Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Carmen Secere

Potop

cum să-ți faci loc
în ranița unui bărbat
povestind despre bătălii
pierdute

cum mai e azi
cerul tău

aici s-a înnorat
și nu știu
pe unde să-mi adăpostesc
gândurile

la răspântii
potop și gloanțe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Carmen Secere

Duminică

vorbește-mi despre tine
și despre cum te-ascunzi
după deget

îngerii au tăcut
în glasul tău vin copiii
doarmă

la orfelinat se-aude un clopoțel
și nu-mi găsesc hainele
de duminică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis trecut

La căpătâiul tău îmi las azi crucea
Și zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ți-o arată
N-am o las să-ți tulbure-adormirea.

Eu – abandonat în gesturi și în lacrimi,
Tu te grăbeai - așa cum faci și-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandrețe
Că astăzi suntem morți într-un prezent postum.

Am vrut să-ți spun doar ceea ce știai,
Dar eu tăceam.... poate descurajat
De ochii tăi... lumina ta...
Și ai plecat...

poezie de
Adăugat de Carmen ComloșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeile pot rezista iubirii unui bărbat, faimei unui bărbat, înfățișării unui bărbat și banilor unui bărbat, dar nu și limbii unui bărbat care știe cum să le vorbească.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Piatra Lunii" de Wilkie Collins este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 19.99 lei.

Ce mai faci?

Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?

Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?

Visez ades te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar te dezbraci...
Ce mai faci?

Ce mult sunt gând în gândul tău
Și-am frică că m-ai refuza,
nu-ți mai plac de m-ai vedea
Și nu-ți dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?

Ți-am pierdut card de telefon
Ca și cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil și să mor îmi vine
C-o șansă nu mai am dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?

Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi te găsesc
Și știu că-n alt oraș pășesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici pașii nu-s așa cum calci...
Ce mai faci?

De-abia respir cu piept uscat
Și parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
știu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?

Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet și minte,
nu te pierd, te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Așa cum alții, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?

Am doar o șansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neștiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Și-o zi suni, să-mi spui...
Ce faci?...

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
James Clavell
rutter
Un rutter era o carte cu însemnările amănunțite ale unui pilot, care mai fusese înainte pe acel drum. Păstra înscris drumul dintre porturi, capuri, istmuri și canale. Avea notate locurile măsurătorilor, adâncimea și culoarea apei, înfățișarea fundului mării. Descria cum s-a ajuns acolo și cum s-a întors: câte zile cu un anume curs, felul vântului, când și de unde bătea, la ce fel de curenți te aștepți și de unde; sezonul cu furtuni și cel cu vânt prielnic; unde să carenezi nava și unde să faci plinul de apă; unde întâlnești prieteni și unde dușmani; bancuri de nisip, recifuri, maree, refugii; la un loc, tot ce era necesar pentru o călătorie fără primejdii.

definiție de în Shogun
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Shogun: A Novel of Japan Paperback" de James Clavell este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -62.99- 52.49 lei.

Azi te visez...

Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.

Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.

Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.

Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.

Mai am în mine doar o umbră grea,
Un gând strivit, de vreme și uitare.
Copacul, care-atunci era prea mare,
E azi nimic, pierdut în mintea mea.

Azi te visez... cu visul de copil,
În care, lăcrimând, îmi pui pe rană,
Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană,
Unui plecat, departe... în exil.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Shrek: Nu pot cred că voi fi tată. Cum s-a putut întâmpla una ca asta?
Motanul Încălțat: Dă-mi voie să-ți explic. Atunci când un bărbat se îndrăgostește de o femeie, el este copleșit de niște impulsuri foarte puternice...
Shrek: Știu cum s-a întâmplat! Doar că nu pot cred.
Donkey (către Motanul Încălțat): Cum se întâmplă?

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi

Spune-mi cum faci să-mi spulberi ceața de pe creste,
cum îmi faci frunzele tremure
și trunchiul să-mi frământe nervos,
cum topești gheața, cum țâșnești în cascade,
cum opreșți cu pieptul ninsoarea ce cade
și o topești înainte să-mi atingă pământul,
cum îmi adormi fiarele pe pajiștea crudă,
cum faci stelele apară și să-mi lumineze lunca udă,
cum pleci cu răsăritul și te întorci cu apusul,
cum stai și-mi asculți suspinul și râsul,
cum te lași în voia undelor apei și îmi potolești firea sălbatică,
cum ai furat de la Soare acea frumusețe atică,
de ce pleci în faptul zilei și te-ntorci la înserare,
de ce iei vara cu tine la plecare?

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai scrie-mi și tu ceva...

Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...

poezie de (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dependenta

Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
pârguiască roade de pustiu.

Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Deschide-mi ușa

E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.

E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...

Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...

Nu vreau plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu ești departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi, la piept mă cuprinzi.

Deschide-mi ușa, te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
nu mai știu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu știu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.

Fii tu steluța mea albastră, pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să știunu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o privesc.

Tu știi cât îmi doresc fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte, de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul, ce poartă daruri azi la toți.

Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poți
Tu inima să-mi porți iubire, am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... și cânt colinda tristă, căci știu că mă aștepți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea și marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când ești azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Și eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci și ochii-ți sunt pentru vecie,
În întuneric și nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Și ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunță ploaie și furtuni pe Terra
Și moartea celebrează un succes;
A mai mușcat o viață, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ți fie somnul liniștit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

Dumnezeu să-ți aline suferințele și să te așeze în loc liniștit, unde durere nu-i!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Condica de prezență

Când ma doare dorul, scriu...
Nu știu ce altceva aș putea face,
Ma gândesc cum ar fi putut fie,
Sau cum mi-aș fi dorit cu adevărat...

Mă caut pe mine neîncetat,
Fac asta cam de când mă știu,
Încerc să-mi găsesc calea,
Să mă așez pe drumul meu.

Pe lângă mine mai ești și tu,
Prezența care mă înconjoară,
Care mă tulbură și mă împinge,
Mereu înainte, dar nu știu unde...

Nu este despre credință,
Nici despre dragoste,
Este despre nevoia de tine, de mine, de noi,
De două suflete ce se caută neîncetat.

poezie de (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai GebescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Să trec pe lângă sentimente?

Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.

Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
nu mai pot simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.

Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau simt, că trăiesc iar!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-ai născut fii un creator și în loc să îți creezi relația exact așa cum o vrei, îți construiești sănătatea și trupul fizic celulă cu celulă, pui bănuț peste bănuț, zi de zi, și să vezi cum devii din ce în ce mai prosper, în loc să îți dezvolți abilități și să materializezi în realitate concretă și palpabilă gândurile, emoțiile, personalitatea și spiritul tău, tu ce faci? Aștepți. Vrei ca alții facă treaba în locul tău. Vrei se întâmple lucruri frumoase pentru tine dintr-o ciocnire aleatoare a atomilor. Nu, nu. Ești un creator și ai ceea ce ai creat. Dacă dormi, se stinge lumina. Potențialul se duce facă nani. Iar ființa intră în adâncul somn al conștiinței, unde totul este întâmplare nefericită. Deci, ce mai aștepți?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu cum s-a făcut

Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.

poezie clasică de din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Stană de piatră

E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.

Aș putea ajung într-un timp și-ntr-un loc,
Unde știu că poți fi și că suferi cumplit,
Aș putea testament sau scrisori să-ți trimit,
Sau vin vă pun, plin de dragoste, foc.

Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e și ce-a fost,
Nu mai știu dacă vrei să și fac tot ce-mi ceri,
Să te las te pierzi într-un trist adăpost.

Nu mai știu ce e azi, nu mai știu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Te-ai născut fii un creator și în loc să îți creezi relația exact așa cum o vrei, îți construiești sănătatea și trupul fizic celulă cu celulă, pui bănuț peste bănuț zi de zi și să vezi cum devii din ce în ce mai prosper, în loc să îți dezvolți abilități și să materializezi în realitate concretă și palpabilă gândurile, emoțiile, personalitatea și spiritul tău, tu ce faci? Aștepți. Vrei ca alții facă treaba în locul tău. Vrei se întâmple lucruri frumoase pentru tine dintr-o ciocnire aleatoare a atomilor. Nu, nu. Ești un creator și ai ceea ce ai creat. Dacă dormi, se stinge lumina. Potențialul se duce facă nani. Iar ființa întră în adâncul somn al conștiinței unde totul este întâmplare nefericită. De aceea, există gri în viața ta.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Merlin: Ai menționat... ai vorbit despre Ealdor. Te-ai refugiat în casa unei femei.
Balinor: Asta a fost cu mult timp în urmă.
Merlin: Am crescut acolo.
Balinor: În Ealdor?
Merlin: Da. O cunosc pe femeie.
Balinor: Pe Hunith? Mai trăiește?
Merlin: Da, este mama mea.
Balinor: S-a căsătorit. Mă bucur.
Merlin: Nu s-a căsătorit niciodată. Sunt fiul tău.
Balinor: Nu știu cum e să ai un fiu.
Merlin: Nici eu nu știu cum e să ai un tată.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Drumul

m-am trezit strivit între gânduri
mama plânge a jale
nori negri trec agale
în cale, nimic nu răsare
voci aspre răsună
în jur o lume nebună
ascuns este cuvântul și gândul
azi nu mai sunt copilul de ieri
sunt un bătrân
fără vârstă, fără ani
port pe umeri poveri de secole
trecute, pierdute
în cer bat clopote
lumina se scurge tăcută pe ziduri
văzduhul privește
cum timpul trece
pe aici, pe undeva
eu biet pribeag bătrân
pășesc din lac în puț
știu, știu unde să mă duc
mă duc și mă tot duc
doar am uitat pe unde să apuc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook