TU ȘI IUBIREA TA
Îmi stă martoră iubirea ta clară ca marea de cristal
Ce nu-și trădează esența, tare ca țărmul de stâncă,
Purpură ce îmi ține trunchiul drept, neclintindu-i val,
Cu mângâieri pe corola însorită copleșind florile tâmplei.
E însăși splendoarea ce îmi adie prin nesfârșit
Cu suflări de duh și șoptirile-i miraculoase,
Mâini ce mă cuprind cu fiorul și își mlădie infinit
Atingeri peste coapsele tandre tresărindu-le, radioase.
Doar tu știi, slăvite, cum să le alini focul sânilor
Și să le înalți gingășia, odă în slavă;
Odată ajunsă sus, împrospătezi albul cerurilor
Cu lumina din ea, scurgându-i din trup lavă.
Cu un sărut fierbinte îi mai cerșesc templului
Tău înc-o secundă de nemurire și-apoi pot să plec;
Hrănită întru eternitate, purtată de lespedea timpului,
Mă dau Soarelui și într-un pumn de raze mă înec.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre trădare
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre stânci
- poezii despre secunde
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubirea mea nu doarme
Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu știi cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.
Și-acum stă trează geană din ultima-ți mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiț și ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.
Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireșii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ți se ridică
Boboc gingaș, alăturea-ți în piept, aleșii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.
Se rup de straiul nopții mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foșniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuați în oase.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre vulturi, poezii despre visare sau poezii despre somn
Expandabilă
Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.
Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămislește aur, purpură în veșmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfășură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanț de muguri sfânt.
Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi și albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.
Și numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.
Iubirea mea nu moare, cătușă-i pe sporirea ce ține seamă Viul
În care te găsi, nu am cum să te pierd în avuții de bezne
Acum când se deschid împrejmuiri din pliul
A mii de curcubeie ce ne trancend o veșnicie glezne.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre roz
- poezii despre rai
- poezii despre puls
Everestul meu
Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roșu în trup, regală culoare.
Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-și durerea în spargeri de țărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veșnicie.
Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineți,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârșit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverși deasupra șoptire, sub formă de-alint.
E tresaltul inimei tale cuprins între adorări și tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuția-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reușit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre palate sau poezii despre infinit
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre ochi
Frumusețea ta...
Atunci când cerul se lupta cu marea
și prin pădure vântul frunze croșeta,
Primăvara în iarbă își îmbrăca culoarea
furată din privirea ta.
Glasul tău la tâmpla mea se scaldă
peste buze mute de uimire,
Aici, versul magic stă și arde
frumusețea ta purtată în nemurire.
Și orbii pot să ți vadă frumusețea
ce ți umple amfora de lut,
Cu ea mă spăl pe față dimineața
și noaptea mă învelesc în așternut.
Frumusețea ta e muzică pe acorduri ample,
pentru surzi ești grai purtat de unde,
Izvor împresurat de stele,
Dumnezeu, îmi face cu ochiul și îmi râde!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre poezie
* * *
Tu cel ce mă privești
Dă lumina mai tare
Cumplit rai îmi ești
Și-mi ești așteptare
Cer între inimă și zare
Dă iubirea mai tare
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Doar dorul tău... (Sonet XCVI)
Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.
E trist, să știi... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.
Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.
Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...
sonet de Ionuț Popa (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre minciună, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Ploaia de raze
Îmi plouă cu raze, îmi plouă de sus,
În picuri de aur, în stropi de apus,
Mă unge, prin ploaie, cu mirul de cer,
Divinul ascuns într-un mare mister,
Se scurge lumina, prin mine,-n pământ
Și-i schimbă tristețea-n iubire și cânt,
Îmi plouă cu raze, îmi plouă șuvoi...
Mă scald în apus și în noaptea de-apoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre schimbare sau poezii despre aur
Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre fericire, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Cântec de primăvară
Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.
Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene sau poezii despre muzică
Îmi este trunchiul...
îmi este trunchiul ofilit pe frunze,
în el sunt scorburi de dureri
și rădăcina toată plânge,
fără lăstari mă tem că pier
îmi este trunchiul fără nici o floare,
ici colo frunze ruginii,
trec peste el vâltori de oarecare,
rezist, dar cât? e greu a știi
îmi este trunchiul prins de o scânteie,
cândva, de mult, puiet a încolțit,
l-acopăr cu a mea putere,
de iernile cu ger cumplit
îmi este trunchiul așezat spre cerul,
albastrului prea infinit,
în el mi-e taină, luna mi-e misterul,
atâtor clipe care le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Dor
m-am rătăcit în căutarea ta
uitasem că ai fost odată lângă mine
într-un târziu am înțeles
esența dură a cuvântului odată
atât de aproape
atât de trecut și petrecut
cine suntem noi...
azi, doi străini
suflet pierdut, rătăcesc pe aleile de tei
din orașul acela prăfuit, la margine de drum
acum trăiesc din amintiri
când ne iubeam
știi... și azi eu te iubesc, și...
cu cine pot să mai vorbesc
să mai cerșesc o vorbă, un cuvânt
am adunat din lacrimi un buchet
pe altarul iubirii l-am așezat încet
mă dor bătăile de ritm
ce inimă nebună, te cere întruna
îmi lipsesc sărutările noastre printre mângâieri sfioase
și brațe ce se frângeau, se încolăceau în tainic joc
pe trupul tău, pe sânii tăi, în ochii tăi
azi clipa a trecut
a mai rămas, o mână întinsă și un sărut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vorbire, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Mă las Raiului tău
Îmi las pe mâna ta iubirea
Să te desfete nesfârșita
Cu-alura-i albă și neprihănirea
Roză hulită până-acum de moarte.
Îmi las pe mâna ta lumina
Cu ochii-n lacrimi să o vezi
Și până-n tălpi purta-voi vina
Izvoarelor cu gânduri repezi.
Îți las sub palme sânii plini
Să-mprăștii truda lor, din chinul
Iadului să zvârli pelini
Nemângâierilor preaplinul.
Îmi las pe mâna ta orbire
Știind c-o vei sui în cer
Că-ți va luci în piept pieire
Steaua-mi, cu ea să mori.
Mă șterg din mine toată
Chip, formă-albastră, fire
Cristal farului tău pun umblet
Numelui meu, Iubire.
Raiului tău mă las zidire
Mă leagă-n lanțuri de lăstare
În stihurile-ți strai de mire
Și-n veșnicii de abis la picioare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
Nu...
Nu știi, nu simți, nu vezi
De atâtea ori cum cad plângând.
Nu vrei, nu poți, n-ai să mă crezi
Cum pierd dorințe tremurând.
Și de atâtea ori ți-am spus
Să vii, să pleci, nu te-am mai vrut...
Și fiecare apus de soare
Mă ucidea printr-un sărut.
Sărutul dulce al răzbunării
Ce l-am gustat de atâtea ori,
Chemarea tristă a uitării
Din ofilirea unei flori.
Însă acum te rog fierbinte
La pieptul meu tu să revii,
Să mă alini doar prin cuvinte
Și-n brațe strâns tu să mă ții.
Și să îmi spui că nu-i târziu,
Că nu-i greșeala cea fatală...
Pierdută-n golul cenușiu,
Îmi dau suflarea cea finală.
poezie de Karine Vuicin
Adăugat de Karine Vuicin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre greșeli, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Val după val
Mă ceartă și marea val după val,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre ceartă
Sub cruce...
Iubirea ta mă-mbracă-n parfum de patchouli,
Rămâne-aicea veghe, de potolire-n atrii;
Cum măduva-i în os poporul îngerimii,
'Nmuiat cu trunchiu-n dulce de Vino să-mi rămâi.
Iubirea ta mă umblă prin timpurile-ți coapte,
Scot inima din teacă să-și ia avânt pe Soare...
Murită-n Altădată când nu-exista-nviere,
Cu poalele luminii desfășurări în bezne.
Și-atât de tu prin soartă chemându-mi infinitul,
Și-atât de tu nemoarte, consoartă din cel Sfânt;
Iubirea ta tulipe, certate cu sahare,
Îmi stă lipită-n taina ce îmi deschide zborul
Și-albastrului mister De unde-ți vine Cerul?
Cu bulbii-nseninării sbucniți aur prin stele;
Cum îți iubesc eu viața, pe vastele-mi trufii,
Așa-ți pândesc murirea, numai al meu să fii.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție sau poezii despre lalele
Azi plâng
Te-am pierdut, Iubire, te-am pierdut
Pe drumul fără început
Te-aș căuta în maldărul de flori
Cântat în seri târzii la șezători
Nu te găsesc niciunde și nicicând
Îmi ești doar amintire într-un gând
Încerc să te găsesc a fi din nou
Iubirea mea în vers și în ecou
În luminișul vesel dintre fagi
Tu mi-ai cerut din pumn doar fragi
Îmi amintesc odată un sărut
Acum doar plâng și vreau ca să te uit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre seară
Îmi port în plete răsăritul
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.
Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.
Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Și rup din boltă praf de stele.
Pe fața îmi așez visarea,
În suflet dragul meu de viață -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-și poartă ceru-n dimineață.
Mă răscolește iarăși marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Și-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre prăpăstii
* * *
Eu nu dau niciodată cu două mâini Iubirea
i-alătur încă una și-încă una
să pot atinge și mai bine
să pot pătrunde porii
să pot mușca cu gura.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură