ISPAS (fabulă-sonet)

De Înălţarea Domnului, se spune,
Că au şi caii Paştele atunci
De-aceea n-o să-i întâlnim prin lunci
La muncă puşi, ci-s liberi prin păşune.

Un armăsar ce-i priceput la punci
Ca un boxer, dorind a se expune,
Porni-n galop spre iepe prin comune
Ce nu erau în hamuri la bihunci.

Măgarul a ţinut şi el să meargă
Pe lângă amorez spre zarea largă
Şi observând alese tinerele

Nătângul s-a şi repezit la ele
Cu-a lui grimasă şi-a stricat tot rostul...
MORALA- I: Nu plecaţi la drum cu prostul!

fabulă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii la Înălţarea Domnului

TRADIŢII LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălţarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.

De-acum, Hristos Îşi încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiţie,
Înălţarea cu Duhul Sfânt.

De la Paşti la Înălţare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.

Înălţarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
şi în hram e prăznuită
de sufletele morţilor.

Pentru morţi se dă pomană
cu lumină şi prescură,
lângă porţia de hrană
şi pahar de băutură.

După tradiţie sfântă,
precum strămoşii ne-au lăsat,
credincioşii se salută,
spunând "Hristos s-a înălţat!"

Prin obiceiuri creştine,
ouă în roşu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălţat!" se spune
de credincioşi, când le ciocnesc.

După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânţa rămâne
seacă, îngrăşând pământul.

Caii ce au fost blestemaţi,
de Înălţare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturaţi
pentru o vreme de un ceas.

Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplineşte
doar la "Paştele Cailor",
pecetluit de poveste.

*Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri romaneşti / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vină au avut caii

Ce vină au avut caii
Ce au murit păscând schije
Prin ploi de gloanţe
A dezertat vreunul
Şi-au lăsat stăpânul
S-au speriat de moarte
Fugind după colţ
Au vreun cimitir?
Cu potcoave de mărmură
De ei să ne reamintim
Sunt in tărămul lor
Fără zăbala şi şa
Ce vină au avut caii
Să-i legăm cu ura noastră
Pe o care o paştem zi de zi
Cu zăbale inspumate de trufie
Purtând in spate o şa cu averi
Ce vină au avut caii...
Să-i inhămăm morţii
Purtandu-ne in spate
Dorinţa de a ne ucide
Nemaivând loc pe câmpia
Cu iarbă de lut
Pâscând cu ochii roşii
Furia şi puterea
De a incăleca oameni
Caii doar ne-au purtat in spate
Cu vina de se încrede
În ovăzul amăgitor
Şi in acoperişul ce-i prăfuieşte
O iluzie de libertate
Ce o trăim zi de zi
Arătând cu degetul spre fiare
Explicaţie pentru garduri şi zale
Şi pentru dorinţa noastră
De a incăleca suflete libere
Şi a închide in cuşti
Tot ce e frumos şi liber
Fustrarea care o trăim
In cuştile care singuri
Le-am construit
Ce vină au avut caii
Erau liberi pe lângă
Temniţele autovoluntare
Călăriţi de scopuri murdare
Pe câmpuri împânzite cu garduri de lut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilăria dulceaţa vieţii
Ce te poartă in fericiri,
Făcându-ţi amintiri...
Trecând prin nostalgii...

Spulberând vise,
Ce nu au fost scrise;
Croindu-ţi un drum.
Ce s-a făcut scrum.

Zburând prin stele
Descoperind castele,
Balauri si domniţe.
Intrând în temniţe!

Dorind să ajung la castel,
M-am pierdut prin el.
Alergând in nori
Lovind cei doi sori!

Fugind spre pădure.
Uitându-mă în lume...
La luna de pe cer,
La oamenii... ce pier,
La bolta înstelată...
Cu suflete îmbrăcată.

Copiii cei mici,
Fugind spre mămici.
Neştiind în lume,
Ce amărăciune...

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber

Curge râul liniştit
Susurând din unde
Iar prin gându-mi răvăşit,
Chipul drag pătrunde.

Îmi apare ca atunci
Liniştit şi parcă,
Râul unduind prin lunci
Spre visări mă poartă.

Ah, de-aş fi liber ca râul
Să urmez acelaşi curs
Să-mi arunc odată dorul,
Ce-i în inimă ascuns.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPII PLECAŢI SPRE DEPĂRTATE ŢĂRI ÎN PRIBEGIE
Copii plecaţi spre depărtate ţări în pribegie,
Părinţi rămaşi cu griji şi cu adâncă nostalgie
Rugându-se fierbinte ca să-i ocrotească soarta
Şi visul lor să fie împlinit ca prin magie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i rugăm să ningă, pe poeţi

Iubesc zăpada de sub talpa ta,
când îţi ia forma pasului grăbit,
iubesc sărutul nostru-n asfinţit,
chiar dacă este doar în mintea mea...

În mintea mea aleargă cai la trap,
eu la galop, în urma lor tânjesc,
ca-n herghelia lor şi eu, cândva,
să-ncap şi lângă armăsar să călăresc,

Să călăresc troiene de zăpezi
şi să-mi îmbrac copitele-n argint,
când iernile să ningă mai au trac
şi că ne ninge pe-amândoi, mă mint.

Mă mint că va mai ninge peste noi
şi că vom colinda de Sărbători
dar cerul e-mbrăcat în nori de ploi
şi noi, prin ploaie, singuri călători...

Ce singuri călători fără de drum
spre destinaţii scrise de destin!
rătăcitori pe la răscruci precum
un gând de viaţă gri şi clandestin.

Şi clandestine-s toate câte sunt,
iubirea-i interzisă-ntre nămeţi,
de-aceea nu mai ninge pe pământ...
să ningem noi iubire-n alte vieţi!

Sau să-i rugăm să ningă, pe poeţi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima e spre rele, apoi velinţe de flori să-i semeni, că tot ciulini şi pălămidă dă şi, de n-o găsi în miere fiere, iepuri la biserică, câini cu covrigi în coadă şi apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai ţii, Pârleo, că nu-şi mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunţişul şi pe deasupra şi toiagul lui vodă pe spinare.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Văduvele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostul soţ pudic

Se distingea prin comportare:
Afabil, tandru, delicat,
N-o atinsese nici c-o floare...
De-aceea a şi divorţat.

epigramă de Vasile Larco din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de pandemie

Ce vremuri mai erau atunci,
Demult, de care n-am uitat,
Când hoinăream prin văi şi lunci,
Prin codrul cel înveşmântat,
Ca omul singur, ne-nsurat.

Pământul tot era lucrat
Şi nu vedeai parcele goale,
Purta în spate rod bogat,
Lipsit era de chimicale,
Nici hoţii nu-i dădeau târcoale.

Ca-n Rai era mereu în sat,
Prin şesuri line sau ponoare,
Cu oameni harnici, buni la sfat,
Dar şi la joc în sărbătoare,
Când mai furam o sărutare.

Spre seară, istoviţi de munci,
Veneau din câmp cu care pline,
Mergeau la nunţi, scăldau şi prunci,
De toate-aveau ei în cămine,
Iar eu curtam vreo trei vecine.

Aveau lăicere pe divan
Ţesute la război în casă,
Aveau căciuli de astrahan,
I-aveau şi pe copii la masă,
Azi lipsa lor cumplit i-apasă.

Aveau şi cai, ovine, junci,
Dar şi neveste fără fard,
Cu drag privirea să-ţi arunci
La ei în curte peste gard...
Iar eu de dorul mândrei ard.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul vine tainic spre noi, prin cei săraci şi singuri, prin cei bolnavi şi necăjiţi, prin orfani şi văduve. Să ieşim în întâmpinarea Lui prin milostenie, prin ajutorare frăţească şi prin facere de bine.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei,
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte,
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese,
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dragoste

Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă - Afaceri necurate

O iapă
şarmantă, amantă
de cal armăsar
(cu bani, aşadar)
şi-a deschis un local
de fiţe
pentru... veveriţe,
păsări de noapte
pestriţe,
granguri cu stare deplină
care să le întreţină,
a mai angajat, corect,
şi câteva iepe
pentru servit în secret,
numaidecât,
aşa încât activitatea
putea începe;
la bară,
că avea şi aşa ceva,
evolua o domnişoară
turturică, uşurică,
cu pene pe ea...
mai mult jumulită,
însoţită de câteva păsărele
puse pe rele;
câteva dintre ele
nu şi-au ţinut pliscul
şi fiscul a intrat pe rol,
deci... control!
Ca o primă constatare,
e vorba de afaceri murdare.
Prin urmare
măsura s-a luat dintr-un foc:
iapa, calul şi... desigur localul
au fost închise pe loc!

fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălţarea Domnului,
eroii sunt comemoraţi
într-un pomelnic adunaţi.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălţării vestire.
Spre a morţilor odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiţie creştină,
cu merinde şi lumină.

De la urmaşi ce i-au iubit,
spre cei morţi se-nalţă spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.

Sufletele lăcrimează,
când preoţii tămâiază
mormintele celor jertfiţi,
la Înălţare prăznuiţi.

Dar e nădejdea tuturor,
că învierea morţilor
aduce viaţa veacului
în ruga credinciosului.

În conştiinţe renaşte
tradiţie de la Paşte
cu-a Domnului Înălţare
la a Tatălui chemare.

Unicul Fiu al Domnului
să stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.

Iar cum Hristos a înviat
şi la ceruri S-a înălţat,
credinţa e-nălţătoare
şi după ce omul moare.

*Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri...

Nu mă pot preface
Că orice drum aş lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Şi nu mă pot abţine
Prin ploi şi prin ninsori
Prin dogoreli şi vânturi
Să nu-ţi iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi laşi mereu indicii
Adulmecându-ţi calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Şi-aştept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ţi-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Şi-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe ţelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Doreşte viaţa-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ţi stau!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este opera unui sacrificiu conştient, este ultima verigă în înălţarea morală a voinţei şi este ţinta spre care se îndreaptă cultura; solidaritatea se produce prin încordarea şi stăpânirea de sine. O societate cu suflete diferenţiate opune imitaţiei rezistenţă, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiu voit al persoanei fiecăruia. Solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuşi, prin recunoaşterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui depravat

Ştim că umbli cu frumoase
Ce-au stricat mai multe case,
Dar cu-a noastră n-o să-ţi meargă
Căci de-ncerci... ajungi pe targă!

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura politică pe care trebuie să o facem este aceea a iubirii de neam şi a apărării drepturilor lui sfinte, prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi.

citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!