Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Câinele

Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuța joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghițind în sec.
Până când, la sfârșit,
După seninul crucii și slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui și găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoața, pe furiș.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"

poezie celebră de din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Constantina Gina Dumitrescu

Vulpea bețivă

Am cunoscut o vulpe beată,
Stătea ascunsă dupa poartă,
Mușca din scîndura fierbinte
Ca să-i aline din beție.

Cînd vulpea s-a eliberat
Din lanțul țuicii și al berii,
Ea repede fugea la bancă
Ca împrumute o avere.
Dădea tîrcoale, mirosea
Și băncile adulmeca
Să prindă un împrumut, măi frate,
Ca ajunga iar datoare.

Și uite așa vulpea bețivă,
A înșelat bănci și persoane
Și-i sta la poartă portărelul
Ca să-i ridice ghiozdănelul!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal nu simți dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora TodeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar știe pâinii îi este dat fie pâine,
câinelui îi e sortit moară câine.
aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar știe pâinii îi este dat fie pâine,
câinelui îi e sortit moară câine.
aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Rostul

Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânse lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.

Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți nu mai muncească,
N-are nevoie, ea își are rostul ei.

poezie celebră de din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum spună acum
nu-i vinovată? Cum?
Vreau fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.

Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.

Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.

Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, vă spun
ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.

Vulpea nu poate tacă,
Strigă nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.

Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.

O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.

Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.

Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.

fabulă de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de frig...

Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oțel.

Copacii tremură și se închină
La zeii lor din coajă și rășină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morții din morminte.

Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.

Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjește la bătrâna cucuvea.

Se face și mai frig în cimitir,
Dar nu mir, de ce să mă mai mir
Când florile culcate pe-oseminte
Mai moarte-s decât morții din morminte?!

poezie de (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Rostul

Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.

El zicea că e așa, ea zicea nu e așa.

El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.

Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.

Bagă capul treacă dincolo, prin gard,

Dar n-a mai încăput decât jumătate,

Cine știe, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngășase.

El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.

Și dă-i și dă-i.

Se strânsese lumea, ea țipa din partea ailaltă,

Da' o durea dincoace.

Când a lăsat-o a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată

De-acolo.

De-aia Riblei îi ziceau toți ca nu mai muncească,

N-are nevoie, ea își are rostul ei.

poezie celebră de din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rudyard Kipling

Când bărbatul s-a trezit, a spus: "Ce caută aici Câinele Sălbatic?" Iar femeia a răspuns: "Numele său nu mai este Câine Sălbatic, ci Primul Prieten pentru va fi prietenul nostru pentru totdeauna...

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

Un pui de vulpe o rugă pe mamă-sa: "Învață-mă o viclenie ca să mă pot salva de câine, dacă el mă prinde!" "Sunt multe viclenii," îi răspunse vulpea, "dar cea mai bună dintre ele e să stai acasă, ca nici el să nu te vadă și nici tu pe el!"

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui.

în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Marin Sorescu

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau -l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.

Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
dorul meu e plin de glod.
Dacă -nec, țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de
Adăugat de mishelleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nedumerire

Cum se urcă-așa de sus,
De nu poți s-o mai ajungi,
Când minciuna, cum s-a spus,
N-are nici picioare lungi?

epigramă de din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adeseori cădem, iar viața sare să ne ridice. Când nu mai poate s-o faca, îi vine moartea-n ajutor. Dar dacă tot e altruistă și ne ridică, măcar ne pună cât mai sus.

aforism de (1 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Bulgărele cu mustăți

Sunt un câine pe care nu-l mai iubește
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
și a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ține
înainte de a îngroșa pământul.

Zilele au devenit din ce în ce
mai puțin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.

Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam pașii stăpânilor mei
ca pe o declarație de dragoste.

Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul ușii
ca -mi arunce un os.

I-am iubit așa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de așteptare
până la momentul întoarcerii.

Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca niște bănuți
iar eu voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăți
și vântură zăpada
cu coada

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vulpea care doarme nu mănâncă găini.

proverbe aromâne
Adăugat de Georgescu Alexandru CristianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!

Ce credeți s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:

În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.

- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!

Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!

Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Hoții

Aveam o poezie care nu lăsa dorm
Și am trimis-o la țară
La un bunic.

La urmă am scris alta
Și i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.

Am mai scris după aceea vreo câteva
Și, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care și-au dat cuvântul or aibă grijă de ele.

Și tot așa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredințeze taina.

Așa nici eu nu mai știu acum
Unde mi se află cutare vers
Și, în caz că mă calcă hoții,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
ele sunt la loc sigur,
În țara asta.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adrian Păunescu

Lancea lui Horea

În toate grădinile țării e o floare
Cu lujer discret și trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Și Țara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când dușmanii vor ne lege în frâu
Al nostru e dreptul și al nației noastre
mergem cu lancea lui Horea la brâu.

Copiii o învață din laptele mamei
O țin ca pe o cârjă oștenii cărunți
Țărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munți.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
Să o aleagă întâi și apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean și muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloșca și a lui Crișan.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

Sămânța de lance aici se cultivă
Și trașii pe roată ascunși sunt în colț
Și nu mai e roata îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roți.

Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în țară și pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

cântec, versuri de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

De câte ori trece un om zdrențăros se găsește câte un câine de salon -l latre, deși nu l-a asmuțit stăpânul. Adesea câinii de salon sunt mai răi decât stăpânii lor.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook