Înflorit-au pomii în livadă

Înflorit-au pomii în livadă
Şi-mbrăcaţi în straie de naiadă,
Crengile cu drag la piept le strâng,
Văzând tufe zbuciumate-n crâng.

Ştiu că timpul mână de la spate
Vântul, ce le lasă dezbrăcate,
Dar azi au motiv de sărbătoare
Şi horesc cântând printre răzoare.

După deal un pui de vânt adie,
Răspândind parfum de iasomie.
Peste-o coamă devenit-a boare,
Tocmai când narcisele-s în floare.

Poposind în oaza de lavandă,
Firele-i le-a împletit ghirlandă.
Peste-un strat stingher, pe garofiţe,
Le-a aranjat punk, sau cu cosiţe.

Trece mai departe-n paşi zglobii
Peste-un povârniş cu păpădii.
Boarea, între timp ajunsă vânt,
Îşi ia spre livada mea avânt.

Cu-alte pale, unite-n sincron,
Schimbă peisajul monoton,
Silind pomii mei să dea ofrandă,
I-a golit de flori, ca o pirandă.

Mii de flori, căzând pe eşafod,
Ştiu că vor lăsa în urmă rod
Şi-n spectacolul ameţitor,
N-au fost simple piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o nimica ...

O rază plăpândă se scurge prin ram
Şi schimbă decorul când nu mai credeam,
În pomii livezii, pe-ntinse ogoare,
Din muguri de nea, în muguri de floare.
Cu jind se înfoaie lăstarul spre cer
Scăpat de al iernii cumplit temnicer.
Întoarce spre soare firavul obraz
Şi plin de nădejdea ajunsă extaz,
Închină o rugă spre astrul divin
Din sufletul tânăr, din trupul virgin,-
De strajă să stea pe întinsul azur
Cât florii-i vor creşte petale-mprejur!
Frunzişul îi ţese veşmânt verde crud,
Pe trupul prea fraged, pe umărul nud,
Iar crengile-l leagănă-n braţe-n descânt
Cu vântul alături un cânt murmurând.
Din fragedul mugur, de nea-mpovărat,
Copilul de ieri mâine fi-va bărbat
Şi dintr-o nimica, bobi mici cât un nod,
Vor umple în toamnă toţi pomii de rod...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pomilor le-a ruginit veşmântul

Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Şi vântului cântă trist al lor prohod,

Susur de struguri storşi îşi 'nalţă cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod.

Ce fost-a verde şi-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ţine sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eşafod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea timpului

Din iasomie imi fac pat
De cer albastru-mpresurat
Si din bujor un lampadar
Pus la fereastra mea in dar!

Sporadic las in urmă umbre,
Tai amintirile ce-s sumbre
La masa mea pun ca să fie
Toţi trandafirii dintr-o ie.

Si-aşa din zi fac sărbătoare
Speranţă cu parfum de floare
Lângă cireşul plin cu rod
Când timpul trece fără pod.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga pomului

Mă rog la tine Doamne!
Chiar dacă nu te ştiu,
să mă fereşti de toamne
chiar dacă-i prea târziu.

O rog pe-această toamnă,
cu crengile o rog,
să fie mult mai doamnă
c-un biet de hodorog.

A rupt din mine frunze
şi mi le-a dus în vânt,
le-a ofilit şi muze
n-au spun niciun cuvânt.

Mă rog să-mi dai putere
ca ierna să o trec,
să simt acea plăcere,
cu flori să mai petrec

Mă rog dar în tăcere,
sunt, Doamne! Îngheţat,
această iarnă pare
mai lungă c-altădat'.

Mă rog de primăvară
să se grăbească blând,
să cheme iarăşi vara
cu păsări fredonând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbăţie

Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.

Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane
Rezistă tentaţiilor trecătoare de învinge,
A vântului aprig duşman rădăcinile filoane
Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.

Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transformă-n realităţi pregnante.

Nu ZEUS personalitate legendară
A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,
Ci Omul cu mintea lui sprinţară
Enigmele le-a dezlegat, le-a şters.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de martie

Trece un vânt peste lume,
Şi nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde şi coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.

Cutremur şi viaţă, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Şi-n începutul din toate.

Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeţi în forţa braţelor voastre!
Ascult şi privesc printre crengile goale
Spaţiile-adânci şi vaste.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavară, de ce pleci?!

Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele şederi,
Să ai timp de repilieri
Şi te lupţi din răsputeri?!
Laşi
Sub urmele-ţi de paşi
Pe unde cutreieraşi,
Iz suav de toporaşi?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare am fost viu?

Dacă privesc timpul în urmă
Nu ştiu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.

Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Şi-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.

E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.

Noaptea-i afară şi în rime,
Liniştea-i la ea acasă
Şi e tristeţea lângă mine,
Stă lungită şi nu-i pasă.

O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când şi când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.

Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Şi-aud şi pomii şi-a lor ramuri
Şi frunzele murind pe drum.

Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roşite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viaţă viu un timp.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.
(Deşi mai corect e spus:

Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;
Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin.

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.

(Deşi mai corect e spus:
Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;

Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin!

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

Pe gard, crenguţele şi-au răsturnat
Omătul alb, de flori înmiresmate
Şi ca miresele stau îmbufnate
Pe vântişorul ce le-a deranjat.

Dar le-a trecut. Acuma râd din nou.
O mierlă cântă aria pădurii
Să îmbuneze farmecul naturii
Şi-un piţigoi se-aude în ecou.

Un soare blând ce luminează tot
A scos gângănii mici de prin cotloane
Iar gospodinele pun prin balcoane
Muşcatele şi flori de miozot.

E-o pace-ncremenită în tăceri
Căci aşteptăm o mare sărbătoare
Şi cu o nouă binecuvântare
Iisus ne va scăpa de vechi dureri!

Pe gard, crenguţele ne-or încânta
Cu-omătul lor, de albe flori divine,
Iar inimile cu credinţă pline
Cu drag, Floriile vor aştepta!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ziua cât noaptea-
în pomii goliţi de rod
policromie

haiku de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casa pustie-
cu ramuri pline de rod
pomii livezii

haiku de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dealul Plevnei

E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniştit îşi mână carul.

Roţile nu ştiu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu ştiu boii, că-n ţărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.

Noaptea-ncet, încet scoboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde-a fost cumplire-odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.

Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub rădanuri,

Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Şi se zbuciumă porumbul.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac din zi de mai

Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Şi parfum delicat, dulce ameţitor,
Purtând în el magia nopţilor de dor.

Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.

De ce te iubesc atât... floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă... pentru preotese vestale...

poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba şi pământul,
cântă şi pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă şi vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
şi urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele ştiu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineaţă,
dorinţele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe faţă

eşti mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
eşti floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ţi respir clipa dorinţă

întinşi pe iarbă printre flori
îţi simt căldura, o chemare,
am ameţit de-atâtea ori
sub trupul tău uşor de floare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dealul Plevnei

E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniştit îşi mână carul.

Roţile nu ştiu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu ştiu boii, că-n ţărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.

Noaptea-ncet, încet scoboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde a fost cumplire odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.

Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub redanuri,

Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Şi se zbuciumă porumbul.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mai

Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea fremăta cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzişu-n creastă,
se rătăcea sub plaiul încărcat cu flori.

Salcâmii peste gard dădeau în floare,
cu crengile trecând peste uluci,
şi se mirau văzând că mă seduci,
la pieptul tău stângându-mă mai tare.

Şi-abia atunci, uitându-mă mai bine,
păgâne năluciri vedeam în ochii tăi
mă-ndepărtam să mă desprind de tine
dar mă trăgeai să vin în braţe, înapoi.

Şi m-a cuprins o vrajă dintr-odată,
pluteam în lumi de vis, departe-n infinit,
nici nu mai ştiu ce-a fost, dar m-am trezit,
căci se rupea deasupra bolta înstelată.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Şi care-n carnea ta simţ chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.

Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toţi spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.

poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!