Calităţi fireşti ale lăcuitorilor, portul, năravurile, obiceiurile şi desfătările lor. Rumânii sânt făcuţi bine, dăştepţi, cu duh, şi îndemânateci la orice meşteşug. Fămeile frumoase şi cu lipici, dar capriţioase şi fudule de voie. De-i va sta bărbatul înpotrivă, şi nu-i va mulţumi cererea, apoi să întâmplă multe în casa aceia. Partea cea nobilă şi mulţi din neguţători îşi ţin portul naţional. Le place luxul şi podoabele Evropieneşti.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rumânii ţărani au lăcaşuri proaste, fără sobe, cu câte un cuptor care le ţine loc de sobă, şi cu coşul de nuele lipite cu pământ. Iar lăcuitorii despre baltă, au case mai curate, cu sobe şi cu coprinsuri mai bune, şi să pare a fi mai sivilizaţi decât cei din partea muntelui, şi înbrăcaţi mai curat, mai vârtos femeile lor.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oroşani din starea de jos, neguţători şi meseriaşi să trag ca de un fermec la clasul nobilităţii; care-i scăpând din mână talenturile ce le-ar fi putut învăţa, ca să le întrebuinţeze cu folos în Patria lor, rămân în ticăloşie, neavând mijloace cu ce să-şi câştige agonisita din toate zilele. Şi pentru aceasta meşteşugurile fiind mai nebăgate în seamă, nici o dăzvoltare nu vor putea lua, precât duhul norodului va stărui într-această rătăcire.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcimea du prin oraşe, adică noroiul norodului Rumânesc, iubeşte cu deosebire slobozenia; sânt mai mulţumiţi să umble pe uliţe desculţi, trenţăroşi, decât să-şi plece capul la cei care sânt chemaţi să le slujască. Această trândăvie a lor izvoraşte dintru înlesnirea ce o au de la cei ce să cuvine să-i înpileze la lucru decât să-i miluiască şi să-i facă cu aceasta ticăloşi.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frumoasa Transilvanie Rumânii fac partea mai mare a lăcuitorilor; ei sânt aicea poporul cel mai vechiu; ei vorbesc o limbă dulce, frumos sunătoare, întocmită spre mare cultură; ei în această limbă plinesc cele dumnezeeşti în beserică şi acasă; aceasta este cea mai lăţită în mai sus numita ţară, în carea vorbeşte Rumânul cu Ungurul şi Sasul, Ungurul cu Sasul, ba şi Sasii din osăbite ţinuturi între sine.

Ioan Rus în Icoana Pamentului sau Carte de Geografie
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populaţie – Ţara Rumânească nu ieste aşa de lăcuită pre cât cere întinderea iei. Boala ciumei la care a fost supusă; spaimele cele grozave şi nenorocirile ce adesea oară au cercat în vremile trecute, n-au iertat înmulţirea populaţii rumâneşti: aflându-să mai vârtos această Ţară de multe ori teatrul războaelor. Drept aceia, după nişte asemenea întâmplări triste, nu poate fi de mirare de voiu preţui numai 1.603.593 lăcuitori în tot ţinutul Prinţipatului; afară de un număr de călugări şi călugăriţe, şi afară de ţiganii Statului, i de cei mănăstireşti şi boereşti.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe nişte umeri groşi,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboţi,
Vulgar râdeau şi scuipau istoviţi,
Morţi de beţi urinau şi-njurau printre dinţi.

În portul Amsterdam toţi matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau şi iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetăţeni,
Pentru curve din Hamburg şi-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-şi neveste ce acasă-i înşelau,
Închinau pentru morţi, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soţii.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul bunicului

Portu-mi portul care-l port,
Mândru, dar în el includ
Printre hainele de tort,
Portmoneul nou şi nud!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asalt in portul celor 7 zeiţe

dimineaţa am debarcat în portul celor şapte zeiţe,
oamenii locului muriseră cu o seară înainte sub focul încrucişat al iertării.
Polidamas a fost primul care a păşit pe plaja blestemată
urletul lui de luptă ne-a adus sângele în obraji,
ca de fiecare dată când jefuiam casele părăsite ale muritorilor.

din colibele fără uşi, podoabele dispăreau una după alta,
lăcomia era atât de mare încât am luat şi brăţările de umbră ale icoanelor fumegânde.
ascunse în beciuri de piatră am găsit şi tăbliţele legii,
oamenii din vechime scriseseră în ele cele mai frumoase minciuni,
aşa că le-am luat cu noi ca dovadă că există moarte şi după moarte.

cei mai tineri dintre luptători au băut sângele femeilor răstignite pe podiumul vopsit
violet,
apoi au dansat pe jumătate goi invocând tristeţea unui ideal inutil.
am stat deoparte un timp pentru a reuşi să număr izvoarele secate de urmaşii
minotaurului
dar răzbunarea mi-a aprins pletele cu blasfemiile ei
şi a trebuit să îţi caut mormântul printre epavele corăbiilor aproape putrezite.

şi fiindcă sunt bărbatul unei singure trădări,
am jurat să îmi caut moartea
luptând pentru o cauză de dinainte pierdută,
undeva,
dincolo de albastrul impur al speranţei.

poezie de Eduard Dorneanu (29 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzicienii

Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.

Îşi eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează şi limpezesc aerul
dând vieţii o nouă formă şi strălucire.

Aduc cu ei un vechi mister
şi cu el modelează sufletul secolelor.

Muzicienii sunt marea
care cheamă râul şi creaturile sale.

Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina îşi atinge sensul maxim.

Minte, inimă şi meşteşug
sunt muzicienii

-ei-

s-au născut din aripile lui Icar.

poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii îşi pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculaţi cu simţământul că îşi aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că erorile lor sunt ale lor, că aberaţiile lor sunt ale lor, şi după aceea se revoltă împotriva lor.

citat din John Kenneth Galbraith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime simple

Mai scriu şi simplu... din păcate?
Poate că nu, poate că da.
Cuvântu-ncearcă să-mi arate
Şi un alt fel de-a exista.

Eu ştiu că-n cercuri elevate
O să mă fac puţin de râs,
Dar cine râde, uită poate,
Că după zâmbet vine plâns.

Mă uit atent prin dicţionare.
Atât de groase, de frumoase,
Dar mă întreb mereu, de oare,
N-au devenit cumva spumoase?

Atât de multe sinonime
Pe care nu le înţeleg.
La fel de multe antonime...
Prefer sămânţa s-o aleg.

Ştii, totul creşte din sămânţă,
Într-o sămânţă se întoarce.
Tot ce-i stufos parcă anunţă
Ceva, ce nu ştiu dacă-mi place.

Prea multe crengi, prea multe vreascuri,
Ce s-au uscat la timpul lor
Şi au căzut, de-atâtea veacuri,
Sub lovitura de topor.

Eu am să-ncerc să scriu mai bine,
Poate-i voi mulţumi pe toţi,
Deşi... m-aş mulţumi pe mine
Dar cum să faci şi cum să poţi?

poezie de Adi Conţu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica portului naţional

Dau muzica TARE LA MARE,
Pe tot litoralul am bal
Şi portul e în transformare:
Batista s-a pus pe ţambal!

epigramă de Alexandra Dogaru din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de azi, lumea se îmbracă în costum popular doar pe bani. Nu se îmbracă pentru că le place portul nostru. Se duc la ansambluri şi se îmbracă în costum popular pentru că sunt plătiţi. Ca la serviciu. Dar mai avem ţărani în România? Nu! Găseşti numai oameni vicleni, linguşitori. Găseşti şi oameni de omenie dar rar. Şi aceia nu vin la televizor.

citat din Grigore Leşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amsterdam

În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei şi vapoare,
Iar fiecare vis e o rană şi doare.
În portul Amsterdam
Mulţi marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Şi-n apele negre cad stele gânditoare.

În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuşi de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleştări de beţivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În nişte zori duşmănoşi, corozivi.

În portul Amsderdam
În clămpănit de saboţi
Hulpavi mateloţi
Înfulecă hering prăjit,
Dezvelind dinţi de-oţel şi măsele
Prin care-au trecut ogarii furtunii,
Dinţi cu care-au tras de vele,
Care-au muşcat din cornul lunii.

Unul ţipă din toţi bojocii la ospătar,
Fluturând în aer furca mâinii:
" Hei, mai bagă nişte peşte,
Aruncă-l colea, lângă pahar!"
Încearcă-apoi, icnit, să râgâie,
Dar de-abia scoate-un sughiţ,
Aşa că se ridică şi râde,
Şi se-încheie la şliţ.

În portul Amsderdam
Marinarii-n ritmuri levantine,
Îşi freacă burdihanele pline
De coapsele doamnelor nopţii;
Miroase-a căţei somnoroşi şi a lene,
Voci arse de whisky,- îngână-o serenadă;
Spintecă noaptea flamandă
Glume şi-ocheade obscene.

Râd şi dansează-într-un dulce-abandon
Până când în aerul dens, senzual,
Harmonica suspină-acordul final;
Trec apoi, perechi, perechi,
Prin catifeaua nopţii batave
Cu bărbăţiile ţanţoşe-n pantaloni,
Remorcând după ei femei uşoare
Pe străzi înguste, sub lampadare.

În portul Amsderdam
Mereu e-un marinar care bea
Şi bea, şi bea, şi bea –
Şi bea iarăşi şi iarăşi,
Bea-n sănătatea tuturor târfelor
Din Hamburg şi din Amsterdam,
Care-şi vând carnea
Lui şi la o mie de alţi tovarăşi.

Ele şi-au scos frumuseţile pe tarabă
Şi virtutea pe vecie li-i pierdută-astfel
Pentru câţiva guldeni murdari;
Iar când matelotul nu mai poate turna-n el
Şi-şi ridică nasul spre carul ceresc,
Privind intens a bolţii carcasă
În vreme ce se uşurează, ele jelesc
O iubire deloc credincioasă.

În portul Amsderdam
În portul Amsderdam

cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costumul meu naţional

Când latră vre-un dulău prorus
La portul meu, naţionalul,
Mă-ntreb: -De ce n-a fost inclus
În el, ca la ceceni, pumnalul.

epigramă de Efim Tarlapan din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prospero: Partea cea mai nobilă a raţiunii mele este împotriva furiei pe care o simt uneori. Căci partea aceea nobilă îmi spune că este lucru mai preţios să ierţi decât să te răzbuni.

replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1611)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul artiştilor nostri

Ce frumuseţe şi splendoare
Aveţi când apăreţi pe scenă,
Purtâd din cap pâna-n picioare
Miracolul produs de-a nostră gena.

Poporul nostru vechi şi bine stabilit
N-a recurs la razboi pentru a deveni imperiu,
şi-a folosit razboiul de ţesut
Creînd costumul popular, devenind geniu.

Femeile pe timp de iarna
Pe câmp nefiind pra multe de facut,
De dimineata până-n seara
Concepeau noi modele de ţesut.

Cu acul şi suveica tot lucrâd,
Se întâmpla s-apară-n fiecare an,
Costume şi mai frumoase înbrăcînd
Fiecare devenind costum National.

Privind la ele cu mare placere,
Vezi arta ţărănească ca o natură vie,
Cu simbolurile noastre populare
Sânt cele mai frumoase din lume.

Pentru a se distra de sarbători,
în eleganta mândră ce-o aveau,
Unii cântau din gură, fluier şi viori
şi-nveselindu-se să joace începeau.

Astfel, dansul şi folclorul românesc
Au devenit un mare tezaur,
De-aceea mulţumim neamului strămoşesc
Dacilor noştri cu inimă de aur.

poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fel de muncă, chiar şi ţesutul pânzei, este nobilă. Munca şi numai munca este nobilă. Viaţa în trândăvie nu e nici partea omului, nici partea zeilor.

citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe corabia speranţei

pe oceanul de vise mă îndrept spre far
vreau să ajung în portul cu surprize
paşaport nu-mi trebuie nici vize
mi-e de ajuns avântul de călifar.

am avut şi eu corăbii scufundate
pline cu pescăruşi de chihlimbar
am suferit stingheră în uragan barbar
dar am rămas fermă cu aripi înnodate.

descarc în portul mare sacii cu întrebări
voi primi răspunsul de la heruvimi
ei îmi sunt duhovnici înţelepţi sublimi
ei m-au invitat adesea la cereşti serbări.

am petrecut în viaţă şi bune şi rele
dar am avut mereu speranţe de la stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mulţumi cu puţin. Aşa cum se întâmplă cu toate problemele ce ţin de suflet, vei şti când vei găsi. Iar pe măsură ce anii trec, totul va deveni mai frumos. Să nu uiţi doar: nu te mulţumi cu puţin!

citat clasic din Steve Jobs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!