Sub fereastră ...

Sub fereastră, în gutui
Şi-a făcut culcuş un pui.
Al cui e? Al nu ştiu cui...
Ghemotoc de puf şi fulgi,
Cântă doar arpegii lungi.
Mă trezeşte în cântări
Dimineaţa până-n zori.
N-ai vrea, puiule, să zbori?
Când mi-e somnul cel mai drag
Îmi ţii un concert în prag.
Şi-am umblat vara năuc
Mai s-ajung la balamuc,
Până s-a mutat în nuc...
Acum cântă mai domol
Partitura-n Si bemol,-
Altă zi, acelaşi rol...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i arta

Parcă scos acum din tuş,
Negru tot, un greieruş,
Pitulat sub zid, bonom,
Bate tactu-n metronom.
Cântă ca un huhurez
Partitura lui cu miez,
De nu poţi să-nchizi un ochi,
Ca bolnav după deochi.
Greierimea-ntr-un ison
Cântă noaptea monoton,
În perechi sau neperechi,
Asurzind cele urechi,
De te scoli, la ziuă, frânt,
Umblând ca bătut de vânt...
Dar la ţară, în cătun,
În pământul meu străbun,
O cântare pe ales
Nu-ntâlneşti aşa de des.
Aşa că sunt mulţumit
De concertul prelungit
Până-n zori, la răsărit,
Când cu fracul ponosit,
Greierele meu de tuş
Se retrage în culcuş.
Odihnindu-se-n alcov
Răpus, până la istov,
Pregătind un nou concert,
Doarme dus, zăcând inert.
Asta-i arta, nu-i uşor,
Ştie orice muritor:
E o jertfă pe altar
Şi pocalul cu nectar.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crin Antonescu, cel mai mare chiulangiu al ţării, şi-a văzut visul cu ochii: a ocupat Palatul Cotroceni timp de 2 luni ca preşedinte interimar al României

La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua,
De când Antonescu Crin şi-a făcut damblaua;
Cântă, cântă cucuveaua, chiar şi "englezeşte",
Însă este în zadar, Crin nu se trezeşte.
Cum nimeni nu reuşea să scoale "tribunul",
Când timpul a expirat, s-a tras chiar cu tunul...

hexagramă de George Budoi din Politică şi politicieni (27 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extremistei Şoşoacă Iovanovici (pamflet)

Cântă cucul într-un nuc:
Du-te, fă, la balamuc!
Cântă cucul ‒ n-ai ce-i face:
Du-te şi ne lasă-n pace!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (16 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi
Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.
Cine-i pe lumea asta veşnic
Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu'-n lume
La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată
Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute
Şi-a cui locaş nu s-a mutat?
- A cui tărie n-a fost frântă
şi-a cui putere n-a-ncetat?

... Sărmane călător, ia seama
La câţi au fost şi nu mai sunt,
Aceiaşi soartă te aşteaptă
Nu-ţi crede raiul pe Pământ

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negruţ ...

Am scris pe poartă "câine rău"
Deşi eşti cel mai blând dulău,
Să-i sperii tu pe nepoftiţi
Când îţi arăţi şirag de dinţi.
Doar caţelandru când erai
Tot ce prindeai în colţi rodeai...
Chiar şi papucii mei uşori
Şi fulgii repezi de ninsori.
Creşti într-un an, ajungi adult;
Opreşte-te! Crescut-ai mult...
Nu pot în braţe să te ţin,
Să-ţi mângâi trupul tău calin.
Cu ochii făcuţi din cărbuni
Ce ard mocnit, ca doi tăciuni,
Eşti pus pe joacă, sprinten foc
Şi pe hârjoană, ghemotoc.
M-aştepţi nerăbdător când vin;
Îţi scot din blană un ciulin.
Ai dat iama pe la coteţ
Privind poiata cu dispreţ.
Plec de acasă, mă conduci
Şi mă petreci după uluci.
Îţi dau prin gard un sărutat...
Mi s-a părut, sau ai oftat?!
Eşti tu, prietenul meu drag
Ce vesel mă-ntâmpini în prag.
Prietenul meu cel mai bun
Şi tuciuriu ca un ceaun.
Mă tragi de poale şi te joci,
Tresari de spaimă, auzi voci.
Blana ţepoasă se ridică,
Zburlită, de atâta frică.
Colţii de fier muşcă subtil.
Te joci, la fel ca un copil.
Îmi molfăi mâna cu nesaţ.
De-ai vrea, mă laşi cu-n singur braţ.
Şi eşti gelos când vreun motan
Stă-n poala mea, torcând sărman.
Te faci c-ai treabă cu un os,
Dar văd că ronţăi mânios.
Şi fluturând câte-o ureche,
Alergi ca apucat de streche,
Ori te învârţi în jurul cozii,
Făcând giumbuşlucuri cu plozii.
Eşti trist când sufletul mi-e gol,
Te mişti cu grijă, mai domol.
Când vesel sunt şi tu la fel,
Bâţâi din coada de căţel.
Prieten drag, eşti mai bătrân
La fel ca bunul tău stăpân.
Ai gura ştirbă, mersul greu,
Zaci lângă foc, sub şemineu.
N-ai pedigree, nici titlu n-ai.
La mine în ogradă stai,
Cu botul pus pe labe moi
Până în viaţa de apoi.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul de safir al verii,
Un puf firav de păpădie,
Plutind în palma adierii,
Dă lecţii de zbor cui nu ştie.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma...

Mi-e dor de degete-ţi prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ţi din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.

Nu mai am aura de pui
Şi nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăţi, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.

N-aud iubirea-ţi în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...

Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparţin, eşti parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, eşti eu, a mea ma... ma

Visez cu ochi deschişi şi plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!

Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exişti
Eşti încă trupu-mi, mai persişti
În sânge-n gând, cât n-am murit...

Că n-am ştiut să te păstrez
Adorm sleit de remuşcare...
Uitasem: naşterea se moare!
Mă ierţi ma... ma, eternul crez...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te plângi, n-ai teamă
Nici când treci ultim prag!
Nu iei nimic de seamă,
Din ce îţi este drag...

catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.

Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capăt

punct şi de la capăt...
capătul cui
ce zici, ce spui
da, taci...
ai spus tu vreodată ceva
doar ai tăcut
da, eşti cuminte şi cult
a gândeşti...
ce gândeşti
ai gândit tu ceva
normal, la nimic
circumvoluţiunile au obosit
ai pus câţiva neuroni la murat
gândesc alţii pentru tine, nu...
când ai făcut ceva
o iartă-mă te rog
tu doar aplauzi
azi ai închis
ultima librărie din sat
ştiu, ştiu..
neuronii tăi s-au stricat
de citit
da, alfabetul este greu
mai bine treci la copiat
offf, ştiu că este greu
mai bine furi
că ştii, că poţi
într-o ţară plină de netoţi
ai cui...
şi e păcat
să pierdem pleava unui sat
ce ceri
ai cerut tu ceva..
te-ai mulţumit cu zoaie
sa trăieşti în noroaie
e prea târziu acum
pentru tine o spun
e capăt de drum
al cui...
al tău, al lui, al nu ştiu cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş codrului,
unde e frunza mai deasă,
cu iubita cea aleasă,
făr-averi, şi făr' de casă,
şi să scriu, din iarbă, rugă,
că mi-e tare dor de fugă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, dorului,
numai el îmi dă povaţă
în amara mea de viaţă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş verdelui,
şi culorilor albastre
cu tril de păsări măiastre!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, Domnului,
rădăcină de altar,
să mai fiu, o zi, măcar,
trup curat, din viţă nouă,
să mă tăvălesc prin rouă,
nu cu una, ci cu două,
asta vă doresc, şi vouă!
Pedeapsă-mă, Doamne, acum,
aprinde-mi iubirea din scrum!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea

Vă rog să nu mă mai căutaţi,
mă voi ascunde o vreme într-o privighetoare.
Ştiu că nu e prea arătoasă
precum pasărea liră sau păunul,
dar nu îmi pasă.
Nu îmi pasă că nu are strai ales,
nu are ţinută impetuoasă,
dar trilul ei,
trilul ei e fermecat.

Îl ascult în pădure
dimineaţa, foarte devreme
când alte păsări nu s-au trezit.
Nu îi place să se amestece
în neamul păsăresc fără rost.
Mai cântă şi spre seară,
înalţă triluri până la stele
şi cred că îi cântă lui Dumnezeu.

Nu ucideţi privighetoarea.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

toată luna mai
cântă cui cântai
când pe val erai

haiku de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

S-a poticnit o frunză-n zbor...
Ce-i pasă pomului de ea,
Când toate crengile îl dor
Şi îl aşteaptă iarna grea?

Cenuşa norilor grăbiţi
Pe câmp, pe deal şi peste noi
Apasă umeri gârboviţi
De boli, durere şi nevoi.

Mai stau un strop, să mă hodin
Cu gândul dus spre nicăieri
Vai, toamna asta-i doar suspin,
Melancolia fostei veri.

Aş vrea să tac, şi-aş vrea să-ţi spun,
Că drumu-i lung, păşesc domol
Pe-aici miroase a parfum
De must, gutui şi si bemol.

Tu vrei să mă ajuţi un pic...
Şi eu, de vrei, te-oi sprijini.
Ce poţi să-mi ceri, când n-am nimic?
Doar te-oi iubi şi te-oi iubi...

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

cuvintele mă ard, mă dor
aş vrea să vă vorbesc dar nu mai pot
nu mai strig, nu mai ţip
sunt doar un miel
ce paşte trist pe un câmp arid
asteptând lama cuţitului
mă odihnesc pe treptele durerii
dacă aş mai vorbi
aş înveli sufletul cu o lacrimă
să nu fie ucis
speranţe nu mai am, nu ştii...
au murit demult, pe drum
un drum ce nu-i drum
e doar cenuşă şi scrum
trist, leg umbrele şi plec
pe lângă drum
nu am speranţe
nu mai am vise
toate's uitate, ratate, furate
rătăcesc prin negura nopţii
pierdut pe poteci
stelele plâng sub trecătorii mei paşi
ştii, odată ciopleam vise
azi zac într-un ungher murdar
lăuta mi-e ruptă
aici doar corbi negri mai cântă
şi cântă şi cântă
străin sunt în lumea asta bolnavă
de viaţă, de toate
ascultă şi plângi, omule
de treci azi prin cetate
sufletul s-a rupt de mine
a căzut pe unde a putut
am obosit să port pe umeri universul
în trupul ăsta istovit
cad dureri din întunericul cetăţii
o lume oarbă, o lume făr de speranţă
nu ştiu unde mergem
nu ştiu de ce mergem
turme haotice, ce se târăsc pe drum
tu spui că ăsta este drum
doar oase calcinate şi mult scrum
nu râde prietene
mâine vei fi şi tu
un punct pierdut pe drum
în tâmple se zbate tristeţea lumii
aştept ceva
ce nu va mai veni
şi mâine va fi o zi
dar nu va fi a mea
a cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna s-a înfăşurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orişice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micşorat
Şi în jocu-i pueril,
După nori stă gheboşat,
Până vântul i-a luat
La cadril.
Nopţile mai lungi îmi par,
Zilele-au intrat în sac.
Pe corzi, un bătrân scripcar,
Cântă marşul funerar.
Sunt posac.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de adio

Şi ai plecat, n-ai mai avut răbdare,
Sau eu am întârziat prea neglijent,
Prea singură în ultima-ncleştare,
Eu am fost clipei marele absent.

Firavul trup de umbre tremurânde,
Mi l-ai ascuns mămico de cu zori,
Nemângâiat de degete plăpânde,
Mă rostuiesc spre ultime ninsori.

Mai sun şi-acum la numărul de-acasă,
Că aş mai vrea să-ţi spun câte ceva,
Sunt vorbe nerostite ce m-apasă,
Şi uit că te-ai mutat altundeva.

Doar tata ţi-a şoptit duios adio,
Mă simt mai vinovat cu un cuvânt,
C-aştepţi să mă auzi spunând adio,
Prea singură şi tristă în mormânt.

De ieri îmi eşti eternitate,
Stau pietrele cu braţele spre cer,
Încă aud un clopot ce mai bate,
Şi nu am cui iertare să-i mai cer.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trece vremea...

Îmi trece vremea pe sub nas
Şi îmi gâdilă maturitatea,
Iubire dragă, cui mă laşi?
Nu-mi dărui singurătatea!

Ne-am răsfăţat atâta timp,
Cântând fericirea zile şi nopţi la rând,
Acum în loc să mă asculţi
Îmi ascunzi ruga sub veşmânt.

Ce-i dacă am îmbătrânit,
Şi-acum vreau să fiu iubită,
Capricii de nestăpânit
La aventura vieţii încă mă invită.

Mi-e dragă viaţa şi oamenii frumoşi,
Cum mi-e drag răsăritul dimineaţa,
Nu-mi plac făloşii hoţi şi puturoşi,
Ce lasă în urma lor urâtul, şi restanţa.

Nu ştiu ce daruri îmi aduce bătrâneţea,
Deşi speranţele mele sunt încă mari,
Înţelepciunea îmi v-a pansa cadecenţa
Şi în versuri, viaţa mi-o voi alinta.

Căci nimic pe lume nu-i mai sfânt,
Decât să fii ales de soartă
Ca mesajer al sfântului cuvânt, iubire,
Purtat cu drag, din poartă în poartă.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!