Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Silvia Goteanschii

DUMNEZEU S-A ASCUNS

drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața

nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca

am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul

apoi să ard iar
ca un trandafir

să mă pui la butonieră

am nevoie de cer grunt

în plecarea mea care durează la nesfârșit
simt pașii universului cum calcă
și oamenii reci zornăind în burta lui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Visul din templu

Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,
și sărutări, și tot ce ți-am trimis
prin mesageri ce -ntrebau în zori
cum prețuiesc plecarea unui vis.

Mi-am rătăcit și azi un trandafir
ca un surâs aprins pe buze moi,
dar l-am găsit și pot îi inspir
parfumul amintirilor cu noi.

Nu ți-l trimit: cu el pot visez
și-atunci când zorii visele gonesc
în lumea lor, în care nu cutez
intru și, din nou, m-amăgesc.

Am doar un vis acum și-n visul meu
ating cu-a trandafirului petală
un suflet care-n templu-mi ca de zeu
mi se arată-n forme de vestală

Și îi dispar zeieștile veșminte,
iar trupurile cu luciri de mir
își fac, în zbateri strânse, jurăminte,
strivind pe dale reci un trandafir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Lui

va veni cu siguranță și acel moment
în care mă voi sătura de scris
poezii și voi trece la testament
scrisorile mele de azi
vor fi atunci închise spre nord
spre casa în care
nașterea a dat lumii
un copil minunat cu ochii foarte

albaștri

Lui
pentru că ridică norii mai sus decît sunt
îi voi lăsa toată puterea mea
și lacrimile
plîngă cu lacrimile mele verzi
și să-l doară cât mai puțin
cît mai puțin

puțin cu puțin
va aduna de o poveste pe malul mării
în care locuia cu mama
mama Lui
care dimineața rîdea mult
iar el zicea că de la rîsul ei fericit
creștea pădurea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Rodin

stelele cad și cad
Dumnezeu e un trecător
care se întoarce de la muncă
cu o plasă de pâine
și dulciuri pentru copii
aproape că am strigat dupa el
săracule

dar ceva bogat
în privirea lui m-a oprit
apoi am început să mă rotesc
împrejurul axei mele
păream
o dansatoare talentată
dar nu eram

deși oamenii
se opreau filmeze
această întâmplare incredibilă
această formă de viată
aflată într-o isterie
de nedescris

ne credem creatori
cei care salvăm purici de la incendiu
sau care ne iubim excesiv
în oglinzi

spiritualitatea mea e zero
pașii lui adânci în asfalt
îmi confirmă inexistența
în pofida acestui orgoliu care
gâdilă

stelele cad și cad
oamenii se bucură
cu Dumnezeii plângând în ei
oamenii
își continuă drumuri
cămășile lor se desfac în vânt
ca niște acordeoane
mici și absurde
sub un cer bleumarin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Orizont

și totuși diminețile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
și convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu și capriciu

troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obișnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care ești intrus
teroare și satisfacție
lasă obosit la delice d'ange*

micul dejun îmi trezește o stare
de bucurie improprie – cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
și într-o bună zi ne va mînca pe toți

și atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi așezat în trupul meu cu toată pacea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte curgătoare

Trebuie te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aș porni un foc, pe care să-l vezi de la distanță,
În care să-mi ard trecutul și... -l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun și nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îți imită prezența; pașii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie te văd, iar
dar cine ești tu? De fapt, ești tu, nu prea înțeleg exact ce,
dar ești tot ce văd acum,
ești imaginea din vise și din dorințele zilei
ești C și repet într-un mod consistent asta
în fața ei, în fața lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, șubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Ești un dicționar și-o oglindă...
Trebuie te văd, iar, ești C și repet într-un mod consistent asta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am nevoie de tine

Pentru a fi fericiți... unii oameni au nevoie de bani
Eu am nevoie doar de tine. Acum și peste ani.
De brațele tale puternice care-mi sunt scut,
De buzele noastre unite într-un sărut.
Am nevoie de tine în fiecare moment,
De zâmbetul tău care e un bun medicament.
Am nevoie pentru a avea a doua zi motivație,
Am nevoie de tine, muza mea din fiecare creație.
Am nevoie de tine pentru a avea mereu speranță,
Am nevoie de tine acum și întreaga viață.

poezie de (5 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petale de trandafir

Și-a deschis ochii și s-a uitat la femeia lui,
Ca în prima zi când a cunoscut-o.
El a acoperit-o cu petale de trandafir,
Apoi a aprins soarele,
Pentru că razele lui ar putea s-o sărute.
A deschis fereastra și a venit briza mării.
Apoi ochii lui se deschid ca trandafirii care înfloresc,
Ca un curcubeu în nori.
Dragostea a sărutat viața și i-a mângâiat visul.

poezie de (21 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile de primăvară

am nevoie de masă trombocitară / corpul meu văzut
de deasupra norilor pare că se subțiază încet

în poveștile lui andersen a încetat ningă semn că ceva e greșit pe lumea asta

//sunt singură în această primăvară cu picioarele amputate//

am nevoile de flori de primăvară care să iasă de sub pământul gras
să mă învelească într-o plapumă în care nimic nu e ce pare a fi

dependențele noastre s-au accentuat
ne apar elementele rare în vise/ visul ia foc

visele noastre de argon, xenon, neon și mai ales heliu

am nevoie de sânge curat pur / ca să privesc din nou florile de primăvară
cum își lasă capetele în jos/ în bătaia vântului solar

las cutterul din mână sa cadă pe parchet

// sunt singură în această primăvară cu mâinile amputate//

dar mișc liber

când deodată în poveștile lui andersen începe ningă din nou/ cheamă jojo și am nevoie de florile de primăvară pe care să mi le prind în păr / când vor duce în racla de cleștar / înspre o pădure frumoasă / să mă conserv

numesc jojo si privesc seara cum oamenii ies din azile și unii din morminte/ de aici de la fereastra mea /cu toate florile de primăvară ce le poartă oamenii bolnavi în mâini / încă nu a venit primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Foc

Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog îmi dați pace
ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-ați încălzit in zile triste
Și-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Și eu... sunt stins... că voi nu m-ați iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare este Dumnezeu monopolul unei religii sau vreunui presupus fiu a lui "Dumnezeu"? Pentru că Iisus Hristos nu a afirmat niciodată o astfel de trăsnaie? EL a spus, eu și Tatăl unul suntem, dar tu cum de ești a doua? Cum de exiști tu și Dumnezeu? Când te-ai desprins de EL, de ai devenit sclava unei religii primitive? Oare câți dintre creștini realizează că se închină la mintea lor și nu la Dumnezeu, sau Hristos? Și ce altceva ar fi asta decât cretinism, înapoiere mentală? Pentru că dintre agnosticul sau ateul care nu crede în nimic și creștinul care crede în mintea lui travestita în Dumnezeu, adevărat, adevărat spun, căci primii doi sunt mult mai apropiați inimii mele, sunt mult mai apropiați libertății, decât ultimul? Doar în numele unei religii cretine, oamenii sunt purtați în războaie, sunt arși pe rug, iar simbolul chinului lui Hristos și nu viața LUI, le devine o mortuară călăuză, pretinzând căci crucificarea, ne aduce aminte de chinul lui Hristos și nu de cât de cruzi și imbecili sunt oamenii. Ceea ce i s-a întâmplat acum 2000 de ani lui Hristos continuă și azi, îi fie crucificată învățătura iubirii lui, ca și cum crucificarea ar fi o virtute?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ancuța Morar

Întrupați din tablouri

Întotdeauna un cer oțelit
Peste oameni grăbiți
Mă face revin
La fetița cuminte
Care doar privea pe geam
Copiii, bunicii, animalele din lanț.
Miroase atât de frumos a ploaie
Totul e liniște,
Rămân de făcut doar pașii spre casă.
În șanțuri se scurg flori de tristețe
Pământul absoarbe divinul și răul, deopotrivă,
Drumul cel bun e pe șoseaua liberă
Pace și calm transmit copacii,
Frecvența satului se dizolvă cumva în eter,
În alte timpuri se strângea în butoaie apa de ploaie,
Era plină de praf și de binecuvântare,
Acum se împrăștie peste tot și, în toată risipa asta
Drumul se pierde până la casa ultimului țăran.
Sub un pridvor, bătrânul are în colțul ochiului
Ultima lacrimă a generației lui.
Sunt niște tablouri pe lângă care fugim,
Am ieșit din pânza aceea și observăm că pielea ni se schimbă, gândurile, credința,
Ne agățăm de câte un copac din tablou, o căsuță de lemn, o piatră,
Dar nu ne rămâne decât privim cum ploile ne alungă spre viețile noastre,
Devenim observatori discreți, poate nostalgici,
Originile se amestecă într-o expoziție de tablouri,
Plecăm de acolo bulversați ca dintr-o maternitate,
Ne grăbim pașii spre case,
Suntem toți oamenii ăia care aleargă,
Peste noi, un cer oțelit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.

De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.

Iar cântul inundă, fredonez:
Mi-e greu cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, pricep și... nu visez,
Iar mintea, continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.

Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare

Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine

Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Iunie

poezie [maxima medie zilnică]

toată căldura de-afară
s-a adunat în trupul meu
ca într-o fabrică de pâine

apoi au luat foc
cuptoarele
apoi și
grânele și tot ce s-a mai întins
pe pielea mea

cel care va sări cu apă
nu ar putea
potoli acest sacrilegiu

cel care ar putea
aduce o ploaie colosală
cu numai
un semn din mână
stă la umbra
unei bliblioteci de la marginea
lumii
sau poate
într-un wine bar

prin densitatea
fumului
rătăcind prin vestigii
îl văd cum ne strânge de talie
de talia noastră
comună
a atâtor femei frumoase
talia noastră
ca strâmtoarea Magellan

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Birtu Pîrăianu

Printre stropi

plouă în nord
mai ninge la poli
drumurile tac
mi-e frig și nu'i foc
clepsidra s-a spart
ard vreascuri în palme
rog la cer și e ger,
nu țip, doar întreb
unde e Doamne un cer
unde sunt și n-am fost
orb sunt și n-am bilet de intrare
viața'i o stare
concert anulat, era frig, cântărețul plecat
ninge, cert
cafeaua zace pe masă
unde e casa
nimeni acasă
pașii fug ca să plec
plouă, e ceață
ochiul din urmă leagă de o poartă
timpul întreabă retoric
eu cu ce aleg
apoi ploaia a stat
stropii blocau ireal
pe ultima scară
grăbit ca să plec, uitam rămân

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Colț de stea

De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.

Pe drum cules-ai curcubee,
Ca le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.

Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?

Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constanța Triță

Bună dimineața, iubite

Sunt lângă tine clipă de clipă
Ești sufletul de care aveam nevoie
Complementar și dulce
Sărut al buzelor ce încă ard
Pleoapele ce clipesc înspre zori
Bună dimineața iubite
Te aștept la margini de dor
Vino și rămâi lângă mine
Degetele tale îmi desenează trupul
Și mi-l cheamă dăruindu-i
Liniștea și lumina răsăritului
Printre boabe de rouă
Bună dimineața iubite
Curg pulberi de stea
Și speranțe ce cern peste noi
Iar îngerii cu aripi deschise
Veghează din icoane împlinirile
Bună dimineața, iubite
Te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt nopți

Sunt nopți în care văd poeți
Cu stridența gândirii lor piezișe
Și simt vântul vesel
Înălțându-și coama... vuind ...

Sunt nopți în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcușul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, adăpostesc.

Sunt nopți în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Și aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.

Sunt nopți în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viața celor morți și aud bătând lent
Inimile celor meniți
...doar viseze.

poezie de
Adăugat de Alina Gabriela TrifanovSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am nevoie doar de tine

Și nu am nevoie de somnifere, tu ești cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deși te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ținut cu capul în nori.
Și nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, brațele tale știu cum să mă aline
Și ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară trezeam cu dor și plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiți au trecut
Că ai fost motivația mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Drumurile care duc nicăieri sunt interminabile.

aforism de (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook