Lenjeria săracilor produce sârme

să nu vă mire că trenurile
vorbesc în şoaptă
atunci când transportă girafe
cu urme în jurul gâtului

în mijlocul furtunii
se opresc să ridice un cort
sunt gata de muncă
pentru ouă şi şuncă

plătim bilet
circul începe discret
cu o femeie cu barbă rotundă
călare pe o cămilă scundă

ce sandale frumoase
cu barete de sârmă
are clovnul din colţ
rezemat de o bârnă

ce urechi lunguieţe
ne-au crescut dintr-o dată
pe taraba unei pieţe
doar mănuşile albe ar mai fi
de-o carată

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tăcere neaşteptată în mijlocul unei conversaţii, ne duce dintr-o dată spre esenţă, căci ne arată ce preţ va trebui să plătim pentru cuvintele rostite.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumă descoperită la macroscop

de ce am tendinţa să vorbesc la per tu
cu fiinţe bipede ce nu ştiu să scrie?

tot circul acesta necesită-n grabă
o altă filosofie

dumneavoastră, stimabile,
sunteţi deştept
cât timp vi se zbate puţin ochiul drept

nu, nu vă jignesc!
dimpotrivă, chiar nu!
dar cred că sunt mult prea măruntă
şi limba mea cruntă
refuză tendinţa de a vorbi
la per tu

dumneavoastră, probabil,
priviţi cum mă-nclin
perspectiva e alta
parol! doar leşin

chapeau!
dumneavoastră nu sunteţi prost

doar de-a dreptul cretin

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Şi mă trezesc că-ţi desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reuşesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viaţa doar fiind.

Atunci când nu mai ştiu de tine...
Vorbesc cu cerul şi îl rog,
Să-mi dea curând veştile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când eşti cu mine... sunt întru toate.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(unii mor, alţii nu trăiesc.
dar femeile sunt cu totul frumoase.
pentru frumuseţea femeilor,
poem repetat)

despre
cum se face o femeie
frumoasă înainte... poem.

ea îndepărtează mai întâi
memoria evitabilă
cu un gest demachiant al mâinii.

se răsuceşte puţin în jurul liniştii,
îşi caută prin casă
sentimentul
pe care nu l-a mai folosit demult,
poate de prea repedea tulburare
a perdelelor,
poate din cauza neorânduielii verbelor
în camera de noapte.

ea se dezbracă sincer
în mijlocul unei oglinzi lungi,
îşi priveşte cuvintele
înainte de-a nu le spune
cum ii cad uşor de pe umeri.
umezeşte o cârpă
în plânsul de frumuseţe
şi o duce
şi o vine
în unde timid mişcătoare
de-a lungul buzelor, al coapsei,
al neştiutului ei de femeie.

ea se unge în locuri calde,
ca o îndulcire a albului,
cu lapte muls
din mere înserate prin nesfinţire.
întinde doar gândul puţin spre stânga,
ia din sertarul în care îşi ţine pădurea
zmeură proaspăt roşie-n gust
şi-şi dă gura cu ea,
muşcată
să-i fie cu mult mai frumoasă,
cu mult,
ca o inimă înfructată.

ea îşi ascunde sânul
într-un parfum,
ca o umbră de înger doar,
pentru că nu mai ştie
unde şi-a pus raiul prin casă.
şi pentru că nu are rochii,
în şoaptă,
ea-şi ţese borangic din blândeţe.

o femeie
este cu adevărat frumoasă
atunci când îşi înfăşoară rostul
în dragoste.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii la care ne gândim dintr-o dată, fără motiv aparent, sunt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenţei noastre. Sunt singurii de care ne amintim după ani, chiar şi atunci când au dispărut de tot din orizontul nostru.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria: Julian, opreşte totul! Este o nebunie!
Julien: A, dintr-o dată aruncatul unei girafe într-un vulcan pentru a produce apă este o nebunie!

replici din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gara fiecărui om opresc multe trenuri, unele doar o dată în viaţă. Le numim trenurile vieţii...

aforism de Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos în repaos

oceanele lumii se despart
într-o apă de ploaie
în ciuda furtunii
un gând se îndoaie

te caut prin case de sticlă
dar pereţii de fier se ridică

potrivnic îmi eşti
eu senilă
mă-ntorc la privirea dintâi

să rămâi
într-un gest inventat
de-o copilă

pe care cu grijă niciunde
s-o pui

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leto

ştii, atunci când tu îmi verzi
capilarele distincte
florădesele dezmierzi
în căciula ta fierbinte

Sena cursă când mă prinde
cu antetele de-o şchioapă
şi de-o vinde şi de-o vinde
tu bea vin când eu beau apă

Leto, vrei şi tu pi seţ
într-o margine de ronde
alfabeta unui creţ
a sub râs ca la Gioconde

ştii, atunci când nu ne verzi
crezul meu şi gura stângă
ne scutesc de doi diezi
Leto, vrei şi tu să plângă?

vrei, nu vrei, nici tu, nici ei
n-au n-aveţi n-avem tremei
capi hilari doamne tu dormi?
nu, eu domn şi tu n-ai somn

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A imigra goală alături de golemi

toţi se plâng de faptul că naşterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine ştie ce perete
şi vândută la licitaţie
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem

"Noi pentru asta bem!"

ne spune ea
în timp ce îşi cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care îşi aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghiceşte-n cafea

se uită la ceas
şi trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
ci între nouă şi zece
atunci când vă plângeţi că naşterea
nu s-a-ntâmplat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dată

(teiului lui Eminescu)

Oare
Este soare
Peste floare
De cicoare?
Oare doare
Când mai moare?

Şi din boare
De răcoare,
Şi rumoare,
Şi splendoare,
Şi candoare,

Iese-un flutur
Şi mi-l scutur
Peste-un ţurţur
Din pridvorul casei mele,
Părăsit de rândunele.

Oare-n aur
De balaur
Şade-un faur
Cât un graur,
Pe tezaur?

Oare vine,
Cu mâini pline,
Pentru mâine
Şi poimâine,
O mireasmă,
O fantasmă,
O idee,
O femeie,
O atee –
Alizee,

Pentru iarnă,
Să mă cearnă
Printr-o sită
Găurită,

Ce îmi scurge
Ochi ce plânge?

Şi din sânge,
Se restrânge,
Se răsfrânge,
Apoi unge
Şi înfrânge

Toţi copiii,
Morţii, viii,
Poate fiii
Coliliii,

Care-mi cer
Bani de fier,
Pentru fluier –
Cânt de şuier,
Din păcate
Fermecate,
Terminate,
Îngropate,
Stând pe spate,
Aşteptând
Un mormânt
De pământ?

Poate cânt,
Poate-i vânt,

Poate-n mine toate sunt!

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei sunt mai frumoase când suferă, altele când sunt stăpânite de-o pasiune, şi iarăşi altele, când sunt luminate de-o bucurie... Îmi pare că o femeie e făcută anume pentru simţământul în care e mai frumoasă. Dacă e mai frumoasă în momente de suferinţă, natura a creat-o într-adins pentru suferinţă. Văd în frumuseţea femeii soarta ei.

aforism celebru de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemat de cuvinte

cât de gingaş
e
pe afară
când păşeşti
rezemat de cuvinte
şi
flori de aer
pe
palmele vântului
îţi mângâie obrajii

parcă
n-ai mai
păşi pe
pământ
ci primăvara
ţi-ar fi croit doar
trepte de vis
din
flori de aer
tu însuţi
o şoaptă
din ape fiind
09-04-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recul

de un timp
mă locuiesc doar pe dinăuntru
pe dinafară sunt gol puşcă
port doar o pâlnie de tablă pe cap
şi sandale din pânză

din când în când
îţi scriu o scrisoare
alteori un poem
şi atunci mă apuc
cu mâinile de cer
şi mă dau huţa huţa-huţa
sau smulg ştirul
crescut stingher
pe coapsa mea stângă
frumos încrustată
cu fire subţiri din sticlă şi fier

vorbesc mai tot timpul
cu tine în somn
pătruns de taină
ca un inorog
care şi-a pierdut somnul
şi cornul prea copt
şi când te gândeşti
că eu sunt vântul
blocat de o viaţă în livezi
doar tu îmi aminteşti
că am fost cândva tânăr şi zeu

bolborosesc cuvinte ca pe un rit
ca pe o vrajă de seară
cu fruntea sprijinită în mâini
şi cu ochii în palmă

putred cerul veşted pământul
şi tu râzi în hohote
din spatele acestor nimicuri

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutului

Ca un delir
În mijlocul furtunii
Ca un zâmbet senin
În mijlocul uitării
De sine
Ca un semn discret
Că nu sunt cine voi fi
Şi nici nu pot fi
Cine am fost

Acesta este existenţa
Pe care o dedic
Necunoscutului din oglindă,
Un chip tânăr
Cu privire bătrână

Şi miezul nopţii
Nu este acelaşi pentru toţi
Îmi răcneşte în gând
O copie a veşniciei
Cu sprâncenele
Traduse eronat
Dintr-un alt fus orar

poezie de Alexandru Pripon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN FECIORAŞ DE BEDUIN CĂLARE PE CĂMILĂ
(Rubaiat)
Un fecioraş de beduin călare pe cămilă
Cu dromaderul cel bonav şi slab, de-ţi este milă,
Ce îl târa în urma lui legat în corzi de iută
Spre loc de vis ce-l va scăpa de starea lui umilă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca cucul

Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr şi bogat.

Vorbesc muierile în şoaptă
Că parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o aşteaptă
Şi le respinge rând pe rând.

Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Şi-n taină-şi oblojeşte zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nisip

Era bunăoară-ntr-o seară de vară
Te-ntorceai acasă, poate neiubită, dar sigur frumoasă
Şi mereu grăbită, din viaţa trăită spre viaţa rămasă.

Copilul din tine se-abate spre mine şi vine
La copilul meu ce zideşte castele pe buzele mele
Să tac, să mă uit la picioarele tale-n sandale
Pentru nisip sunt goale şi le sărută ca şi când
Doar el ţi-ar fi bărbat, iubit, mereu flămând.

Se făcea că e seară şi sunt însoţit către casă
Pe stradă de-o femeie cuminte şi frumoasă
Ce poartă-n sandale nisip din castele făcute
De copilul meu pe buzele mele uscate şi mute.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 iulie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în vremea asta

eram gata să înjunghii un biftec
cuţitul se pregătea să ajungă
în carne
trenurile circulă de la vest spre est
şi de la est spre vest
dar trenurile sunt dintr-o altă viaţă
în vremea asta, biftecul mirosea gro
zav în far
furie de mirosuri aţâţate
eram pe cale să tai bucata de carne
mă gândeam pentru prima dată
să urc într-un astfel de tren
în vremea asta, cam tot oraşul
e plecat la madrid
unde au stat regii regatului
din secolele trecute îşi dădeau întâlnire
în fiecare an e linişte acum
un păianjen în vremea asta, cobora
pe o pânză de-a lui
deasupra biftecului meu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile imposibile ale grilajului crăpat

o radiografie a simţurilor
este necesară
atunci când, în loc să urci pe scară,
măsori distanţa de la tine la vârful piramidei
şi înţelegi misterul Semiramidei

sau pur şi simplu înţelegi noţiunea de mister
pentru că proştii se roagă de-a-ndoaselea
ei se uită spre cer

fără să ştie că de fapt răspunsurile pot veni când şi când
doar de undeva din pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!