Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
murdar de intriga firii,
un crocodil pătrat își tăia din răsărit o porție zdravănă
de nămol,
fericirea
părea cuvântul ce duce la moarte,
copaci din aceeași sămânță cu rădăcinile-n casă
voiau să plece spre locurile unde păsările
nu puteau ajunge la muguri,
nici la brațul de lemne pe care imaginea mamei zăbovise
un timp de iubire.
mai mult decât orice beție,
limba ceasului vechi trecea pe vârfuri
- balerină nefericită
pe podeaua ce înghițea nesătulă
aplauze.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre șerpi
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre religie
- poezii despre recunoștință
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Milenii într-un loc fără uși
te comporți de parcă am împărțit aceeași sămânță,
în următoarele secunde apare în privirea ta
impulsivă -
luna, nocturnă chopiniană.
acolo unde este prea puțină lumină ca iarba să crească
îmi stă pe limbă să-ntreb:
mai vrei să-mi scot hainele?
te iubesc de parcă am dezgropat pomul
cunoștinței
binelui și răului
pipăi coaja, cu speranța că nu mă voi pierde
în relieful unui desen dedicat:
Adam și Eva, februarie 4036 îen.
ai cel mai frumos zâmbet, deși nici glezna nu este de lepădat,
replica "pentru tine, femeie" îmi consumă rezerva
de aer
niciodată nu ai adus pe cineva în pragul nebuniei,
suspină piatra făcând aerul să roșească la atingerea degetelor
subțiri ce taie pâinea cu grijă
din dragoste pentru oameni.
speram că nu ești în cealaltă parte a lumii
când îmi spuneai:
mă uit pe fereastră și ninge...
cum să reformulez:
''os din oasele mele''...?
bucăți de suflet pun carnea la loc,
matematic,
iubesc viața mai mult decât
atât de adânc
rădăcina pomului fără rod
sapă îndărătnic în mine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre iubire, poezii despre copaci, poezii despre aer, poezii despre zâmbet, poezii despre suflet sau poezii despre secunde
Când întâlnesc păsările
de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
își îndreaptă vertebrele și le orânduiește
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-brațe pe care
se așază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
și o tandrețe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz
când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării și mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă
de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subrațele scorburilor
încât merită să le ascult foșnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suișul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo și-au avut pregătit de la naștere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
și totuși
îmi mai îndrept o dată spatele
și aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre aripi, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Momente de mijloc
așa începuse sfârșitul
întoarcerea unui om către altul
timpul fără reacție lumea înainte de 11 septembrie
cei mai mulți dintre noi nici măcar nu aveau arme
mai mult decât dorința de-a fi
primul
ademeneam prin amabilitate
primeam forța
să neg existența răului din momentul plăcerii
mă entuziasma fiecare dimineață
singur
îmi aparțineai în totalitate
precum cana de ceai
farfuriile pâinea unsă borcanul cu dulceață
de vișine
bucuria mi se părea expresia celei mai pure arte
algebra mea dădea bătăi de cap oricui credea în
iubirea față de semeni atât de instinctivă
încât
refuza întrebarea de ce noaptea -
un fel de legătură cu Universul
subliminală
subtilă
recunoștința mea că
moartea însemna o frumoasă lecție
de dragoste făcea
limba în care mi-era dor să-mi schimbe gândirea
adormeam la volan
mă salva sunetul unor pagini întoarse
atât cât să-mi dau seama
cât este spațiu negativ și cât reprezintă viitorul
de neoprit precum poezia mea sau restul lucrurilor
împărtășite lumii
urma să i se întâmple ceva mai presus de divin -
un fel de fior primordial pledând vinovat
mă va transforma într-un nor pe care oricine îl va putea
împinge cu mâna.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vișine
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre sunet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- lecții de engleză
Chiar dacă pleci la drum ca și freelancer sau cu o tarabă (spre exemplu), dă-ți voie să visezi mereu la un nivel superior al afacerii tale: să devii cel mai bun din țară, din europa, din lume (orice ar însemna asta). Nu te mulțumi niciodată cu nivelul la care este afacerea ta, pentru ca autosuficiența nu duce decât către faliment, în lipsa unui ideal la care să aspiri. Nu uita că afacerile nu pot crește mai mult decât nivelul de educație al antreprenorului din spate. Orice piedică întâlnești în această călătorie este dată de nivelul la care ești tu și nivelul tău de înțelegere a pieței și a ceea ce înseamnă antreperenoriat. O afacere nu poate crește mai mult decât nivelul de educație al antreprenorului din spatele ei.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre afaceri, citate despre visare, citate despre obstacole, citate despre mulțumire, citate despre idealuri, citate despre educație, citate despre devenire, citate despre creștere sau citate despre Europa
Un dineu în camera de la etaj numai adulți
fără pretenții exuberante
dincolo de monotonia unui timp uzat de prea multele rugăciuni
și tentații
mi-am propus un moment de respiro
Dumnezeu văzuse adorația mea pentru muncă
în care lucrurile sunt știute de toți dar nimeni nu are curaj
să le spună
expunerea socială avea ascendent
dar eu nu-mi scosesem din minte anii copilăriei
dacă mă trezesc noaptea nu mă culc îndată
la loc
îmi folosesc șansa să înțeleg timpul făcut din mii de ochiuri de geam
prin care nu te uiți să privești soarele
o tristețe mai dulce decât zâmbetul tău ascuns cu teamă sub pernă
îmi face nopțile drum de povară
împing o piatră care se rostogolește la loc
în acest ritm nu am avea niciodată sărbători creștine
din nou ochii tăi
și nu doar părul sau mintea
iubirea înțelege altfel motivele iernii de a grămădi
zăpezi
întuneric
la sfârșit un alb nefiresc își plimbă surzenia pe străzile
ocolite de păsări
din cântecul sumbru cuvintele morții mă fac să zâmbesc
de parcă aș fi înțeles cum este alcătuit trupul acelei femei
nu-ți voi ceda niciodată
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau poezii despre sărbători
Degeaba
Flori roșii de iubire
Îmi răsăreau în plete,
Când alergam bezmetici
Prin lanul de lumină...
Mă-mpiedicam cu roua
Ce-mi strălucea pe ghete
Și nu voiam decât
Noaptea să vină!
Tu îmi sorbeai din palme,
Linia vieții toată.
Și linia iubirii
O ancorai de-o stea...
Încălecam cu gândul
Pe norii albi de ceață
Și nu voiam decât
Noaptea să stea!
Timpul s-a scurs de-atunci
Și-a dus cu el, departe,
Potecile întinse
Spre lumea de povești...
Îmi cresc doar tălpi în umăr.
Și e noapte.
Te caut, dar degeaba,
Nu mai ești!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre păr sau poezii despre nori
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
Ea există odată cu mine.
În școală am deprins doar
S-o șlefuiesc, s-o fac să strălucească
Și, mai ales, s-o păstrez neîntinată.
Auzit-ați grai mai frumos
Și mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteți spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!
Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munții,
Cimitirele și ceilalți asemenea mie
Din cuprinsul României.
Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate și felurite bogății.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare și mai sfântă bogăție,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiții de noi, ne cam batem joc
De limba română
Și o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locații, a aplica.
Marfă de import. Circumstanțială
De mod, de timp, de loc.
Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Și preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre bogăție, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre școală sau poezii despre sânge
Cuvânt de deschidere la o expoziție de pictură
doamnelor și domnilor
astăzi vi-l vom aduce în fața dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intrați, domnilor, intrați doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzecișipatru de femei una și una
într-un singur cap duce doi ochi unu și unu
și ochii sunt plini de păcură și cu pumnale, domnilor
nu vă uitați la el că e mic și pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
și se luptă cu morții
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea mușcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toți dracii
în deget are sânge și o pisică care plânge
noaptea el se mai joacă în bețe cu stafiile
și cu muierile,
hei tu de colo cu cușma pe-o ureche
hei tu cucoană cu țâțele mai deschise ca la o panoramă
și tu hei gunoierule
hei negustorule
hei cerșetorule
nu vă mai căutați prin buzunare
că spectacolul cel mare e pe gratis
mai gratis decât iarba cucului
mai gratis decât frunza nucului
mai gratis decât fesul turcului
ha ha ha ce se vor veseli nebunii
poezie celebră de Gherasim Luca din revista "Unu", an IV, nr. 44 (aprilie 1931)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre urechi, poezii despre sâni, poezii despre superlative, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre pictură
El e mai mult decât un erou
El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu
omul căruia îi este permis
să se așeze lângă tine el,
cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul
lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neașteptate, nu mai pot
vorbi îmi amorțește limba;
îmi arde o flacără subțire sub
piele; nu mai văd nimic,
aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul
și devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre râs, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre eroism
Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre încăpățânare, poezii despre jocuri sau poezii despre dorințe
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aș face orice ca să-mi pot curăța
oasele de frică
aș întoarce lumea înspre marginile cerului
și soarele către chipul mamei
locuit în mine
deși știu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi și
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii și sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun
știu că dincolo de tăcerea ei și
de ceea ce a fost
e multă suferință și iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii ațintiți la lumina
de la capătul nopții
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut și mă privește
din mers
știu că nu poți fi tu
Doamne
și mai știu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aștept
sau să fac ceva ce știu cel mai bine
până una-alta
o să cobor în mine și
câte puțin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
și în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre tăcere, poezii despre lumină sau poezii despre trenuri
Paharul dragostei
de felul meu nu beau mai deloc
decât foarte rar
de-mbătat nici atât
însă sunt pe cale să mă îmbăt
cu dragostea ta
pe care mi-ai oferit-o la pahar
un pahar plin de iubire
pe care nu am cum să-l refuz
și-l beau... tot
încep deja să fiu mahmur
euforia dragostei îmi dă fiori
sunt beat de fericire
o beție din care nu vreau să mă trezesc
niciodată
îmi place să mă-mbat de ține
să respir aburii bahici ai dragostei
prin ține și cu tine
până la ultima respirație
de mult căutam să mă îmbat
dar nu am găsit băutură preferată
acum că licoarea dragostei
mi-ai servit-o din toată inima
am devenit un... "alcoolic"
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism, poezii despre fericire, poezii despre devenire, poezii despre băuturi, poezii despre abur sau poezii despre Bachus
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
să ne împrietenim cu puternicii zilei.
până să vând dantelă pe podul cel lung,
nu puteam să trec cu vederea acele monede
de aramă,
silueta unor femei
care se îndepărtează.
nimic mai seducător.
pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo,
iar eu în pat cu dușmanul
dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său,
ci pentru dorința de a simți briza sărată
a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape
de mine, atât de bucuros știind
că
voi prinde ziua de mâine
ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre seducție, poezii despre sacrificiu sau poezii despre prietenie
Aștept o lacrimă
A trecut puțin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aștept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogolește spre lumină
Și încă soarele iubirii nu a asfințit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Și-ți spun că te ador și
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aștept!
Și clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veșnicie.
Aștept, dar nu știu ce aștept...
Aștept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aștept lumina? Aștept noaptea?
Nici eu nu știu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi așteptată
Se transformă-n moarte.
Aștept, aștept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci și răbdarea s-a uscat în mine.
Aș vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Și să mai creadă în iubire.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre trecut sau poezii despre poezie
Cât cerul îmi va fi iubire
Tu, aceea dintr-o veche dimineață
Ce-mi întârziase, într-o zi de mai,
Știi că-n ziua-ceea începeam o viață
Plină de iubire-n care tu dansai?
Te strângeam în brațe c-o privire blândă
Și-mi doream, în ochii-ți, numai eu să fiu
Sclavul ce-ți închină fiece izbândă,
Rege, fără tine, pe-un regat pustiu.
Mi-ai văzut privirea și mi-ai dat o mână
Ce-o păstrez în suflet din acel trecut
Cu o noapte care-n veci o să rămână
Noaptea fericită când ne-am cunoscut.
- Spune-mi, tu, iubito, cât vei sta cu mine?
Cât din viața asta mă vei mai privi
Cu privirea-n care dragostea din tine
Se alintă-n ochii care știu a-mi fi?
- Îți voi fi cât cerul îmi va fi iubire,
Cât privirea-ți caldă îmi va mângâia
Gândurile toate, ca-ntr-o amintire
Dintr-o dimineață ce n-o pot uita.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre sclavie sau poezii despre gânduri
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
Te iubesc mai mult decât speranța
Gloriei, în veac de vis și fum,
Decât țara asta ruginită,
Fiindcă tu ești țara mea acum.
Ești nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-ești mai dragă
și decât iubirea, mai presus.
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre prăpăstii, poezii despre prostie, poezii despre patrie sau poezii despre nefericire
Te aștept, iubire!
Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Și voi îngenunchea în fața ta
Și-ți voi cânta decât poeme de iubire.
Și când tu vei fi pregătită
Și vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici și te voi aștepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aștepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult așteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Și am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar și dragostea.
Te-aștept sa vii!
Te-aștept să faci și tu un pas spre mine,
Că doar așa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îți voi dărui iubirea
Ce vreau să îți aducă fericirea,
La care ai visat și altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârșite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Și visul sec în zorii dimineții,
Să fim doi purtători de viață
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine și la rău, mereu îndrăgostiți
Și să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduți în nopți cu lună plină
Cuminți, sub dulci îmbrățișări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaștem fiecare of și dor
Doar tu și eu pierduți în noi ca-n Paradis.
Și să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ți pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre zile
Eu îmi închid cuvântul
eu îmi închid cuvântul
cu fața la perete și tac
eu îmi închid gura și ochii
joc într-o piesă nescrisă și tac
mă plimb printre ceasuri și ziduri
care sunt înțepate și m-ar putea răni
trec ca și cum eu însămi aș fi
o scurgere de vreme
îmi reculeg cuvintele
gândurile din ochi
timpul lipit de perete...
eu nefiind obișnuita
decât să tac.
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre plimbare, poezii despre gură sau poezii despre ceas
Noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu
era o noapte înaltă, după cât de ușor puteam atinge
vârful copacilor, mirosea a zahăr ars,
păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate,
scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea
greu de făcut,
mi-a întins o strachină cu friptură de miel,
ca unul dintre vulturii strânși pe stârv,
am închis ochii așteptând judecata,
nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă
cu cei spânzurați, semn că iubirea trecuse.
voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup
și nu mă voi despărți de cap atât de repede cât mi-ar dori
cinstiții orașului.
de un prost-gust desăvârșit,
împăratul mi-a spus:
poți să scrii un cântec și mai frumos despre mine?
atunci l-am rugat să-mi descânte,
vraciul său personal
mi-a desfăcut un ananas pe masa improvizată din
brațe de oameni și tigve în care ghicea viitorul,
moartea strănuta printre cruci,
narcisele mici încercau să-i înșele privirea,
ceea ce mi se părea de neînțeles.
ospățul nu începuse fără semnul în care lumea
își punea mari speranțe,
focul își trecea limba pe fețele noastre schimbate în rău,
Dumnezeu strălucea de o parte și cealaltă a mesei,
m-am întins lângă el ca și cum aș fi ignorat
înțelesul acelui titlu cu sens divin, coborât din abstractul în care plutise,
devenind brusc tangibil, măsurabil într-un fel ce mă amuțea,
șarpele nu părea să știe să mintă.
într-adevăr, nu părea.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr sau poezii despre vulturi
Dacă cineva își imaginează că un altul își apropie lucrul iubit prin aceeași legătură de amiciție sau printr-una mai strânsă decât aceea prin care și-l câștigase numai pentru el, va fi afectat de ură față de însuși lucrul iubit, și va fi invidios pe celălalt. Această ură față de lucrul iubit, legată de invidie se numește gelozie, care, de aceea, nu este decât o șovăială a sufletului născută dintr-o iubire și, în același timp, dintr-o ură, însoțită de ideea altuia pe care îl invidiem. Apoi, această ură față de lucrul iubit va fi mai mare, în raport cu bucuria de care gelosul obișnuia să fie afectat de iubirea pe care i-o dădea la rândul său lucrul iubit, și de asemenea în raport cu afectul de care era mișcat față de acel cu care își imaginează că lucrul iubit era asociat. Căci, dacă îl ura, prin chiar aceasta va urî lucrul iubit, fiindcă își imaginează că lucrul iubit afectează cu bucurie ceea ce el însuși urăște;și de asemenea pentru că este silit să asocieze imaginea lucrului iubit cu imaginea aceluia pe care-l urăște.
citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre invidie, citate despre bucurie, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre prietenie, citate despre naștere, citate despre imagine sau citate despre imaginație