Târziu în noapte
Târziu în noapte ne iubeam
Nebuni, pe răstigniri florale,
Cu ploaia ce bătea în geam,
Sfințeam plăcerile carnale,
În miez de noapte, dezgoliți,
Trântiți pe canapeaua moale,
Păream de soartă sorociți
Pierduți prin trupurile goale,
Eram doar noi prin timp trecut,
Curați, râzând de bătrânețe,
Încremeniți că ne-am pierdut,
Doar soarelui dădeam binețe,
Pierduți în azi, pierduți în timp,
Pierduți în tot ce n-am să fiu,
Schimbându-ne prin anotimp
Ne transformăm în verde viu!
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul sufletului pribeag
Mi-s pierduți macii în zare,
Asfințitul mi-l deplâng
Prin răzoare, peste crâng
Suflete, n-ai alinare?
Ieri fugeam peste hotare
Pătimirea s-o înfrâng,
Mi-s pierduți macii în zare,
Asfințitul mi-l deplâng.
Astăzi vreau să cer iertare
Sufletului meu nătâng,
Dorurile mi se frâng.
Moartea-i doar eliberare?
Mi-s pierduți macii în zare.
rondel de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scopul Lucrării lui Dumnezeu este,, să caute și să mântuiască pe cei pierduți"-( Luca19,10). Oricine are alte scopuri în lucrare, este printre cei pierduți!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Onisim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de frunză
Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopților prag
Natura renaște scăpând de urgii,
Prin picuri de ploaie pierduți printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Și sunt tot un verde trecut prin arsuri,
Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Și care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanț efemer
Mă bucur de soare și ploaie în zări,
De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaște prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Și-n verde, tăcută îmbrac galaxii,
Renasc în copac și-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări pietruite cu frunze
Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar pașii mei pierduți devin iertări
Pentru greșeli făcute în Olimp,
Când rădăcini se cațără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,
Și frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanțe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,
Chiar dacă plouă și afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng și-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,
Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Și felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin ei, izolarea își oferă o priveliște de infinit sieși.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Maestrului Radu D. Rosetti, autorul prozei din "Sala pașilor pierduți"
- Ei, unde vă e avocatul?
Întreabă Curtea pe doi muți.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala pașilor pierduți.
epigramă de N. Mihăescu-Nigrim (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți pe veci
Aș vrea să murim
Ținându-ne de mână
Pe câmp cu mărăcini
Jeliți să fim de lună
Să sape corbi morminte
În zbor să ne aducă
Pe margine de groapă
În cântec de nălucă
Și iarăși să ne scoată
Să ne arunce-n mare
Să fim ca zeii mării
Scăldați în băi de soare.
Pe frunze ruginite
S-apară pentagrama
Prin stele veștejite
Să ne trăim iar drama
Pierduți pe veci să fim
Uitați de orice zeu
Plângând să rătăcim
În imnuri de Orfeu
De sus să privim lumea
S-o lăudăm în șoapte
În râsete de grauri
În cea mai neagră noapte
Din turle de biserici
Să va chemăm la rugă
În urma vor rămâne
Familii să vă plângă.
Veți fi cei de pe urmă
Captivi la o răscruce
Iar noi vă vom veghea
Îmbrățișând o cruce.
poezie de Alin Ojog (11 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul pașilor pierduți
Pe țărmul pașilor pierduți,
Treceam întâia oară
Îmbrățișați, neabătuți
De vremea de afară.
Era atât de cald, iar noi
Ne luminasem chipul,
Căci lumea-ntreagă dinapoi,
Era, pe țărm, nisipul.
Ne îndreptam spre un apus
Cu simpla adiere
A vorbelor ce ni le-am spus
În clipe de plăcere.
Și ne-am jurat pe țărmu-acel
Iubirea să ne fie
Ca diamantul din inel
Și înc-o veșnicie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță prin primăvară
Am mers desculță prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduți au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireși
mi-a așezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin țărâna de stele...
Tăișul lunii întemnițat în noapte
mi-a luminat umerii
prinși sub povara iubirii tale...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculță prin primăvară..
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste pământuri
Cei ce ați fost muritori
Peste pământuri domniți
Vegheați alături de umbre
Ne priviti tăcuți din întuneric
Și iarăși muriți.
V-asșteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinați, sa regretați
Ce-ați fost și că sunteți rătăcitori
Monștrii nebuni și ne-nfricați
Pierduți eroi.
Căutați lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când ați trăit
Când ați murit cu greu
Prin bălți și noroi
Și iarăși peste pământuri vă pierdeți
Ghidați de stele și furtuni spre abis
Prin flori de salcâmi adormiți
Luând cu voi doar noaptea
Dispăreți în zori.
poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin lacrimi, Dumnezeu își recuperează îngerii pierduți!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pașii pierduți
Sculptez gheața
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu ești un țărm
ce liniștește marea
când valuri de furtună
o risipesc
pașii pierduți
puțin se mai zăresc
la poarta minții.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna relansării
Dă-mi mâna să te trec apa!
Peșteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduți în văzduh și ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracți, lipsiți de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduți în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranță
Vom zidi albele morminte din flori de artă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
A existat o idee de dor
în culorile curcubeului,
cu rădăcini de noapte
din visul plutind peste
lumea pașilor pierduți
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
toți pașii pierduți prin nisip
au fost cândva
însuși mersul
agoniei
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spargerea trupurilor goale
te-am visat, iubite
într-o noapte viitoare
mă împăcasem în vis cu tine.
tu erai un trup imaginat.
pictorii desenau pe oglinzi
trupurile noastre goale.
spargerea trupurilor întârziase
plata fusului orar.
în același moment
în care tu ai intrat pe ușă,
trupurile noastre
s-au spart în oglinzile pictorilor.
transformarea se făcuse într-un spațiu închiriat,
locuit de un bărbat
care-și pierduse fluturii.
de fiecare dată când acesta întâlnea o femeie,
căuta în pielea ei fluturii magici pierduți.
uneori, pielea răspândea mirosul
de carne de femeie trezită
după o noapte de pierzanie.
și, atunci, bărbatul uita
că atinsese pielea de catifea,
în care fluturii magici se nășteau a doua zi.
bărbatul era frumos
acoperit în frigul împrumutat.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierduți
S-ar întuneca raiul când ne-am înălța
Daca ne-ai da
Aripi ca arhanghelii din rai
Ti-am dărui luna.
Am fi deasupra focului înverșunat
Deasupra tuturor
Deasupra împărăției stelelor
Ce se sting și mor.
Ofera-ne lumină în suflet din cimitir
Din mâna morților
Să tremure raiul când il privim
Și străjerii porților.
Din furtună ți-am vorbi pe veci
De cei plecați
Dincolo de întunericul etern
De cei uitați.
Si poate aceea suntem chiar noi
Ce v-am slujit
Pierduți v-om rămâne mereu
Dincolo de-asfințit.
poezie de Alin Ojog (3 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu stamine de crin
Ochii pierduți ai tristelor femei,
Deschide-s-or la Judecata de Apoi,
Și,-n trupul lor, concepe-vor altoi,
Și-or naște, Doamne, vajnici pui de lei!
Cu sânii grei, fragmente vii de stei,
Când va-nflori trifoiul cu cele patru foi,
Ne-or regăsi, o, Doamne, exuberanți și goi,
În târgul cu castani, pierduți printre alei...
Ne-om sfâșia amarul și-om linge elixirul,
Din sfârcurile-iubirii, venite din senin,
Și-n sărutări albastre, ne-om iriga delirul,
Cu străvezii șampanii, cu cupe mari de vin,
Deși, eu știu, iubito, că-mi vei goli chimirul,
În timp ce ne vor ninge staminele de crin!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu ochii pierduți -
la țărmul mării-n amurg
doar sirenele
haiku de Ioana Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!