Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

George G. Asztalos

Avuții în neștire

Habar nu mai am
Unde e ea
Nu știu nici să trăiesc
Și nici să mor
În nebunia mea

De fapt sunt mai străin
Decât oricui i-ar păsa
Am doar bun simț
Cât să dau și la alții.

Atâta că mi-e greu
de inimă rea.
Mi-e greu
De inimă
Rea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 7.99 lei.

Citate similare

Neuitarea

nu știu cât mi-e dat
nici cât mi-a rămas
nici dac-oi fi-nălțat
ca Tine de Ispas

doar atâta mai știu
doar atâta mi-e dat
- că mai sunt încă viu
și că nu m-ai uitat...

poezie de (4 iunie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul

Destinul mi-e să n-am nici un destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam fiu, strălimpede, străin,
vă vedeți pe voi, privind prin mine.
nu vă aburească suflul meu
în nici un fel fereastra către lume.
nu exist - și-aceasta-i cel mai greu;
și ce e mai ușor - n-am un nume.
Familia o am și nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ți-i poate anotimp.
Eu totu-i dau și nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica...
Și aș fi vrut, atâta aș fi vrut
într-un urmaș să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naște de-obicei sfârșitul.
Și nu pot încă soartei mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am nici un destin,
destinul mi-e să port alte destine.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Psalm, I (de sinceritate)

Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când știu că totul Ție-Ți aparține!

Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet și de nume!

Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orișice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină și de desfătare!

Mi-e greu să-mi țin toate rănile-n mine
Și să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ți spun eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"

Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ți mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă și iertare
Și azi mai ai răbdare, mai ai multă și dulce răbdare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar ploaia

între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
-nvăț pleca fără privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!

poezie de din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

De ce ne facem spaimă și inimă rea degeaba? La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s-ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni.

începutul de la scrisoare către Alexandru Vlahuță de (19 martie 1910)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Rupere... Renaștere

Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...

Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...

Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... vezi cum e!

Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris fim străini!

Las-o din suflet îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Mâna din vis

Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.

Nu pot s-aleg și simt , singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.

Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.

În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Un fel de remiză

știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică te văd

nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
privesc într-acolo...

încerc mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi

aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...

***

nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără nume

De ce, mămico, m-ai abandonat?
Mi-e frig și-s singurel în pat,
Nu știu să zic mamă și tată
N-am cui cer un strop de apă.

Sunt mame ce la sânul lor
Își cresc din greu al lor odor,
Îl cresc cu greu și din nimic
De azi pe mâine câte-un pic.

De ce sunt eu printre străini
Născut cu împărțite vini.
De ce în lumea asta mare
Nu ești să-mi dai o sărutare?

Cu ce-am greșit de m-ai lăsat
În pat străin și-abandonat
Ca să trăiesc de azi pe mâine
Nebotezat și fără nume?

Mai sunt copii abandonați
Cu numele de înfiați,
Dar mângâierea pentru noi
Era mai dulce de la voi.

Sunt trup și suflet de la tine
Firav si fără nici un nume,
Și-s în salon băieți si fete,
Vino mămico... că mi-e sete...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!

Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi pleci, refuz plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!

Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!

E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!

Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!

Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!

Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repere

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper
ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer.
Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști
cum m-am născut, când am ieșit, intrat, venit și nici când voi muri...

Nici cel puțin de cât de bun am fost nu știu... sau cât de rău;
n-am calitatea mă judec singur, altul mi-e călău.
Nu știu, oricât m-am pregătit -și cât m-am pregătit- de-am competență...
Până și-n dragoste cutume mi s-au dat... Și mi s-a luat din existență.

Mă uit pe cer 'ntr-o noapte, asta, într-o primăvară, după ploaie;
ce neînsemnat sunt, nici măcar un punct, nici cel puțin un licărit-văpaie...
Ce mult aș fi dat totul, m-aș fi dat pentru-a mă ști, pentr-o părere,
să știu mult peste timp, cândva, de voi fi parte din repere?...

Dar n-are rost m-amăgesc, în fond sunt două emisfere
ce greu, ce greu le-am câștigat și-s primele ce-mi pierd, cele mai efemere.
Noroc singur mi-am fantomele de libertate, mă strecor citindu-mi ere
ce-am moștenit și-așa-mi mai prelungesc pulsații de pulsar, în lungile-mi artere..

... Mă-ntind un scurt popas, parcurs de suflet nevăzut ce-i la vedere,
încorsetat printre piroane, răstignit pe-o cruce sângerândă de repere...

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destinul meu

Destinul mi-e
Să n-am nici un destin.
Destinul mi-e
Să port alte destine!
Un geam fiu,
Strălimpede,
Străin,
Să vă priviți pe voi
Prin mine...

nu vă aburească
Suflul meu
Deloc fereastra
Către lume!
nu exist,
nu fiu eu,
nu port
Nici un fel de nume...

Destinul meu nu-i este dat oricui.
Măcar să nu-i mai bateți nici un cui!

poezie de din Pierdută și răscumpărată
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Simt palma vieții cum m-atinge

și azi mi-e rău și parcă nu mi-e bine,
nici ieri nu știu cum de mi-a fost
un zâmbet smuls printre suspine
l-aș da și azi, dar cu ce rost?

pătrund departe, ceru-i ceață
sau văz doar neguri împrejur
mai târai doar un pas prin viață
un an sau doi, sau trei să-i fur.

hodină caut, greu mi-e trupul
și visele povară-mi sunt.
pe-un drum străin îmi pierd și gândul
nici liniște n-aud s-ascult.

pe-un mal de apa tac pietroaie
răsuflu greu privind blajin
c-o lacrimă ce îmi șiroaie
pe-obrazul șters de trai pelin.

simt palma vieții cum m-atinge
pe-o tâmplă-mi pune flori de-argint
și iar povara ei mă stinge
nu-i mângâiere, nu-i alint.

cu capul aplecat în poale
și ochii oglindiți n-adânc
mă văd străină-n apa moale
un chip de om, răpus, visând.

mă doare azi, la fel și mâine
cuvântul ce-a lovit din jur
sunt doar străinul hăituit, un câine
bolnav de viața dimprejur.

voi merge poate în genunchi
și nimeni nu mă va cunoaște,
străbat pământuri și-un mănunchi
de vorbe las de m-oi întoarce.

am presărat iubire-n urme
poate își vor aminti
de-mbratisari, acum,-străine
și le-or simți când nu voi fi.

eu, drumul caut și mă doare
de l-aș găsi și l-aș vedea
dar ochi-s orbi și-n căutare
străin rămân în urma mea.

mi-e rău și azi și nu mi-e bine
o rană curge-n piept mereu
aș smulge tot ce doare-n mine
să mai raman un an... și greu.

mai striga dar cin s-audă
nici glasul nu mi-i cunoscut
rămân străin în huma udă
cu trupul îmbrăcat în lut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când aproape ca-n inimă poți auzi

Când aproape ca-n inimă poți auzi
ceasuri bătând fără grabă,
și când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
ești aci? –:

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezește,
noaptea un nume îmi dăruiește,
pe care, ziua, oricui l-aș spune,
temeri adânci i-ar stârni –

Orice ușă
De-a mea se supune...

Și atunci știu că nimic nu moare,
nici o rugă și nici o mișcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă și mare
este veșnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulți din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au țesut,
au țesut,
existența mea.

Și de m-așez lângă tine
Și-ți spun încet: am suferit –
Auzi tu?

Cine știe cine
mă-ngână șoptit.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Învață-mă tu

Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...

Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...

Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Și mi-am ucis cuvintele calde
În așteptarea prea lungă,
Poate nu mai știu să vorbesc,
Și doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...

Învață-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Și mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai știu să merg
Și doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...

Învață-mă tu!
Poate viața mi-e joc
Și mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai știu să iubesc
Și doar vreau:
Cum simți, cum vrei, cum spui,
Cum simți...

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie

Noaptea mi-e sfetnic bun
și stelele mă inspiră
Și totuși nu știu cum și nici de ce,
cuvintele expiră.
Gândesc că sunt fericit
dar sunt nehotărât.
Inimă de granit
spune-mi unde-am greșit
și când te-ai împietrit?
Dacă, noaptea iubind
Nu mai vrei răsărit,
fii, tu, far luminând!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăușă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescența zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră și pătimașă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini și mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboață,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag și nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu PetracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook