Ia de aici, neamule!
mai am câteva apocalipse pe stoc
și nu știu cum să scap de ele
se vindeau bine într-un timp
unele se dădeau la schimb
pe te miri ce
eprubete șifonate
furouri de sârmă
curent electric termodinamic pe gaz
ehei, ce vremuri!
acum, cel mai probabil, se dă câte una
la jumătate de preț
Vinerea
mă prostea unul de-a binelea
spunea
cât muncește el zi și noapte
șase zile din șapte
până omul va nimeri-o pe cea mai bună
aia pe care o dai din mână-n mână
l-am crezut
eu și încă alți proști ca mine
încă îl mai așteptăm
dar văd că nu mai vine...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre zile
- poezii despre schimbare
- poezii despre prostie
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre muncă
- poezii despre electricitate
Citate similare
Nebunia omului de rând
să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereții,
să stau calm și să aștept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.
femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulți bărbați dependenți de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se lovește de pereți.
nu poate trece de la sine;
credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii și era în plin divorț.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,
care nici măcar nu a încercat să se sinucidă.
acum câteva zile am băgat un câine în casă,
l-am curățat și i-am dat ceva de mâncare,
nu era chiar atât de rău.
aveam nevoie de cineva cu care să comunic
până într-o zi când s-a pișat pe mine în timp ce dormeam,
l-am scos afară în frig.
a doua zi, i-am simțit lipsa,
l-am hrănit, i-am făcut baie,
acum stă în colțul lui liniștit
cu bucata aia de carne în gură,
și-a învățat lecția.
soldații mor pe fronturi,
fluturând sticle de vin
și nevestele lor fac sex cu alți bărbați
care nu sunt chiar atât de proști, încât să-și riște viața pentru idealuri care nu-și au rostul.
e o nebunie,
e trist să te gândești la asta,
e trist să scrii asta,
e trist, foarte trist.
dar nebunia e o formă de normalitate
dacă ți-ai petrecut toată viața printre oameni simpli
care se cred nebuni.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre învățătură
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O nouă culoare își vine în fire
știi
chestia aia care mă apasă pe creier de ceva vreme
nu este iubirea după cum frumos spui tu
cu accent pe primul i
este o tumoare
mi-a spus-o un doctor care își frământa în mână
phableta din care
sunetul notificărilor de face și altele
se auzea încântător
am avut impresia că sunt pe o câmpie
de care îmi aduceam aminte încet încet
când mă fac bine îmi iau și eu una
mi-am zis și pentru câteva secunde am crezut în miracol
am crezut în holul care mirosea a mâncare ieftină de prânz
nu
oamenii aceia stafidiți de pe hol nu eram eu din viitor
tumoarea
este un cuib făcut de pasărea cu o singură aripă în formă de m
știi tu iubi care
o vezi mereu pe geamul trenului când te întorci din excursii
momentan sunt bine cuibul este făcut pe jumătate
dar să vezi când or să apară puii printre crengile uscate
(nu vreau să te sperii
vreau doar să te îmbrățișez
acum)
și or să piuie de mâncare
nu o să te mai poți înțelege cu mine
nici cu celălalt mine
o să strângi așternuturile sperând că un dicționar nou
prin care să mă înțelegi
are să îți intre miraculos pe sub unghii
până una alta de azi înainte o să vin
îmbrăcat într-o salopetă de sudor
am zis!
nu vreau să îți împroșc universul cu mizeriile mele
o să îți dau ochelari opaci să te obișnuiești din timp doar cu vocea mea
nu o să te ating o să deschid larg ferestrele
o să las adierile să-ți lase semne vitale de iubire pe gât
pe urechi
curând numele meu va fi înlocuit de un cod de asigurat
care se va regăsi pe eprubete pe seringi și în memoria i7 a spitalelor
cu siguranță dacă râcâi cu lama pielea de deasupra venelor
voi găsi și acolo unul asemănător
care își are corespondentul într-o stea
după cum bine se spunea în miorița încă din clasa a viii-a
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre medicină, poezii despre însănătoșire, poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre urechi, poezii despre trenuri sau poezii despre sunet
A mai murit încă unul
A mai murit încă unul -
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece...
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre mămăligă, poezii despre mâncare, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre libertate
Încă șapte
Șapte zile, numai șapte,
Au făcut lumină-n noapte
Și peste pământ o apă
Unde suflet se adapă
Șapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh
Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Și ne doare... și ne doare
Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu știe de obstacol?
Dar le luăm, pe zile, șapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu știm,
Pentru ce... de ce trăim
Așa că mai dă-ne șapte,
Să ieșim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre obstacole sau poezii despre lumină
Tăcere și-n jur
azi ne iubim de la cinci la șapte
pentru o cană cu lapte
când stingem lumina
oprim și iubirea
aprinde-o din nou
de-acum aprinde-o numai
cu părere de rău
așteptăm un mesaj
despre frica de pâine
așteptăm până mâine
sau ieșim până-n curte
să tot batem covoare
ieșim chiar de azi cu răbdare
aveam o conservă mai veche
la geam
se pare că nu o mai am
oalele sparte-n capul dreptății
când tu mă vedeai cum eram
azi ne iubim
haimanale pe sârmă
tăcere și-n jur
până la urmă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre lactate sau poezii despre frică
Pândiră o zi, pândiră două, pândiră mai multe zile, și nu se întâmplă nimic. Iară când fu într-una din zile, cam după asfințitul soarelui, pe când era de rând viteazul nostru să pândească, ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii cari dormeau pe lângă foc. Viteazului care priveghea, i se făcuse inima cât un purice, dară, îmbărbătându-se, se repezi, și unde se aruncă, măre, asupra balaurului cu sabia goală în mână, și se luptă cu dânsul, până îi veni bine și hârșt! îi taie un cap, hârșt! și-i mai tăie unul, și așa câte unul, câte unul până îi tăie șase capete.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate de Petre Ispirescu despre zile, citate despre timp, citate de Petre Ispirescu despre timp, citate despre inimă, citate de Petre Ispirescu despre inimă, citate despre foc, citate de Petre Ispirescu despre foc, citate despre Soare sau citate de Petre Ispirescu despre Soare
Aș răsări ca iarba...
Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu
Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.
Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.
Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre muzică, poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre verde, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre religie sau poezii despre păr
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tei, poezii despre amintiri, poezii despre sărbători sau poezii despre sat
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grijă de noapte
eu încă mai cred în femeia stângace
cu sufletul ghem
cu inima ace
pe care cu grijă de noapte-l desface
și țese o pânză
o pânză de foc
pe care o-ncinge mereu la mijloc
eu încă mai cred în femeia de-o zi
cu sufletul strâmb
cu inima gri
pe care cu grijă de noapte-l îndreaptă
cu limbă de moarte
o moarte ce-așteaptă
ca ea să-și revendice dreptul în carte
eu încă mai cred în femeia-tăceri
cu sufletul orb
cu urme de ieri
pe care cu grijă de noapte le trece
pe umărul lui
și pe buza lui rece
ca ea să rămână, ca el să nu plece
eu încă mai cred că există femei
iar toate se-ascund
și mor prea curând
din toate rămâne
cumva
umbra ei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre stângaci, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre existență
Disciplina pentru mine înseamnă să fac un lucru, chiar dacă acum simt, sau nu, că vreau să îl fac - atâta timp cât știu că este un lucru care face din mine o versiune mai bună și care servește misiunii mele! Un lucru pe care mi l-am asumat! Un lucru pe care știu că dacă îl fac, sunt mai fericit. Și cel mai tare este că deși uneori, la început nu simt neapărat nevoia sau "cheful" să îl fac, pe măsură ce mă mișc, devin din ce în ce mai angrenat și mai fericit cu ceea ce fac.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre superlative, citate despre fericire sau citate despre devenire
Din scrisorile din Închisoarea Munnever
Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noștri
e cel care încă nu s-a înălțat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Și cel mai frumos lucru pe care-aș vrea sa ți-l spun
Încă nu l-ai auzit...
poezie celebră de Nazim Hikmet (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mă adun
încă de dimineață pornesc truda
mă adun de pe jos
bucată cu bucată
așa risipită cum sunt
în o mie de mărgele, o mie de petice,
pietre îngrozitor de triste
câteva fete culegând smochine pe malul Dunării
frunze
și acest aer în ștreang
ah, zeilor, el e singurul bărbat pe care l-am iubit
aș întreba cât costă viața în care nu aș fi intrat niciodată
dacă îmi erai atât de puțin
dar nu mai am pe cine
e un octombrie surd,
zidul din care cad
are cărămizi foarte singure
eu nu știu să lipesc scrisori,
nu știu să lipesc prăpăstii,
în general nu știu mai nimic
nici taina acestui miracol nătâng
că îmi lipsești și tremur
cineva ar putea face din mine o cruce
cineva ar râde
e noapte
încă
de dimineață pornesc truda.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre smochine, poezii despre prăpăstii sau poezii despre frunze
Teoria Big Bang
O teorie total explozivă
Expansivă și accelerată
De formare a universului
Se pare cea mai tare
Și cea mai de răsunet
Acum are și ea sincopele ei
Și unele neajunsuri
Fiind contrazisă sau negată
În timp va fi înlocuită
Ca și multe altele
În schimb ar putea rămâne
În artă și în creație
Conștiință și literatură
În știință și în memorie
Cea mai reușită metaforă
Și cea mai epatantă
Din câte au existat.
poezie de David Boia (9 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre metafore, poezii despre literatură sau poezii despre conștiință
Într-o frumoasă după amiază, pe când în casă domnea liniștea, mă jucam în "colivie" (încăperea care dădea spre stradă) cu oalele și străchinile mele, dar pentru că nu știam ce să mai fac cu ele, azvârlii unul dintre aceste vaase pe stradă și mă bucuram auzind zgomotul vesel al cioburilor. Frații von Ochsenstein, care vedeau că isprava mea îmi făcea atâta plăcere, încât băteam cu mare voioșie din palme, strigară: "Încă una!" Nu pregetai să mai azvârl încă o oală și cum ei continuau să ceară "Încă una!", "Încă una!", spărsei de caldarâm toate străchinuțele, tigăile și cănițele mele.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plăcere, citate de Goethe despre plăcere, citate despre miezul zilei, citate despre frumusețe sau citate de Goethe despre frumusețe
Gheorghiță
Deși nu am avut ocazia să ne cunoaștem niciodată
în sângele nostru se vorbește același dialect.
Pe aici încă se mai moare din greșelile altora.
În lumea aceasta pe care tu nu ai apucat să o distingi
toate dezastrele poartă același nume: OMUL.
Mama Lucreție, deși nu recunoaște, încă te mai visează.
Uneori, ochii ei de un albastru infinit ascund de ochii celorlalți lacrimi.
Gheorghiță, stropii aceia de suflet sunt rugăciuni pentru tine
și deși nu îți mai pronunță de mult numele
abia așteaptă să te revadă.
Satul și-a schimbat doar fața. Cămările oamenilor au rămas aceleași.
Și cu toate că am plecat cu toții din el
într-un fel am rămas acolo.
Tată Oane încă se mai teme de injecții.
Odată a făcut preinfarct și aproape că ți-a simțit degetele pe mână.
Cândva te va legăna din nou cu aceeași neștirbită afecțiune.
Dar nu încă, dar nu încă...
Gheorghiță, probabil astăzi ai fi fost un bărbat bine,
cu casă, cu familie și cu copii.
Uneori am fi pescuit împreună din prăpastiile vieții absolutul.
Am fi râs din nimicuri. Ne-am fi purtat pe umeri unul altuia necazurile.
Însă și mai probabil, ai fi fost mult prea bun pentru lumea aceasta câinoasă
Gheorghiță...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre sânge
Stela: Poți să-mi explici și mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ți-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Niște somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuța asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanță...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Și acum... Poți să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Ești cumva inconștient când procedezi astfel, ți-ai pierdut complet mințile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Ești anormal, sau cum?!
Lucian: Nu știu...
Stela: Nu știi?! Nu te simți bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunța la toate prostiile astea... Vorbește odată! De ce taci?! Încă aștept explicații din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aș putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îți pare rău, nu?! Și cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Ești complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu știu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre umor, citate despre tăcere, citate despre somn, citate despre sinceritate, citate despre prostie sau citate despre ore
De-a pârjolul
Lângă aura mămăligii
ne strângem unul în frica altuia: tueualexvali,
deși statisticile spun altceva:
ele decapitează, oficial, orice urmă de însingurare
și încearcă să rotunjească fiecare profil al terorii.
Totuși,
fii atent la ce-ți spun
acum, când încă port în mine
manualul de întrebuințare,
acum, când mai pot să-mi iert
brațele, umerii, spatele și chiar
privirea ta întoarsă în altă parte,
când tresar, fericindu-mă,
la sunetul unui greier
ce bate din picior
rămășitele verii.
Acum e momentul momentelor:
hai să ne mai jucăm puțin
de-a pârjolul.
Uite, dacă vom avea noroc
și vom sfârși cât de cât împreună,
stăruind
tot mai mult cu mintea
în tablourile vechi
pe care ni le vom năzări
în miez de noapte, stingheri,
tot mai stingheri unul în îmbătrânirea
altuia, desfăcându-ne de câteva ori moartea
în ultima clipă,
ca pe un fular,
s-ar putea să ajungem într-o zi
descoperiți.
Tu pe mine sau eu pe tine.
Tu pe mine cu ochii lăsați să cutreiere în voie pleoapele
și imediat, dinaintea lacrimilor,
privind fereastra
către vrăbiile
pe care nu le mai poți hrăni.
Sau eu găsindu-te
cu ziarul pe piept,
apoi alunecând în lungul decenței mele
care nu mai găsește tandrețe
decât atunci când e prea târziu.
Hai, hai să nu murim până atunci.
Ia și aruncă peste mine nimicuri curate,
stinge-mă și mângâie-mă, sărută bietul timp
când tot ce nu apucăm să ne spunem
ne îngheață în palmă
ca un porumbel mort de frigul sensului pierdut.
Așteaptă-mă, acum.
Hai să nu mai murim atât până la sfârșit.
poezie de Anca Hirschpek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre vară, poezii despre teroare, poezii despre sărut, poezii despre statistică sau poezii despre sfârșit
N-aș fi crezut
N-aș fi crezut
Când ai plecat
N-ai spus la revedere,
Și ai lăsat
În urmă-ți doar tăcere,
Și-un gust amar,
Tivit cu neputință;
Odăi, îmi par
Căzute-n suferință...
Dar e târziu
Și tu departe ești,
Zadarnic știu
Acum, cât îmi lipsești,
În van, acum,
Din greu te prețuiesc...
Când totu-i scrum
Zadarnic te doresc,
De mi de ori
Mai mult ca înainte...
Îmi dă fiori
Cea de pe urmă minte,
Și-aș vrea să știu,
De-a ta înstrăinare,
De ce-i pustiu
În jur, atât de mare?
N-aș fi crezut
Preț maxim să plătesc:
Când te-am pirdut
Mai mult să te iubesc...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre plată, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cenușă