DRAGOSTE CU HUBLOUL ÎNCHIS

(Parodie după,, Dragoste cu ferestre deschise'', de Camelia Florescu)

Aş vrea să laşi oraşul cel de piatră
Şi să revii de-ndată pe barcaz
Unde nici câinii mării nu te latră
Şi grijile-s intrate la necaz

Cu pulpa ta cea roză de zambilă
Cu fulgere-n priviri de hiacint
Când câinii mării stau cuminţi sub chilă
Cu drag mi te aştept să te alint

Cu pasul de silfidă fără teamă
De vei intra-n cuşeta cu hublou
Nici câinii mării nu ne bagă-n seamă
Când ne-om iubi ca la-nceput, din nou

Să-ţi demonstrez că sunt bărbat cucernic
Şi că până la moarte te iubesc
C-un val de mare nicidecum puternic
Azi al iubirii şipot îl hrănesc

Şi prea sătul de-atâta-nsingurare
Cu ochii aţintiţi înspre uscat
Voi slobozi chiot de-ntâmpinare
De te-oi zări pe chei cu pas săltat

Revino, deci, să-mi luminezi iar locul
Chiar dacă azi hubloul e închis
Redă-mi speranţa-n suflet şi norocul
Că-s prea sătul să te am doar în vis.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii lunii...

Ciobănaşul cată mieii
Răzleţiţi de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit şi câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanţa,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ne-a aflat mulţimea

De când ne-a surprins mulţimea
Făcui dragoste cu tine
Ne vorbeşte zi şi noapte
Când de rău şi când de bine
Ne vorbeşte zi şi noapte
Când de rău şi când de bine.

Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.

Hai să-i dăm pe toţi uitării
Cine-o vrea ce-o vrea să zică
Valul lumii, valul mării
Te coboară te ridică.

Sânge rău la ce mi-aş face
Şi pe cine să te mânii
Este-o veche zicătoare
Bate vântul, latră câinii.

cântec interpretat de Zavaidoc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepigramă

Public sub pseudonim,
Criticii stau ca de piatră,
Sunt atât de anonim
Că nici câinii nu mă latră!

epigramă de Vasile Tacu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici în capitalism nu umblă câinii cu covrigi în coadă, iar în comunism, câinii mor de foame...

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Covrigi (18 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Întrecui răbdarea pâinii
şi acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi şi m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greşeală-n foc.

Câinilor, voi, pui de lele,
cruţaţi-mă de belele
şi sfâşiaţi Luna plină,
că numai ea e de vină
când simţiţi că-nnebuniţi
şi de lupi vă amintiţi!

Dară câinii n-ascultară
şi de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de sufleţelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
şi nu vreau să-l latre câinii...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii veseli

Ador butaforia măruntă de pănuşă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătuşă
Dacă e milionară, ţie n-o să-ţi dea un cent
Ba mai cheamă şi notarul şi te-a scos din testament

De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moştenire unei alte generaţii
Să mai vină (cine ştie!) în coloană cruciaţii

Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aştept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez şi tac, mă reîntorc la vatră
Şi-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de soartă

Că azi colacii nu mai poartă
În coadă câinii, mă intrigă;
Dar e prea mult, nedreaptă soartă:
Să nu le laşi nici... mămăligă.

epigramă de Romeo Petrasciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de pe stâncă

Pe-o stâncă aşezată la marginea mării,
O fată tăcută ca gândul,
Răsăritul vieţii scălda în priviri cu ochii dilataţi,
Simţea nerăbdare mării înspumate de-a săruta ţărmul,
Ca şi iubirea ce-n sufletul ei tânăr de mult clocotea.

Cum munţii după îmbrăţişarea mării tânjesc,
Cum păsările cerului coboară din zbor
Să arate că şi ele ştiu să iubească,
Domnul spre fată privea drăgăstos
Ştiind ce destin frumos o aşteaptă.

Căci nici o cutezanţă omenească doamne,
Oftă cugetând printre clipe, fata de pe stâncă,
Nu mi-e atât de râvnită ca dragostea mea
Fără de care viaţa mi-ar fi zăvorâtă.
Doamne ocroteşte-mi-o! în gând se ruga,
Când el cu sarea mării pe piept, radiind de iubire
Cu drag frumoasa visătoare de pe stâncă o îmbrăţişa,
Făcând-o să învie, când soarele din mare răsărea.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt val pe apă

Sunt val pe apă când iubirea,
Se duce-ncet uitând privirea,
Sunt doar un val ce se agită,
Când vrea iubirea dăruită.

Sunt val pe apă, ca de foc,
Izbesc puternic malu-n loc,
Mă tânguiesc şi mă topesc,
Simt că-s uscat, de nu iubesc.

Sunt val pe apă, nisipos,
Mă simt de vlagă iarăşi stors,
Sunt val ce roca o străpunge,
Şi la iubire nu ajunge.

Sunt val pe apă şi-s aprins,
De o văpaie stau cuprins,
Mă tot cufund şi iarăşi ies,
Astăzi de mare mă feresc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

CXXXIV

Nu am de ce să lupt şi nu am pace,
mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă,
fiinţa-mi zboară-n cer, în ţărnă zace,
îmbrăţişez, nimic nu am în braţă!

Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanţul, nici nu mi-l agaţă,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viaţă.

N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer şi ajutor, dau veste.

Şi râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viaţă şi sătul de moarte.
Şi de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În preajma ta

Când va fi dimineaţă iar
Şi rouă grea s-a aşeza,
Iar inima-ţi va bate rar,
O să m-ascund în preajma ta.

Când ziua va porni la drum
Şi multe-n calea ta vor sta,
Cu inima făcută scrum
Voi fi ascuns în preajma ta.

Când seara tainic s-ar ivi
Şi luna blând a lumina,
Eu nicidecum n-oi zăbovi
Să mă ascund în preajma ta.

În noaptea lungă fără vis
Când gândul rău te-ar căuta,
Deşi mi-e -poate- interzis,
Mă ascund iar în preajma ta.

De-ai vrea o vorbă de alint
Spusă cu drag de cineva,
Doar eu voi fi -şi nu te mint-
Acolo, chiar în preajma ta.

De vei dori să te iubesc,
Aş vrea să crezi c-a fi aşa
Că ţie-ntreg mă dăruiesc
Să stau numai în preajma ta.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (18 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu latră

Poezia nu latră, ei şi? Mie îmi plac
şi câinii, oameni să fie. Razele şi realitatea
sunt în divergenţă. Poeţii nu-şi recunosc florile.
Nici ele nu latră. Urcăm prin propriul nostru trunchi
Spre lumină. Firimiturile anotimpurilor nu ne hrănesc
Îndeajuns. Liniştea cărţilor nescrise, fluturii ce nu mai apar.
Treptat dispar şi eu, ce rămâne? Ce rămâne? Tu vei rămâne,
Iubită necunoscută, mereu te-am iubit fără cuvinte,
Dar nu ai fost o fantasmă, altfel de unde Poesia?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare de primăvară

Se duce soarele, unde s-o duce,
Şi vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Şi latră câinii, făr-a conteni.

Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicaţi,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugaţi.

Să nu-mi furaţi această perspectivă,
Căci, dacă ştiu prea multe, mor ca voi;
Şi n-aveţi nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciţi pe Dumnezeu, apoi!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelept

Mă hrănesc doar din himere
Şi dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Şi fac prea multe confuzii

Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Şi trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi

Nu iubesc, nu sunt iubit
Şi de tot m-am plictisit
Când aştept nimic n-aştept
Şi sunt prost că sunt deştept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înţelept.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De adio

Vreau să-ţi spun, azi, fostă iubire
-Fiindcă, de astăzi, fostă eşti –
C-o să te şterg din amintire
Şi dintr-ai ochilor fereşti.

Te scot din suflet cu răceală –
Tu rece-ai fost de la-nceput...
Spuneai "iubesc" cu plictiseală –
Şi plictiseala-ţi m-a durut.

Dar beat de dragoste de tine,
Eu mă minţeam că mă iubeşti...
Dar azi minciuna-ţi nu mai ţine,
Ghicit-am – tu cu altul eşti.

Lehamite îmi laşi, frumoaso,
În sufletu-mi – ce te-a iubit...
Şi tânguirea-ţi falsă las-o
Pentru celalt nefericit.

Căci fericită eşti, când crudă,
Senină, cu plăcere minţi...
Sufletu-ţi gol, de paparudă,
Suflete muşcă cu răi dinţi.

Veni-va vremea când iubită –
N-o să mai fii de nimenea
Când singură şi părăsită
Veninul va fi hrana ta.

Azi eşti pe val, cu îndrăzneală,
Îmi râzi în faţă, când eu plâng...
Şi mă priveşti cu plictiseală –
Şi mă socoţi doar un nătâng.

Nătângă tu vei fi, căci vamă,
Vremea îşi ia din orice trup...
Cu spaimă, vei băga de seamă,
Cum dinţii anilor te rup.

Deci, de azi, tu, fostă iubire,
Nefericeşte pe-alt nătâng...
Tu, suflet gol – searbădă fire –
Nu am deloc de ce să plâng...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor amintirile...

Furtuna e acum la mine-n suflet,
Să strig nu vreau, să fug nu pot.
Durerea mi-o alin doar cu un cântec
Şi simt c-aş vrea să mor încet... încet.

Mă dor amintirile... şi gândurile dor
Şi-aş vrea să nu mai simt nimic, să dispar...
Să fiu pe-albastrul mării pescăruş în zbor,
Dar totu-i doar vis şi speranţă-n zadar!

Pierdută am fost, pierdută sunt şi rătăcesc,
Iubirea-n viaţă nu mi-a fost tovarăş.
Eu am iubit din suflet şi încă iubesc...
Sper totuşi s-o găsesc când voi renaşte iarăşi!

Sunt val înspumat pe-o mare albastră,
Mă zbat şi mă zbucium şi crunt mă lovesc...
Încercând să ajung la insula noastră,
Pentru ultima dată să-ţi spun: Te iubesc!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!