Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicu Gavrilovici

Stimabililor critici

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Și-un laț uzat de cânepă la gât...
Priviți-mă-n a ochiului fereastră
Când mă-njurați... Faceți măcar atât!

De ruginite săbii nu mă sperii,
Eu sunt atlant si voi muri frumos;
În mintea mea cuvinte nasc imperii...
În capul vostru totul e pe dos.

Întindeți arcul... Zbârnâie săgeata...
Izvor de trandafiri va curge-n piept.
Sap singur groapa... dați-mi doar lopata,
Voi face-o lungă... (Eu si mort stau drept).

Vă este teamă s-apăsați trăgaciul?
Soldați de plumb! Eroi de mucava!
Al meu cuvant rămâne-va gârbaciul,
Vocala mea din vers vă va scuipa!

Nu am râvnit la locul nimănuia,
Cu umbra mea prea mulțumit am fost
Însă prostiei am surpat statuia
Si voi plăti al neplecării cost.

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Si pieptul meu e tatuat cu vers,
Pun poezii-n a cerurilor glastră
Si-așez în rime-ntregul univers.

Porniți săgeata... apăsați trăgaciul...
Un sclav curând va deveni libert...
Am să renasc, îmi fi-va slova vraciul
Si drept pedeapsă, crunt... am să vă iert.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Augustin Jianu

Sunt cu o generație în fața voastră

Sunt cu o generație în fața voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
De nesimțirea și de vorba voastră proastă,
De scârba ce-o aveți de neamul românesc.

Voi alogeni mârșavi cu genele tarate,
V-au pus stăpânii lumii să vă bateți joc
Și traiul ni-l administrați la jumătate,
Cu ordine de exersat pasul pe loc.

Eu am milenii de cultură pămînteană,
Filozofii în sânge de neam însemnat,
Voi doar nemernicia tipic golănească,
De trădători cu pedigriu și atestat.

Sunt cu o generație în fața voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
În pieptul meu respiră pasărea măiastră,
Cu doina din Parâng înrudesc.

Al mamei voastre dumnezeu de hahalere,
Voi generație de hoți și pârnăiași,
Prin inimă de câine mustește fiere,
Dintre jigodii sunteți lașii cei mai lași!

Sunt cu o generatie in fața voastră,
În pieptul meu e cuib de pasăre măiastră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Chelaru

Scrisoare mamei

Unde ești, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei ne vorbești,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo ne iubești.

Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ți-am făcut pe plac.

În tristețea mea și-n gând
Te am mamă... Stau și plâng!
Mamă dragă, unde ești?
Să spui la nepoți povești...

Amândoi m-ați condamnat,
Faceți la nepoți pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeți monstru!

Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucați în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeți un monstru!

Rana voastră... e și-a mea
Mă veți căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristețea ta... sunt mort.

Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrânețea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Perle de iubire

Nu am bijuterii, nici nestemate,
La lună nu ajung ca ți-o dau,
Însă-ți pot da cuvinte, ție, toate
Și în iubirea ta promit să stau.

Nu voi avea palate pentru tine
Și nici grădini cu flori în curtea lor,
Dar am câmpii care de maci sunt pline
Și susurul din apa de izvor.

Eu n-am s-aduc frumosul din tarabe
Să îl aștern sfios la pieptul tău.
Voi împleti din garofițe salbe
Și-un cer te va iubi-n albastrul său.

N-am perle, poate doar de bucurie,
Ce vor cădea din ochii tăi când plângi,
Când tu vei fi a mea și-ți voi fi ție,
Atunci am să te rog să mi le curgi.

poezie de (17 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă te iubesc, poți obține orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îți voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calități pe care de fapt nu le ai și voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ți dau soarele și ploaia și, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pt ele. Am să-ți dau toate astea și chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată și de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.

în Mănâncă, roagă-te, iubește (2006)
Adăugat de CezaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Signature of All Things Paperback" de Elizabeth Gilbert este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 42.32 lei.

Marea vieții mele

Valurile mării se-agită și se-înalță,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihnește,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul ne numărăm. Este timpul fii brav.

Pentru mine-acesta-i momentul
îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că știu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul ne numărăm. Este timpul fii brav.

Chiar dacă apele se învolburează
Și mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu știu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor liniști, de parcă nici n-au fost.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul ne numărăm. Este timpul fii brav.

Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul -îndrăznești, este timpul fii tare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr -nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi plâng
fii femeie
sau cum vrei fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu voi fi eu

M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...

M-am închinat și m-am rugat cu frică
nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.

Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...

Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...

poezie de (16 iulie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă aflu într-o vâltoare care stânjenește: m-am pomenit în viață fără încuviințarea mea; trebuie plec din ea și asta mă face nenorocită. Și cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Și în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfățișa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simțământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

în Scrisori
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Mirela Crâșmaru

Oprește-te

Oprește-te în palma mea
Să te iubesc printre poeme
Când noapte-ai rece-n tâmpla ta
Tu cheamă- printre catrene.

Oprește-te în ochii mei
Ca lacrima ofilească
Când noaptea-i rece-n ochii tăi
Gândul meu să te iubească.

Oprește-te pe pielea mea
Să-mi mângâi tinerețea
Când noaptea-i rece-n palma ta
Te voi iubi de mână cu blândețea.

Oprește-te în gara mea
Ca trenul vieții îl prind la timp
Când noaptea-i rece-n viața ta
Cu viața mea să pot s-o schimb.

Oprește-te în pieptul meu
Ca inima te cunoască doar pe tine
Când noaptea va fi caldă-n pieptul tău
Tu să nu uiți că te-ai oprit la mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Criticilor mei

Voi să iubiți vă este lene -
Pentr-un surâs pretindeți primă.
Versul meu vă dă migrene,
Când rumegați, parșiv, câte o rimă.

Vă stau în gât, ca un os de pește,
Nu mai puteți de mine respira,
-ngrășați nu vă priește,
doare-n munți de poezia mea.

Doar scrisul meu vă bagă-n ceață
Și pixul meu vă scoate din țâțâni,
Voi scriitori lichizi, cu minte creață,
Spoiți cu piele de români.

....................................

Fac pentru voi o plecăciune,
Un gest umil de om sărac
Și rostesc o rugăciune:
"Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!"

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Pe viața mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
sunt vecin cu moartea
Ci doarstau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai sărac㠖
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.

va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
ia pe la ea
Și mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.

Moartea stă pe viața mea.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Zâmbet gol

Inima mea e o rebelă,
Pleacă prin ploaie-n pieptul gol;
Capul meu sec, purtând umbrelă,
Se ține după ea domol.

Când ochii le privesc din unghiul
Unui geam rece, picurat,
Ea parcă-i tusea, iar el junghiul;
Zâmbesc, dar unde-or fi plecat?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treime

Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu să mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta -ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de (17 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
după o iarnă aridă!
Dacă aruncați în ibricul de ceai
transform într-o licoare plăcută
la gust și cu aromă dătătoare de sănătate!
Consumați-mă cu încredere, nu mă supăr!
Nu mă supăr nici când îmi rupeți frunzulițele!
E drept, pișc puțin dar
nu vă speriați, n-o fac cu ură!
Doar glumesc cu voi
pentru că-mi sunteți foarte dragi!
Și, de fapt, pișcătura mea e benefică,
pune sângele în mișcare
și calmează durerile
articulare!
Eu nu mor niciodată!
Rămân cu voi până dă înghețul
și, dacă puneți la uscat,
vă sunt de mare folos și în timpul iernii!
iubesc!

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Augustin Jianu

Model comportamental

Eu mult prea mic în lumea voastră,
Voi prea mărunți în lumea mea,
Mă rostuiesc la o fereastră,
Cu giurgiuvele pe podea.

Iar toată nebunia voastră
Și cu indiferența mea,
Își vor vorbi cu dumneavoastră
Și-și vor zâmbi anapoda.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Eu voi muri definitiv, odată

Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi

Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt

Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune

Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vers peste timp

Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înțeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.

La hotărârea ta,
Voi da încă o șansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,

Și nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilatați prind contur de fereastră.

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet doare.

Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În rochie de mireasă

Mă-mbrac în rochie de mireasă
Și trandafiri îmi prind în păr,
Mamă, fiu cea mai frumoasă!
Căci vezi, de tine îmi e dor...

Nuntirea-mi, astăzi, printre îngeri,
Deschide porți visului tău...
Gătită-ș în argint de stele...
Vin îngerii la pieptul meu.

Un fluture cu aripi albe
Coboară iar pe catafalc,
Eu sunt în rochie de mireasă,
Voi, semne sub mormântul alb...

Tu ești cu tatăl nostru, mamă,
Iar singură, aici, sunt eu...
Durerea munții parcă-i sfarmă
Și-o știe numai Dumnezeu.

Copac trudind spre fericire,
Din visul vostru întrupat,
Mireasă, calc întru nuntire,
Spre mult deplânsul catafalc...

De fericire plâng și cerul
Azi s-a deschis deasupra mea
Spre-a mă vedea și voi, măicuță,
Oh, mama mea, măicuța mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Să crezi și să nu mai crezi

În mintea mea stau sânii tăi
Aprinși precum două văpăi;
Poți te uiți pe pieptul tău;
De nu mai sunt, îmi pare rău!

De-i vezi la locul lor cel vechi,
Să crezi că ai două perechi,
Din care una s-a mutat
În mintea mea. Nu i-am furat,

Dar i-am primit. Să vii -i vezi;
De te-am mințit, să nu mai crezi!

poezie de (20 mai 2021)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook