Vremuri

Tata îi zicea babii:
- Fi-ţi-ar nărojii ai deavu, mumă.
Ori se cununau pe dealuri, ori mâncau pământ.
Ce fel de oameni eraţi?
- Ce spui tu, mă? Pe-atunci credinţa era mai tare,
Nu ca acum. Dacă avea una canon să mănânce pământ,
După ce şedea la masă şi trebuia să meargă la vreo
Prietină, îşi lua cuşmeacul de pământ cu ea şi ciocotea la el.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este pământ

Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitaţiei
Plouă-napoi pământul,
Icari şi Meşteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperişul pământului,
Gravitaţia e pământ.

Noi trăim în pământ.

Cu timpul devenim mai grei
Şi fruntea ne intră mai jos
În pământ.

Şi nu există moarte
Pentru că nu contează dacă eşti
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana lui Traşcă

Să strângi, mumă, să strângi,
Zicea Ioana lui Traşcă.
Să strângi vara, ca să ai iarna.
Dacă dai peste nişte ceapă,
Ia şi tu o poală şi pune-o-n pod
Pentru iarnă - ca să ai.
- Păi, de la oameni?
- Păi, de la oameni, că e pământul
Lui Dumnezeu.
Dacă vezi un dovlete, ia-l mumă,
Că-ţi prinde bine, că-l dai la porc.
Vezi printr-un loc fasole,
Culege-o, mamă, că-ţi trebuie.

De, păcătoasa, că nu era săracă.
Aşa era firea lor -
Neamul ei era cam strângător.
A încherbat şi asta 92 de ani.
A avut multe fete: una Mariţa, una
Mitra, una Georgeta, Cica de l-a luat pe Lache
Ioncica de l-a ţinut pe Gorie,
Cinci.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Ori că mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheamă!
- Pământ!... Pământ!... Pământ!...

Liviu Rebreanu în romanul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul casei

Mânca, mă, că lumea mânca pământ mai demult,
Era Stăncioaia, jupuise toată casa,
Că era bună huma aia, mirosea bine. Şi mânca.
După ce mânca legume,
Mânca şi câte un glod de pământ.
Aşa avea ea poftă.
Mergea cu vacile şi cu pământul în sân,
Bulgări, bulgări.
O întrebam noi: Ce faci, gagă Ioană, cu pământul,
E bun?
- E bun, uite îmi vine mie aşa un gust bun.

Mai mânca şi alta, Aneta, toată ziua dezlipea cu
Custura de pe casă,
Că ăla era bun, mirosea frumos.
Casele nu erau văruite,
Pământul era printre nuiele.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul, cel mai iubit sport de pe Pământ, e, de multe ori... la pământ!

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul salcâm

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ
Şi se scurge în pământ...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verii Ilincăi

Tata îi zicea Ilincăi "gagă".

Muma Ilincăi era din Frăţila,
Şi când se ducea tata pe la Bălceşti
Se-ntâlnea cu verii ăia ai ei din Frăţila.
Întreba Ilinca:
- Da' rude de-ale noastre ai văzut pe-acolo?
- Am vazut, gagă.
Erau îmbrăcaţi cu şubele bune pe didijos
Şi cu câte-o treanţă rea pe deasupra.
- Ei, gagă, treanţa rea păstrează haina a bună.
- Taci, gagă, din gură, nişte năroji.
Păi, cu căciulile-ntoarse pe dos şi cu ciomagele mari?
Uite-aşa umblau prin târgul de vite.

Se plângea Ilinca, altădată:
"Aveam şi eu, mumă, giubea,
Aveam giubea cu sangepii până jos, aşa de laţi.
Şi mi-au furat-o, mi-au furat-o, mumă".

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitia

Pitia şade-n antichitate
Şi ne prezice viitorul.

Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groază de timp.
Stând la o coadă interminabilă,
Căci viitorul are totdeauna căutare.

Până acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.

Mâine - zicea ea
- Ori într-o altă zi,
Ţi se va întâmpla ceva
Obişnuit,
Ori ceva extraordinar.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dintre salcâmi

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci

De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng şi dacă mor
Bate vânt rănile dor

Ultimul dintre salcâmi
Şade-n chingi şi-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Şi se scurge în pământ
Şi se scurge în pământ...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (surprins, puţin invidios): Aiureli!... Baba Marghioala ţi-a băgat prostiile astea-n cap!...
Samson (indignat): E cea mai justă teorie. Baba are dreptate...
Baciul (irascibil): Nu mă enerva! Este clar că Luna s-a separat de Pământ acum patru miliarde de ani, când tu şi Baba Marghioala eraţi doar molecule de hidrogen sulfurat... Luna a plecat de pe Pământ şi, foarte curând, pe Pământ se va întoarce...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Tata a rezistat
la optzeci şi trei de rotaţii pe orbită
navigând,
ţinându-şi în mâini sapa,
pe astronava
numită Pământ.
Trecuse prin două
conflagraţii mondiale
ca artilerist
şi săpător de tranşee.
Spunea că a văzut
oameni pulverizaţi de obuze
şi execuţii cu mitraliera.
Zicea că nu-i în lume
mai mare fericire
decât pacea şi liniştea grădinii.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mută!

Când punea copita pe lanţ
Ori călca pe ceva, pe funie, îi dădeai cu palma peste
Picior şi ziceai:
- Mută!
Boul rumega nepăsător. Mută!
După câteva palme catadicsea să ridice piciorul.
Şi luai lanţul, sau ce era, frânghia. Boii noştri, pe care
I-am mângâiat aşa cu palma: Boian, Galben, Suran, Vână,
Prian, Murgilă. O vacă Ruşiţa, alta Prica, Dumana.
Boii vecinilor se numeau:
Cerban, Bolocan, Cocoran, Breazu,
Zorilă, Viorean, Miercan, Ungurean.
Acum le pun nume de oameni:
Gică, Relu - alte alea!
Şi, vezi tu, - zice Ricuţa, vorbind singură -
Nici nu prea mai sunt boi.
Înainte omul nu avea televizor,
Dar se uita la vite.
Şi ce drag îi era să se uite!
Hăis, Zorilă! auzeai. Cea, Murgilă!
Treceau carele pe drum
Şi ce bine-i şedea drumului plin de care-ncărcate!

poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râpa

tata mâna caii
peste Prut,
îmi era frică să-l înfrunt,
strângeam codrul de pâine la piept,
dincolo de munţi
legai o vie,
duceai mâna streaşină să nu-ţi picure ochii,
sarea omoară strugurii
umpluseră vasele, slugile noastre
începuseră un război,
mondial,
păsările se certau pe medalii,
un om de-al partidului
m-a pus după cap:
ce vezi?
dealuri, păduri, bălţi,
toate vor fi electrificate,
dar mie nu-mi trebuia pâinea adusă cu tancul,
îmi era dor să merg la derdeluş,
până în vârf,
auzeam lăutarii din cealaltă Românie
omul îşi aprindea o ţigară,
şi striga precum tata, la cai:
ciue!
plescăia şi mă trăgea de urechi:
fi-ţi-ar năroada a dracu'!

şi eu tăceam cu ura aceea,
dogoritoare,
patimă slavă.

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ar muri omul de câte ori se bolnăveşte, n-ar mai fi oameni pe pământ.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheografie, este cuvânt grecesc, alcătuit din doaâ cuvinte, ghi, şi, grafie, care în limba noastră altă nu zice fără de cât, scrisoarea Pământului. Şi la această învăţătură, este de trebuinţă de a şti mai dintâi aceste cuvinte, (sau nume) şi a le înţelege bine, care slujesc la aceasta, răsăritul, apusul, amiazăzi, miazănoapte, pământ, întărit (au statornic) pământ ostrov, limbă de pământ, ostrov prins de pământ, ori giumătate ostrov [...]

Amfilohie Hotinul în De obşte gheografie pe limba moldoveniască scoasă de pe Gheografie lui Buffier (1795)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea artistului

Suntem de pământ - o mână,
Cum s-a spus de-atâtea ori.
Însă voi sunteţi ţărână,
Pe când noi: pământ de flori.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om corect

Faţa lui senină, pură... Nu vezi duşmănie, nici ură,
Faptele-i sunt judecate cu bun simţ şi cu dreptate.
Cu smerenie, credinţă, cu căldură şi voinţă.
Face bine şi nu rău, cu frică de Dumnezeu.
El la fel a respectat pe cel bogat, ori sărac.
Eu simt, de drept le-a fi vorbit, pe nimeni n-a ocolit,
De-i sol mare, ori e mic, cu căldură i-a primit
Şi din suflet le-a vorbit.
Dacă-i poate ajuta, aceasta-i voinţa sa.
Stă puţin şi cercetează, dă răspuns şi-apreciază
La fiecare după meritul său, că îl vede Dumnezeu.
Şi-i plăteşte, nu îl uită, că e scris în "Cartea Sfântă":
Nu există faptă făcută, fără să fie plătită.
Dacă suntem egoişti, lacomi, ori rău voitori,
Nu dăm ce-am luat înapoi,
Nu ne suferim, toate acestea le plătim,
Acum ori mai târziu, dar cât eşti viu.
Să fie pace pe pământ, să fi bun, să fi iubit!
Cine nu-şi iubeşte aroapele său,
Mama, tata, fratele, sora ori rude,
Chiar prieteni, străini,
Nu-l iubeşte Bunul Dumnezeu.
Tu vrei să fi mai presus unde îţi este scris.
Toţi suntem oameni, toţi suferim,
Toţi trăim ori ne bucurăm, ori murim
Şi nu ducem nimic în patru blăni. Putrezim!

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Şi vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Şi tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Şi florile s-au veştejit
Şi berzele s-au dus
Şi zilele s-au risipit
Şi crinii au apus

Şi nopţile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Şi plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfinţit...

Şi vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veşmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieşit toate minunile, şi venirea pe pământ, şi viaţa, până şi moartea, dar o dată ajuns aici, în mormânt - nu mai poate învia. Se dă cu capul de toţi pereţii, cheamă toate şiretlicurile minţii şi ale minunii, îşi face vânt ţn dumnezeire ca leul, la circ, în aureola de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cer, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de merisor
Comentează! | Votează! | Copiază!