Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Care este

alergi pe urme umbrelor divine
iar Dumnezeu te-mbracă-n frumusețe
femeie cu privirile-ndrăznețe
în timpul care trece, este, vine

când îngerului rar îi dai binețe
zăcând a ta tristețe în ruine
și lacrimi porți a hazuri genuine
în ochii tăi, abis de seninețe

să te mai scriu, îmi pare vorba goală
și fără al zeirii înțeles,
un bici pe cruce, din zadar cules,
te-aduce-aminte din visări de smoală

pe gând e fum și viața e o pipă
în cugetul ce spre vecie țipă

sonet de
Adăugat de PuffySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doi jumate

senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni ființa îmi îndestulează
în lut umbros -mi dai puțină rază
în noaptea vieții, sub argint de toamne

din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
și strig albastru-n duhului retine

că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeții ce-s în veci pe unde...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi ești în vis pe-alee
Și respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopți pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verși, lactee
Când Domnul haina vremii își încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exiști pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojițe-s spânzurat de grinzi...

sonet de
Adăugat de AtlantidaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mă uit în ochii tăi

Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.

Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.

De-aș putea întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu fii o floare între flori,
Eu soarele tău.

Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!

poezie de (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Caragea

Zeul din gând

nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.

desigur, nu e prea ușor
stai la mâna zeilor,
deslușești ce îți șoptesc,
nu crâcnești când poruncesc,
scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...

fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,

un zeu care mereu mi-a fost
la vitregie - adăpost,
iar la durere - vraci ocult,
magie-n versuri și tumult,
un zeu care mi-a dăruit
poemul fără de sfârșit,

un zeu cu suflet de copil
rugându-mă fiu umil
atunci când lumea este rea
și când povara este grea,
un zeu ce este-n fiecare,
în sentiment și-n cugetare...

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Dana Logigan

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
și zbor de inorogi cu cornul blestemat
și corn fără de coarne, căci secetă a fost
și secetă de ape cu ochi nedeocheat
și ochi întors spre mare
și mare fără mal
și mare fără barcă
și bărci fără pescar
pescari fără de pipă
și pipă cu mult fum
și fum li se ridică
în inimi este scrum
și iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie și ce moarte
pândește prin ruine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

* * *

Azi iarba respiră frumos,
tu ai lăsat pe ea urme de aripi
pe care eu le sărut
ascultându-mi inima cum bate,
închisă în pumnul lui Dumnezeu...
Ce dragi îmi sunt sânii tăi,
clipesc ca o primăvară abia născută,
iar gura îmi pare o verighetă decupată din rai,
după ce a fost sărutată de sfinți...
Femeie, nu ți-e îngăduit mori, ființa ta încă miroase a copilarie
și fructele ei abia prind a se coace!
Cu tine, țărâna trupului meu e tot mai dulce,
iar timpul îmi trece prin sânge, fluierand,
ca un vagabond rătăcit în ploi.
Tu îmi ești veșnica cină de taină,
paharul de vin sorbit înainte de moarte
și spicul de grâu din rugăciunea
pe care o voi spune
la intrarea fiecărui vis cu tine,
unde îmi vei fi ca o pâine neînceputa...
Femeie, nu ți-e îngăduit mori, nu poate nicio lacrimă să te plângă,
cât timp iubirea mea din tine se hrănește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ploaia lacrima să se confunde

cu ploaia lacrima se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.

a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.

pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.

te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.

sonet de
Adăugat de KakySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul nenumit

Mă-mbată iar zăpezi interioare,
Tu nu mă cauți unde-i răcnească
Tiptilă flacără din clipa iască
Și stihu-mi cere Domnului popoare.

Hârtia-i albă, răni -mi locuiască
Și iar mă reazemă ulterioare
A ieri de patimi leneșe urcioare,
Beții de fum spre liniștea cerească.

Divine, existența-i umbră-n stele,
Nu mă numi drept văduv de-al tău Duh
Când tainele aleargă prin văzduh,
Travalii de nălucă-n toate cele.

Mai duc poveri de lacrimi, raiuri triste
Când iaduri vin iubirea -mi asiste...

sonet de
Adăugat de PolonezulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În locul acela

în locul acela
țigara îmi stătea de vorbă cu sărutul
ce mai faci? îi zicea din fumul de pe carnea ta,
eternitatea unei clipe-n zidiri de lene,
ceața de pe fruntea omului
și puțin din ochii lui Dumnezeu

tu ești un joint de femeie,
Amor îmi injectează lacrima
din drogul de trist
izgonit de pe cruce

exist într-un stih gunoier,
inserția fiindului
în poezia de ploaie cu piatră Sisif

țigara mi-a ajuns la filtru
prăjindu-ți sărutul

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corăbii trec pe ape în ruine

corăbii trec pe ape în ruine
și-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.

deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.

voi ancora în cheag de-nduioșare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.

și adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deși...

poezie de
Adăugat de PoseidonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Târziu, când vei dormi...

Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ochii storși de lacrimi

Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?

Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?

Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te scriu pe a iubirii clipei urmă

Te scriu pe a iubirii clipei urmă,
Nu ne mai luminăm în ceas ce vine
Și-avem în sânge piatră de ruine
Și ne umbrim în cuget ce ne curmă.

Trecutul mi te bea, năluci vecine,
În repruncire-i între noi o gurmă
Când morbul altor taine ne mai scurmă
Da'n paza noastră crește mărăcine.

Și cum povestea are asfințire,
Fiind căzut în dragoste mai ieri,
Din amintire curge-amor subțire.

Ci viitorul tu nu mi-l ceri
Și lasă frunza-n brâu, spre Rai pețire
Și, dragă, nu mai năvăli-n plăceri...

sonet de
Adăugat de QuinnSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu cu zadar dau vorbelor merinde

Eu cu zadar dau vorbelor merinde
le înghită gura de hârtie
în seci măsele mestecând pustie
și clipa-n ceruri rece iar se vinde.

E toamnă-n nunta rodului din vie
și sânge crist necugete aprinde,
gândesc la tine-n tainele plutinde
pe-amor, mormânt de vise în sclavie.

Ebrietăți îmi strigă albe-n oase
și gol de carne umblu în schelet
femeie, de iubit slujind angoase...

În mine țipă zborul incomplet
și-n straie de amurg, sub stihuri joase
enigmei mi se-nfige-n stea stilet...

sonet de
Adăugat de OceanulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minții stâncă,
Penița-n alb înțeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îți respir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de șoaptă țâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieții îngeri îți mănâncă
Și-n sânge-ți beau al zilelor porfir...
Veghează nopți plutirea ta adâncă.

rondel de
Adăugat de PictorulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versuri sărutate

Pe țărmul vieții mele,
Innobilându-mi chipul,
Aprind pe cer candele
Să ardă-n ele timpul.

Și pe nisip scriu "dragă"
Iar marea mi-l culege
Și în abis aleargă,
Misterul -i dezlege.

Din valuri închinate
Cu sare și argilă,
Pe spume ne-bronzate,
Se naște-a mea copilă.

Din floare de coral,
De mare tăinuită,
O sfântă-n sfântul Graal,
Dar încă ne iubită.

Zâmbește Dumnezeu
De-atâta frumusețe.
Aici pe țărmul meu
Cu soare-i dă binețe.

O prind în vorba mea,
Cu șoapte legănate,
Lăsând pe gura sa,
Mici versuri sărutate.

Și pe la noi, iubire,
Trecură multe-vieți,
Dar toate-n nemurire
S-au stins fără tristeți.

De atuncea inainte
Ți-am recitat robit
Cu vocea de părinte,
Pe gura de iubit.

poezie de (Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verdictul timpului

fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeița tristeții
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în brațele nopții

dimineața o întrebuințezi la speranță

asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugurește-ntunericul necredinței
nu cerceta, îți zic!
coboară din spinarea întrebării acolo

în coajă de minciună adevărul așteaptă existențe-n crepuscul
așa că tacă-ți mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu

tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îți astupi vorba neînțeleaptă

veneam la tine -mi înfierbânți sângele rece, de șarpe,
mă serveai cu mere și dulceață
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie

dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ștefan
amintirea mi-e temnița pe viață
din verdictul timpului

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Și ce dacă...

Și ce dacă spune lumea m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept -mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.

Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Împreună, din nou

Se-nalță în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost fie
Demult pierdut din orice amintire.

Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viață
Și tot ce-a scris, și vorba lui blajină,
Plutind ușor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îți pătrunde și-l dezgheață.

L-a însoțit în lumea lui de vise
Și a văzut în jur doar frumusețe
În timpul ce părea că adormise.

Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristețe,
Ci numai liniștea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat binețe.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Pagina goală

pe țărmul tăcerii cuvintele's goale
știu că am greșit
și asta mă doare
mi-e frică șă strig și glasul e mut
ora a curs,
mai este timp, oare destul...
uneori scriu, când nu tac
ochii coboară alene pe-o rimă
o să vină și rima odată
poate am îmbătrânit pe o silabă uitată
târziu, prea târziu am înțeles
că nu am înțeles nimic
sunt doar un biet muritor
dorința nebună țipă și doare
mă întorc către mare
dar marea-i mai este o mare
știu, ziua de mâine va veni
atunci când eu nu voi mai fi
decât o lumânare arsă pe-o masă
ce-ți pasă,
eu mor femeie
pe o pagină goală
la margine de mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook