
Câinele
Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuța joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghițind în sec.
Până când, la sfârșit,
După seninul crucii și slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui și găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoața, pe furiș.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre câini
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre picioare
- poezii despre mămăligă
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâncare
- poezii despre găini
Citate similare

Vulpea bețivă
Am cunoscut o vulpe beată,
Stătea ascunsă dupa poartă,
Mușca din scîndura fierbinte
Ca să-i aline din beție.
Cînd vulpea s-a eliberat
Din lanțul țuicii și al berii,
Ea repede fugea la bancă
Ca să împrumute o avere.
Dădea tîrcoale, mirosea
Și băncile adulmeca
Să prindă un împrumut, măi frate,
Ca să ajunga iar datoare.
Și uite așa vulpea bețivă,
A înșelat bănci și persoane
Și-i sta la poartă portărelul
Ca să-i ridice ghiozdănelul!
fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre alcoolism, poezii despre bere sau poezii despre avere
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre dor, poezii despre brumă, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rostul
Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea că nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânse lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea își are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre ceartă
Judecata vulpii
În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.
Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum să spună acum
Că nu-i vinovată? Cum?
Vreau să fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.
Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau să fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca să nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.
Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.
Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, vă spun
Că ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.
Vulpea nu poate să tacă,
Strigă că nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa să fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
Că nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.
Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.
O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.
Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.
Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
Să nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.
fabulă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre supărare, poezii despre păduri, poezii despre laudă, poezii despre boală, poezii despre învățătură sau poezii despre vârstă

Rostul
Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea că nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Bagă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânsese lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți ca să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea își are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât de frig...
Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oțel.
Copacii tremură și se închină
La zeii lor din coajă și rășină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morții din morminte.
Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.
Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjește la bătrâna cucuvea.
Se face și mai frig în cimitir,
Dar nu mă mir, de ce să mă mai mir
Când florile culcate pe-oseminte
Mai moarte-s decât morții din morminte?!
poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre cucuvele sau poezii despre cruce

Când bărbatul s-a trezit, a spus: "Ce caută aici Câinele Sălbatic?" Iar femeia a răspuns: "Numele său nu mai este Câine Sălbatic, ci Primul Prieten pentru că va fi prietenul nostru pentru totdeauna...
citat clasic din Rudyard Kipling
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre câini, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate de Rudyard Kipling despre femei sau citate despre bărbați
Un pui de vulpe o rugă pe mamă-sa: "Învață-mă o viclenie ca să mă pot salva de câine, dacă el mă prinde!" "Sunt multe viclenii," îi răspunse vulpea, "dar cea mai bună dintre ele e să stai acasă, ca nici el să nu te vadă și nici tu pe el!"
citat din Giami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre acasă

Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui.
Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre boi, citate despre țărani, citate despre soție, citate despre sat, citate despre pești, citate despre mâini, citate despre moarte, citate despre frumusețe sau citate despre căsătorie

Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre munți, poezii despre tinerețe, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii, poezii despre poduri sau poezii despre pești
Nedumerire
Cum se urcă-așa de sus,
De nu poți s-o mai ajungi,
Când minciuna, cum s-a spus,
N-are nici picioare lungi?
epigramă de Corneliu Zeană din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre picioare sau epigrame despre minciună
Adeseori cădem, iar viața sare să ne ridice. Când nu mai poate s-o faca, îi vine moartea-n ajutor. Dar dacă tot e altruistă și ne ridică, măcar să ne pună cât mai sus.
aforism de Cornel Stelian Popa (1 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață sau aforisme despre ajutor
Bulgărele cu mustăți
Sunt un câine pe care nu-l mai iubește
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
și a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ține
înainte de a îngroșa pământul.
Zilele au devenit din ce în ce
mai puțin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.
Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam pașii stăpânilor mei
ca pe o declarație de dragoste.
Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul ușii
ca să-mi arunce un os.
I-am iubit așa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de așteptare
până la momentul întoarcerii.
Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca niște bănuți
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăți
și vântură zăpada
cu coada
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre superlative, poezii despre mustață, poezii despre lumină, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Vulpea care doarme nu mănâncă găini.
proverbe aromâne
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai mult proverbe despre somn, umor despre somn, proverbe despre mâncare, umor despre mâncare, proverbe despre găini sau umor despre găini
Orătăniile (poezie pentru copii)
Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!
Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!
Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.
- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!
De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.
Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.
Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:
În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.
Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.
- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică
Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.
Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.
- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!
Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!
Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.
***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre rațe, poezii despre frică sau poezii despre sperieturi

Hoții
Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm
Și am trimis-o la țară
La un bunic.
La urmă am scris alta
Și i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.
Am mai scris după aceea vreo câteva
Și, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care și-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.
Și tot așa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredințeze taina.
Așa că nici eu nu mai știu acum
Unde mi se află cutare vers
Și, în caz că mă calcă hoții,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
Că ele sunt la loc sigur,
În țara asta.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre rude, poezii despre prietenie, poezii despre mamă sau poezii despre inimă

Lancea lui Horea
În toate grădinile țării e o floare
Cu lujer discret și trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.
Acelora care falsifică acte
Și Țara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.
La orice primejdii, la orice dezastre
Când dușmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul și al nației noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.
Copiii o învață din laptele mamei
O țin ca pe o cârjă oștenii cărunți
Țărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munți.
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.
În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
Să o aleagă întâi și apoi ca drapel.
Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean și muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloșca și a lui Crișan.
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.
Sămânța de lance aici se cultivă
Și trașii pe roată ascunși sunt în colț
Și nu mai e roata să îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roți.
Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în țară și pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.
cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre România, poezii despre țărani, poezii despre voce, poezii despre stemă sau poezii despre păr cărunt
De câte ori trece un om zdrențăros se găsește câte un câine de salon să-l latre, deși nu l-a asmuțit stăpânul. Adesea câinii de salon sunt mai răi decât stăpânii lor.
citat din Le Sin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
