Povestind despre frunze şi păsări.

poezie de Virginia Carianopol din Tapiserii cu lună (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul devenise o curgere spre cer, din cer, irepetabilă şi fermecătoare. Apusul devenise un vis, dar nu un vis simplu, ci un vis brodat cu simplitatea acestei vieţi irepetabile, dar eterne, o minune pe care numai visele o pot zugrăvi, o pictură atât de modestă, că de cele mai multe ori o confundam cu realitatea. Sau poate că... de ce nu?! Era realitatea pe care nu o putem defini.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

pe tarmul acestui vis
te astept
sa furam apusul soarelui
doar pentru noi
cand valurile canta o
serenada
si ne imbie sa ne aruncam
inimile in mare
sa calatorim spre
orizontul iubirii
tu si cu mine
tu valul
eu tarmul
uniti intr-o imbratisare eterna.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre
Punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea nopţii,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri...

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica zării de câmpie

Multe, multe se ascund
sub soare, în clară zi...
Multe gânduri îşi mai caută
jumătatea, suspinând...
Multe sentimente stau topite
în mâlul ghioceilor...
Multe, muulte s-au albit
cât vezi cu ochii,
cât simţi urletul lupilor
în ceafă şi desagă...
Cât luna se va ridica pe cer
să-ţi lumineze negura,
muuulte inimi te vor că(u)ta
mai departe de zare...
Te vor aştepta să apari,
dintre nori, şi neguri,
cu zâmbetul pe chip...
Cu amintirea haitei demult dispărute
&
peştii zbătându-se în desagă,
iar pieptul tău zvâcnind
de libertate,
veşnic, ieşit din cortină,
la finalul spectacolului
vieţii de haimana...

Multe gânduri te vor hăitui
cât vei că(u)ta în larg:
lacul, apa curgătoare,
satele, sălbăticia,
umbrele, şi lumina
paşilor omeneşti
de dinainte-ţi.
Fi-vei un fel de vânător
al propriilor erori
căutând ieşirea din scenă...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia sol a foii albe

Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac

Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe

O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală

Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!