Vara arzând
am rămas cu un gust dintr-un secol trecut
prezentul ascunde tăcut niște idei
viitor nu mai e, doar minutul acut
și-un apus infinit printre tei
erai dulce ca apa în vremea de sete
ca sărutul de plecare într-un amurg
ca strugurii negri serviți la ospețe
ca fecioara răpită pe-un murg
te-așteptam într-un veac de iluzii arzând
într-o vară în care mor toți copacii
vedeam ultima oară doi plopi fremătând
și pământul cu toți săracii
mă rugai niște umbre de păsări s-ascult
erai o vioară în trup de femeie
îmi spuneai că o vară durează mai mult
iubirea e doar o idee
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre virginitate
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poate tu
Poate tu ai știut
De la bun început,
Ai știut cum va fi
De-ai să pleci într-o zi.
Ai plecat mai spre sud,
Unde păsări se-aud,
Unde pleacă cocori,
Continent de splendori.
Aș fi vrut ca să știu,
Măcar într-un târziu,
Să nu te mai aștept,
Într-un secol abject.
Când te-ntorci, să m-anunți
Să nu mor printre munți,
Într-un trist anotimp,
Într-un loc fără timp...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre munți, poezii despre moarte, poezii despre continente sau poezii despre anotimpuri
Iubind un duh
erai nebună
spuneai că iubești un duh
sechestrat într-o idee
cu coperți
de culoarea penumbrei
casei
în care locuiesc
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire sau poezii despre culori
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre crengi, poezii despre copaci, poezii despre visare, poezii despre muguri, poezii despre foc sau poezii despre emigrație
Himeră
te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi
într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri
te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele
îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe
simțeam acut nerușinarea minciunilor
ca niște lovituri de bici
pe spatele firav al destinului
ca niște palme de adio
ca niște cuvinte otrăvite
lumea se învârtea egocentric
pe degetele tale
eu te redescopeream la nesfârșit
într-o himeră
într-o constelație
bizară
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre prăpăstii, poezii despre nerușinare sau poezii despre minciună
Tu nu erai vinovată
tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,
tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.
tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,
care ne trezește între două coșmaruri.
când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre întuneric, poezii despre simțuri, poezii despre păuni, poezii despre noapte sau poezii despre inocență
Strop de vară
în loc să-mi spui adio, ia-ți la revedere
în ochii tăi mai văd un strop de vară
chiar dacă toamna drepturile-și cere
în trupul tău încă tresare o vioară
și dacă părul tău de grâu mai scânteiază
și plopii în amurg se înfășoară
o frunză vrea să-ți cânte de pe buze
și-un anotimp mai pleacă-n pași de vals spre gară
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vals
- poezii despre toamnă
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre gări
- poezii despre frunze
- poezii despre dans
Păsări de abis
ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.
te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.
erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
de trecerea anilor într-un zbor,
eu te țineam pe brațe
să nu te ascundă norii de fluturi.
tu aveai obsesia puterii cuvintelor,
eu aveam impresia unei iubiri
suspendate în aer.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre secunde sau poezii despre nori
Timpul evocării
erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii să mai apară
erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
să taci pe pământ
erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Dor
Și-aș mai sta și nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu și-mi mai vine să plâng,
Și îmi vine să strig și-mi mai vine să mor,
Doar puțin, printre munți, fiindcă tare mi-e dor!
Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Și de arborii verzi și de-un veac inocent.
Și-i târziu nu știu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult și-acum ninge pe noi.
Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulți ani într-un veac mohorât,
Peste tine puțin, peste mine mai mult,
Că aștept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre ninsoare
Între azi și demult
te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult
pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt
te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit
sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei
nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre sfârșit
Tulburare a dimineții
într-o zi mi s-a părut că erai tu,
așteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
orașului,
prin fiecare tulburare a dimineții,
da, cred că erai tu,
nu pot să mă înșel,
chiar dacă nu mai știu cu siguranță
când e postul Paștilor
sau când e sâmbăta morților,
aș putea să-ți spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aș putea să-ți spun câte păduri mai au copacii
rupți de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheață,
ți-aș putea spune câte țigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
așteptându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre păsările călătoare, poezii despre oraș sau poezii despre gheață
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierd sub ultimii pași
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vagabondaj, poezii despre stele sau poezii despre lumină
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pierduți pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma pașilor uitați pe alei
cerul era stins și stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierdeau sub ultimii pași
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pe câmp
îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge
îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
și de sare
că trăiești doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Veșnicie
erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia
erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din cub
îți începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existențială
aș fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi
începeai cu mine
experiența unei enigme
luai decizii pripite
în nesfârșitul lumii
oscilai între tandrețe
și ostilitate
îmi reduceai la minimum necesar
drumul meu sfios printre iluzii
spuneai că ești prizonieră
într-o piramidă
într-un cub de sticlă
că eu sunt o sferă
inconsistentă
o idee cosmică
un balon de săpun pe
muchiile tale ascuțite
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre astronomie
Fluturi în zori
vezi
fluturii sunt liberi
mi-i arătai cu o frunză
deasupra unei iluzii de-o vară
trăiesc o zi cât o iubire
fără sfârșit
vezi
fluturii sunt mai vii decât noi
îmi arătai purpura unor maci
pe o câmpie târzie
îmbrățișarea lor este ca sângele
în aer
vezi
fluturii zboară mai înalt
decât visele dezlănțuite
în arșița nopții
îmi arătai coapsele
și niște trepte pe cer
vezi tu
fluturii se iubesc mai acut
decât oamenii
atunci când își leapădă aripile
în zori
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi sau poezii despre înălțime
Izvoare verzi
îmi apăreai într-un nor,
aveai ochii duși
și trup de dragon alb,
trecător,
îmi apărea chipul tău și în tresărirea
raiului de april,
într-un timid,
neînroșit amurg,
cu flori de zarzăre răsărind
ca mieii într-o livadă
de sfinți,
te auzeam în piatra unor fântâni
clipocind,
cum mă chemai în adâncuri reci
de izvoare
verzi și neîncepute.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre oi sau poezii despre flori
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre victorie, poezii despre strigoi, poezii despre planete sau poezii despre pedeapsa cu moartea
Ecoul în gând
am încercat într-o zi de aramă
să-ți scriu niște păsări
de cuvinte
pe ape trecând
am încercat într-o zi de țărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ
am reușit într-o zi de ecou
să-ți aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre apă