Muza cea de joi
Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi șoptește versuri c-o privire blândă
Care mă încântă și îmi face, moi,
Brațele să-mi fie gata de osândă
Și să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Așteptând în umbra șoaptelor "Nu, încă!".
Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Și, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.
Versul se sfârșește-n șoapte rare, moi,
Și-n îmbrățișarea muzei. (Cea de joi).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre stânci, poezii despre secunde sau poezii despre nisip
Citate similare
Muza cea de marți
Muza mea de astăzi, muza cea de marți,
Mi-a venit de printre ceasurile rele
Care îți frământă gândul: "Cum te-mparți
Între sânziene și un dans cu... iele?"
Primele sunt blânde, ultimele - nu!
Dar, că sunt aceleași, toată lumea știe,
Chiar și eu, căci uite: una mă avu
Azi, la prima oră, în bucătărie.
"Ce mai loc!" veți spune. Asta-i! ce să fac
Dacă am stropit-o cu cafea fierbinte?
Nu dau amănunte și... mai bine tac,
Să mă creadă muza (mai ales) cuminte.
A rămas, nebuna. Cum să te desparți
De o bunăciune? (Muza cea de marți).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ore, poezii despre gânduri, poezii despre dans, poezii despre ceas, poezii despre cafea, poezii despre Iele sau poezii despre Drăgaica
EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...
Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?
În fața muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar și cu mult venin
În care Iad a fost și Paradis,
Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Și s-o iubesc așa cum n-am iubit,
S-o-nvăț a ști că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;
Cum muza mea himeră-n veci va fi
Și versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuși, o să fie-o zi
Când voi vedea și muza mea-n Olimp!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre miere, poezii despre iad sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muza și versul
Mă trezesc noapte de noapte
Și ascult ceasul cum bate...
-Muza mea căzută-n drum
Ca și frunza de la ulm,
Ce fac astăzi fără tine,
Fără versuri, fără rime?
Hai, ajută-mă puțin...
Toamna să-mi fie festin!
Ia-mi și ceața din privire,
Dă-mi creion și dă-mi hârtie.
Dă-mi azurul cerului
Fluierul oierului...
Glasul doinelor din munți
Urma pașilor desculți
Cântecul de ciocârlie
Și macii cusuți în ie,
Murmurul izvoarelor
Tinerețea anilor...
Și ți-oi mulțumi frumos,
Muza mea cu vers duios!
poezie de Doina Bonescu din Viața ca un labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre dor, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre promisiuni
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre patrie sau poezii despre mâncare
Străluciri de aur
Am început să caut aur
Și prospectez, și prospectez...
M-apropii și mă-ndepărtez
Ca, de lucrarea lui, un faur.
Îmi strălucește o pepită
Și-n jurul ei lucrez, lucrez...
S-o scot din lumea ei, cutez,
Iar ea se lasă-ademenită.
Îmi strălucește-n mâini o clipă
O drămuiesc, o drămuiesc...
Și, de departe s-o privesc,
În urmă pașii-mi fac risipă.
E aur și din depărtare,
Cum de aproape îmi era
Când strălucea, îmi strălucea,
Cu străluciri atât de rare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre mâini sau poezii despre aur
Piatră neagră deasupra unei pietre albe
Într-o zi pe care deja mi-o amintesc
Voi muri-n Paris, pe vreme cu ploaie și furtună,
Voi muri-n Paris, iar asta nu mă neliniștește,
Cu siguranță toamna, într-o zi de joi, cum ar fi azi.
Trebuie să fie într-o zi de joi, pentru că azi, joi,
În vreme ce scriu aceste rânduri, mi-am abandonat umerii
Răutății. Niciodată, la fel de mult ca zi, nu mi-am întors
Și direcționat călătoria pe drumuri unde-s absolut singur.
Cesar Vallejo este mort. L-au lovit toți,
Deși nu le făcuse nimic,
Au dat cu bâta-n el cât au putut de tare și de asemenea
Cu funii ude. Martori sunt: zilele de joi,
Oasele umerilor, singurătatea, ploaia și drumurile...
* Vallejo chiar a murit, așa cum a prezis, la Paris, chiar dacă nu într-o zi de joi și nici toamna.
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre zile, poezii despre singurătate, poezii despre siguranță, poezii despre răutate sau poezii despre negru
Chipul durerii
Simțeam, în piept, durerea din tăieturi de stâncă
Ieșită dintre neguri în calea unui val
Ce mi-a-ntrerupt plutirea-n neliniștea adâncă.
Mă încleștasem bine, cu ochii către-un mal
Ce îmi părea limanul, scăparea dintr-o mare
Cu răbufniri de sare pe-o rană în carnal.
Era un țărm sălbatic, o oază, o-ntâmplare,
O liniște de-o clipă, o mână de nisip
Din timpul dintre valuri ce-l are fiecare
Și eu, strigând spre ceruri durerea-mi fără chip.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre ochi sau poezii despre oaze
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
și-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?
O, cine știe? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
și liniștea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
și mut
ascult cum crește-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stejari, poezii despre pace, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre frunze
Și azi și mâine joi
Și azi și mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunți
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunți
fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi
privind turbați pe geamul vieții
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre săptămâni, poezii despre sfinți, poezii despre seară sau poezii despre păr cărunt
Joi, de (prea)albastru
se consumă
prea multă vară în busola
de căutat posibilitatea.
ce facem
cu vulturii de cald
care ne smulg toată povestea organică
din partea cea mai simplă a zilei
(plină de timpul acela
care nu trebuie rostit,
ci surprins
de nicio pagină înapoi
a luminii)?
tu
ai o parte cea mai albastră a ta
care păstrează
într-un portmoneu al văzului
(pentru un cândva te iubesc)
nordul meu neatent,
tenișii mei dezlegați la nori
și
mâna mea cu maniere albastre.
pe străzi abcd
stă
un dintotdeauna invalid de sărut
care simte cum dor buzele
ce nu și le află.
pentru tine,
cea mai singură singurătate a mea,
mă aleg
din cutia cu panglici, premoniții și perle
să-ți fiu,
când îmi vei fi,
frumoasă.
ai numărat
câte păduri de joi se străbat
între noi?
nu știm
unde e locul acela simplu al verii
în care vom merge
la un film despre o fericire (pre)simțită,
dar e un timp rar
și,
până la el,
e albastru
la prima vedere.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre vulturi, poezii despre posibilitate, poezii despre perle sau poezii despre nori
Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sâni, poezii despre libertate, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Muza mea
Am încercat azi ca să scriu
Vreo două versuri, grijuliu;
Condeiul l-am lăsat îndată,
Căci muza mea e supărată.
poezie de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare
Umbra Soarelui
Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.
Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.
El... nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre lumină
Dimineți divine
Îmi vreau seninul zilelor ferice,
Căldura verii, clipele cu noi,
Îți vreau lucirea ochilor complice
Sărutului furat cu buze moi.
Vreau umbra mea adăpostindu-ți chipul
De-un Soare însetat și arzător
Ce își ascunde razele-n nisipul
Și marea ce-l așteaptă-mbietor.
Își va apune-a zilei strălucire
În valuri zbuciumate de dorinți,
Iar ea-i va stinge-n ape de iubire
Și clipe dulci, trăirile-i fierbinți.
Mai vreau, în zori, privirile-ți blajine
Să aibă-ascunse-n strălucirea lor
Plăcerea dimineților divine
Sub cerul nostru-albastru, protector.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre vară, poezii despre sărut furat, poezii despre protejare sau poezii despre plăcere
Pierdere
Mireasă-n valuri de argint
Sculptată-n arca veșniciei,
Cu val de stele te alint,
Te-nalț în cântul rapsodiei,
Veghez să-ți fie somnul lin
Și noaptea pasăre măiastră,
În dimineți să ne-nfrățim
Tăcut, cu-ntinderea albastră.
Corola florilor de crin
Să-ți fie voal peste ocean,
Iar când la tine am să vin,
Cu-ntreaga ființă să te am,
Să mi te dărui ca un vis,
Mărgăritar și chiparoasă,
Căci tu iubita mea, rămâi,
Eternă și cea mai frumoasă.
Nu-s stânci în inimi, nici nisip
Ca-nfiorarea ființei noastre,
Nici păsări vii fără de chip
Și sângeri de apusuri caste!
Din stele aurul s-a scurs
Pe tălpi, în suflet și-n privire...
Dar vezi?! Mireasa mea, te-ai dus
În marea mea nemărginire...
În rugul de sărut mă ai
Cu fiecare amintire...
De ce-ai plecat?! De ce?!
Știai că sunt nimic fără de tine...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre tuberoze sau poezii despre superlative
Străluciri de dor
Când marea va veni la tine
Și-ți va depune la picioare
Un val, în răsărit de soare,
Primește-l, lasă-l să te-aline!
Iar tu... oferă-i mângâiere,
Căci e un dor cu trupul val
Pornit spre cel mai bun final
Al vieții sale efemere:
Îți va atinge trupul moale
Și-ți va aduce-n gând un chip
Apoi, în marea de nisip,
Se va-nchina iubirii tale
Trecând pe căile celești,
În urma stelelor ce mor
Cu străluciri în urma lor
Ca niște doruri pământești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre picioare
Înviere
Ușor, ușor mi-ai alungat
și muza mea cea învechită,
în locul ei te-ai instalat
cu pofta ta nelegiuită.
Mă chinui și nu pot gândi
la treburile ce m-apasă,
sunt blestemat a te iubi
frumoasă zână păcătoasă.
Am renăscut cu noii zori
un sentiment ce îmi murise
și-al tău parfum de câmp cu flori
îmi intră-n nările deschise
Ce mi se-ntâmplă mult mă mir
și-a mea cămașă împletită,
mi se desface fir cu fir
și inima mi-e dezvelită
Simt în plămâni cum îmi pătrunzi
punându-mi sângele s-alerge,
prin cărni și vor să le auzi
ce poftă au fărădelege.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori