Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihaela Banu

Am pus un semn ...

În cartea mea, ce-mi stă la căpătâi,
Cu filele-i deschise-n evantai,
Unde, eroul meu, mă așteptai,
Cum îți aștepți iubirea cea dintâi,

Am pus un semn și să nu uit aș vrea,
Când vom atinge culmi de univers,
Pierduți printre cuvintele din vers,
Să îmi acopăr capul cu-o gevrea.

E-un gest de prețuire și respect,
Să-nclin și fruntea-mi până la pământ,
Sub largul lumii acoperământ.
El e măreț, eu sunt doar imperfect.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Nevastă grijulie

Când cartea mea de căpătâi,
O scap într-un târziu din mână,
Nevasta mea o pune-ntâi
La loc, pe oala cu smântână.

epigramă de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

DRAGULUI MEU

.. În dorul meu de tine, am strâns IUBIREA-n vers
și, răstignind pustiul, altar i-am înălțat.
Îl vom sfinți-mpreună, fugind din Univers,
în rugăciuni vom stinge și cel dintâi păcat...

E-un dor fără sfârșit, desprins din altă viață,
în care muritorii-și află nemurirea,
făcând din noapte grea, fragedă dimineață,
când și-amintesc de-o stea, iubindu-și strălucirea.

Corola de lumini ne-aduce împreună
și cutezăm visa cum am vrea să trăim,
neliniști alungând doar cu o vorbă bună
din adâncimi de suflet, atuncea când iubim.

În dorul meu de NOI, am adunat putere,
cuprins de necuprins și-un cer de fericire...
Credința aducând dorita mângâiere
ce-a vitregit pustiu, de setea de IUBIRE..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Când moartea-mi stă la căpătâi,
Mă-ntreb să-i pese oare cui?!
Am fost cu țipătul dintâi,
A nimănui, a nimănui...

catren de (21 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Nu mai pleca! ...

Vrei lânga mine rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ți căpătâi?!
Să uit de al tristeții gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ți-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Și-am să îți spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschiși visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Iubirea aici

Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii

Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun

Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei

Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să ai pe cine să aștepți, e-un dar...

Eu nu-ți știu gustul și nu-l știi nici tu,
n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau și să-l alung
Îți scriu poeme și la piept le strâng.
Te am în fiecare vers și când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Și te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Și de pe buze zeama dulce-ți beau,
Jumate din păcate să îți iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Și-l țin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârșit,
Ca te am în vis la infinit...

Eu știu s-aștept chiar dacă e-n zadar;
ai pe cine să aștepți e-un dar...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Trece Dumnezeu în goană...

Cum se scutură bujorii, ca o ploaie-nsângerată,
Regretând amarul vieții efemere pe pământ!
Tot așa scutur, Doamne, cu privirea-ndurerată,
Când îmi picură din palme, mângâierea care sunt.

Pași grăbiți strivesc tandrețea dimineților albastre,
Orbi și surzi aruncă piatra și lovesc în rogvaiv,
Curcubeie-și pierd mirajul în tăcerile sihastre,
Unde doar un vers mai cântă în poemul meu naiv.

Și de unde iau muza, când lumină nu mai este?
(A rămas un colț de lună, fără loc și căpătâi).
Trece Dumnezeu în goană îngrozit și calcă peste
O relicvă din geneză, chiar pe ziua cea dintâi.

Ridic fruntea pentr-o clipă... unde-s cerurile mele?
Calcă tălpile pe stele și pământu-i tot mai sus;
Au înnebunit quasarii prinși în mreje de lichele
Și planeta e-n derivă-alunecând înspre apus.

Printre cioburi de speranță, îmi adun poemu-n vară-
A rămas lângă cireșii ce se scutură de flori.
Rătăcind la braț cu-arcușul unui cântec de vioară
Țip și urlu ca o fiară printre oameni incolori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn cărții

CARTEA – Inimă de Mamă,
CARTEA – Soare-n răsărit,
CARTEA – Foc ce încălzește inimi tinere
Și Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Și vine la-mpărat
Cu veste bună și cu inimă de foc.

CARTEA – raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu ești steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu ești Cerul, ești Poveste,
Ești Soare din Univers,
Tu ești floarea ce-nflorește,
Fericire ești și vers!

Tu ești cântec și Lumină,
Ești IZVOR vindecător,
Ești o floare în grădina
Înțelepciunii și ești dor,
Dor de cântec și visare,
Pace, zâmbete și vers,
Ești lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!

Când deschid filă cu filă
Și cuvintele se-nșiră,
Pline de intelepciune –
Se-umple casa de LUMINĂ.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Închinare

Ridic paharul, iată, cel dintâi
Și-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul și prezentul.

Pun magice metafore în vers
Și le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... și puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veșnicie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acasă

azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
și gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o ușă se aude scârțâind,
când vântul prin ferestre bate,
vechea icoană atârnând,
e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,
din ce a fost ulei sfințit
la care, mamă, primul vers,
din cartea mea, sfioasă, ai citit.

și lacrimi ți s-au scurs pe-obraz,
cuvintele rostind în șoapte.
cu mâna rezemată de pervaz,
tu mai aștepți pe cineva, la ușă să îți bată.

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea Sf. Ioan

Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,
nu mai pot nici ochii să-i închid,
lumina orbește, sunt ca o frunză în vid.
Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene în sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii cheamă și mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a- nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veșnic cum este și valul.
Nume port, morminte – cenușar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de Tine
Ca iarba-n primăvară este iubirea mea,
o paște timpul, iarna o face fulg de nea
și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi
trec norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi,
dar în adâncul firii trăiește, lumânare
ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare,
sub raza tremurată citesc în mine, scriu,
"De ce-nțelegem rostul iubirii prea târziu?".

Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul șaten,
lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ținutul Goshen.
Zâmbești ca un prunc înaintea descătușării din vis,
zadarnic aș vrea doar cu mintea
să-mi stăpânesc ochiu-nchis
în mine, în inima care, bătând nebunește, cerșind,
îți caută cu viclenie dorințele, șarpele – jind.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îmi sunt dator

Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator -ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.

Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!

te-nsoțesc prin galaxie,
-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrișor Dumitru

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

Tu ești iubirea mea dintâi,
Ce sufletul mi-l scurmă
Și cartea de la căpătâi
În ziua de pe urmă.

epigramă de din ziarul "Viața Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.

Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!

poezie de (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!

poezie de (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte

Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot ți-o arăt,, orișicât aș vrea!

Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.

E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.

Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?

De printre umbre Păcatul trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?

Vreau mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!

Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești:

Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.

Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum -l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum -l întreb dacă mai vine și mâine?

poezie de din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom iubi

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.

Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.

Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.

Îmbrătișați o să pășim și – n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți – vă până veți ajunge stele!

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte,
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenul de pe Pământ

Iubirea mea, tu ești minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Ești Armonie-n cânt și-n vers.

Căci sunt îndrăgostit de tine,
Ești trup și suflet și ești gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.

Porți chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.

Când am plecat prin galaxie,
Cu destinația Pământ,
Nu bănuiam ce-are fie,
nu voi mai putea cânt.

Mi-a spus-o însuși Creatorul
C-am trăiesc câteva vieți,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) mă aștepți?

"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este și bun...
Tu ești o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?

Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie -l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Și-atunci degeaba-ncep plâng..

Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!

Tu ești micuța mea prințesă,
Eu știu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!

Ai fost și vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când ești cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu ești devin mormânt.

Dar noi suntem o galaxie
De sentimente și de dor!
te urăsc că ești Femeie,
Să nu-l ascult pe Creator?

Deși îmi pare crudă soarta,
Nu pot fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!

Rămânem două emisfere,
Care își au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aștepți? Eu am vin?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!

Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea ta...

Iubirea ta,
când bună-rea,
ține-n frâu,
e ca un râu
învolburat.

Iubirea ta
de peruzea
străluce-ades,
e cânt și vers
înaripat.

Iubirea ta,
adorm cu ea;
e jar nestins,
alean și vis
înmiresmat.

Iubirea ta,
de catifea
e-un drag fior
cântec de-amor
predestinat.

Iubirea ta
e doar a mea;
etern refren
dintr-un poem
neterminat.

Iubirea ta(-i)
Iubirea mea...

poezie de
Adăugat de Valeria MercaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook