Copiii din noi să trăiască
din nou copil
mă întâlnesc cu toți copiii
de pe strada mea
deși mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt șotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede orașul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote și inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile și picioarele și nasul
încercuim pământul
ne vedem pe telefon
pe facebook pe oriunde
altădată
imaginația era un embrion
continuăm să ne ținem de mâini
să jucăm un joc al vârstei
soarele ne radiografiază
înlăuntru copiii copiilor noștri
se țin de mână
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre jocuri
- poezii despre desen
- poezii despre înălțime
- poezii despre șotron
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre telefon
Citate similare
Incendiu la duminica cea repede
Cât de repede ne naștem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marți
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbați
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge șchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O și cât de repede
arde
Doamne
acest
rug
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre incendii
- poezii despre bărbați
- poezii despre George Bacovia
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din umbrele unui alt anotimp
curăț pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanța dintre mine și umbră
și-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut și orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau și singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniștea
dintre ceea ce am fost și sunt
un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre sculptură, poezii despre promisiuni, poezii despre frunze, poezii despre curățenie, poezii despre arte plastice, poezii despre anotimpuri sau poezii despre Pământ
Mi se pare că la mulți dintre adulți nu le face plăcere atunci când copiii mici le pun întrebări științifice. "De ce este luna rotundă?" întreabă copilul. "De ce este verde iarba? Ce este un vis? Cât de adânc poți săpa o groapă? Când este ziua planetei? De ce avem degete?" Prea mulți profesori și părinți răspund cu iritare sau ridiculizare, sau repede trec la alt subiect: "Ce te așteptai ca luna să fie, pătrată?" Copiii descoperă destul de repede că oarecum astfel de întrebări îi irită pe adulți. Mai câteva experiențe de acest gen, și un alt copil a fost pierdut de știință. De ce adulții ar trebui să se pretindă omniscienți în fața unor copii de 6 ani, eu nu o să pot să înțeleg în viața mea... Ce e în neregulă cu a admite că nu știm ceva? Este respectul nostru de sine chiar atât de fragil?
citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre copilărie, citate despre știință, citate despre timp, citate despre visare, citate despre viață, citate despre verde, citate despre respect, citate despre profesori sau citate despre plăcere
Suntem alt fel
Și eram copii originali
Dar nu întocmai ca și noi
Ne deosebeam unii de alții
Și fiecare diferea de el
Suntem arareori ca noi
Și asta numai din hazard
Diferențele de sine
Apar la orice persoană
În oricare număr și caz
Ca subiecte aleatorii
Și extensii la scadență
Între diferență și sumă
Suntem alt fel de cum ne știm
Diferiți de cum ne credem
Deosebiți de cum gândim
Căutând să ne cunoaștem
Aflăm că suntem variabili
Găsim că suntem fluctuanți.
poezie de David Boia (19 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere sau poezii despre cunoaștere
Copiii ăștia
Copiii ăștia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Și ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, și rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.
Copiii ăștia ne-au îndulcit iubirea
Și-au prelungit din nou simțirea,
Ne-au îmbunat și ne-au secat,
Ne-au stors și ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.
Ne mângiie a lor privire
Și al lor har cu implinire.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre fotografie sau poezii despre creștere
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre planete sau poezii despre noapte
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre trecut, citate de Dumitru Delcă despre trecut, citate de Dumitru Delcă despre iubire, poezii despre durere, citate de Dumitru Delcă despre copilărie, poezii despre bucurie sau citate de Dumitru Delcă despre bucurie
Viața ne ordonează relațiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conținând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou și chef de viață, ca și când suntem primii oaspeți și nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca și când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. Și începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăștiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Și rămânem, rămânem o vreme.
Anda Docea în Camere de hotel, Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre somn, citate despre perfecțiune, citate despre palate, citate despre amintiri sau citate despre aer
Tot ce ne înconjoară este ori un element în care trăim, ori o unealtă de care ne slujim. Cu cât ne oprim mai mult la ele, cu cât suntem mai atenți asupra lor și le prețuim mai mult, cu atât slăbește în noi sentimentul valorii proprii și sentimentul sociabilității. Oamenii care se ocupă prea mult de grădini, clădiri, haine, podoabe sau alte bunuri sunt mai puțin sociabili și mai puțin plăcuți; ei îi pierd din vedere pe oameni, pe care nu-i ușor să-i bucuri și să-i aduni la un loc. Nu vedem acest lucru și în teatru? Un actor bun ne face să uităm repede sărăcia decorurilor și, dimpotrivă, un teatru cu cât e mai frumos cu atât ne face să ne simțim mai tare lipsa unor actori de valoare.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre actorie, citate despre vestimentație, citate despre teatru, citate despre sărăcie, citate despre frumusețe sau citate despre bucurie
Notяova
să vorbim despre cât suntem de goi
până acolo unde nici nu ne-am născut
să începem iar un alt drum
un alt vis și te iubesc
să rămânem așa
de mâini
ca o soluție la tot ce nu ar trebui să aflăm.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre mâini sau poezii despre declarații de dragoste
Dacă vrem ca copiii noștri să posede acele trăsături de caracter pe care le admirăm cel mai mult, trebuie să-i învățăm că acele trăsături merită atât admirație cât și supunere. Copiii trebuie să învețe să identifice formele și conținutul acelor trăsături.
citat din William J. Bennett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură sau citate despre admirație
Nu vom putea combate mizeria unei societăți cu o măsură valabilă din alt sistem sau din alt timp, dintr-o altă realitate, din contră, vom face mai mult rău! Legea si măsura trebuie să fie conforme la ceea ce suntem noi.
Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate sau citate despre legi
Trăim într-o lume ciudată. Putem să trimitem rachete în jurul lumii cu o precizie uimitoare, însă nu suntem în stare să traversăm strada și să ne împrietenim cu un nou vecin. Ne petrecem mai mult timp în fața televizorului în loc să creăm legături cu copiii noștri. Susținem că vrem să schimbăm lumea, însă nu suntem dispuși să ne schimbăm pe noi înșine. Apoi, când soarele apune în viața noastră și ne permitem câteva clipe de meditație, începem să întrezărim toate bucuriile pe care le-am fi putut trăi, toată bunătatea pe care am fi putut-o revărsa asupra semenilor noștri și înțelegem că am fi putut fi oameni cu totul diferiți, însă atunci e prea târziu. Cei mai mulți dintre noi ne trezim la viață abia când vine vremea să murim. Din fericire, eu m-am deșteptat înainte să fie prea târziu.
Robin Sharma în Învățături spirituale pentru familia ta (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vecini, citate despre televiziune, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre ocolul lumii, citate despre moarte sau citate despre fericire
Către fântânar
Nu săpa prea adânc, îți zic,
nu săpa prea adânc, nu săpa
că o să dai de cer
că o să dai de cer
de alt cer, de alte stele, îți zic
de alt cer, de alte stele
și acolo între ele
de alt pământ, de alt pământ.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau citate de Nichita Stănescu despre stele
Hunt dogs
drumuri închise lângă alte drumuri închise.
derapaje continue înspre
fabricile de ciment care ne-au construit
oasele. pentru că ele trebuie să reziste
atunci când alergăm spre destinații necunoscute
prin pădurile de brazi așa ca cerbii urmăriți de
câinii de vânătoare.
*
de la luptele mici - până la luptele mari
soarele e cel care care se face din ce în ce mai aspru.
ca și cum ar apune peste fricile noastre
într-o cameră întunecoasă.
*
printre gratii te văd.
e lumina care nu încetează să miște.
de la alt soare
cel pe care îl poartă orașul în piept.
dar și el e o rană prin care poți
să traversezi de la un mal la altul
și atunci
te simți
ca un câine urmărit de ecarisaj & din nou
știi că drumurile închise stau lângă alte drumuri închise.
și tot ce se mai zbate cu energia unui reactor nuclear
nu este fuga
nu sunt oasele tale de piatră.
*
este inima ce pulsează absorbită în sânge.
noi suntem cei care înfruntăm viscolul zi de zi
până plâmânii noștri se prefac în mormanele de zăpadă
de la marginea drumurilor
peste care au trecut lamele de ras ale mașinilor de deszăpezire.
acum respirăm aerul înghețat & așteptăm. așteptăm. așteptăm.
moartea sau dragostea - neoane sclipind anemic
aici lângă uriașa groapă de deșeuri a orașului.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre lumină, poezii despre câini, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre vânătoare, poezii despre viscol sau poezii despre sânge
Ne căutăm
ne căutăm adesea
în locurile din care am plecat
suntem ecourile care își caută gura
născătoare de murmur și strigăt
și sufletele care își caută
tainica încăpere a inimii
din care au peregrinat
spre alte temple mai mult
sau mai puțin sfinte
ne căutăm, da, da, îndrăznim
să ne tot căutăm
la fel cum arcușul gândurilor
caută corzile unei viori galactice
cu care doar Dumnezeu poate să cânte
punând materia și viața în mișcare
ne căutăm uneori și cu teamă
la fel cum mâinile tremurânde
caută nemurirea
pe clapele albe și negre
ale unui pian dezacordat
de marșul funebru
al timpului
ne căutăm, e tot ce putem face
în labirintul din care se iese
doar în urma unei slabe
strângeri de mână
un fel de zbor cu aripi frânte
lăsate în grija umbrelor
prevestind moartea prematură
a visului în care am tot mimat
adevărata noastră existență
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul
Rugăciune
Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum pățit-au canaaniții în vechime.
Nu știu exact cine ne va înlocui probabil îngerii,
dar știu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiații universului ce nu-i dorește nimeni!
Nu cred că va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranță o vom spurca și pe aceea!
Așadar, pământule străbun, ce mai aștepți?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuși, lasă-i măcar pe copiii noștri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog și pe mamele noastre,
ele ne-au crescut curat, noi am ales să ne întinăm;
Lasă-le de asemenea și pe bunicile noastre
ele nu sunt vinovate de căderile noastre în neant;
Ai milă totuși și de soțiile noastre
ele poartă-n pântece un univers aparte, creat după chipul tău pământule...
De fapt, știi ce?
Vomită-mă doar pe mine,
cred că ar fi de ajuns pentru însănătoșirea ta, pământule preabun...
12 martie 2020
rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre devenire, poezii despre însănătoșire, poezii despre soție sau poezii despre siguranță
Deconspirare
prea repede iubim
(poate numai noi poeții)
prea repede înșelăm
(femeia bărbatul cuvântul)
prea repede abandonăm
(când ne resping pe noi poeții)
prea repede trecem
(toți)
în spatele geamului
prea repede trece fiecare pas al nostru
(de fapt un pas pe gheață)
prea repede punem talpile
(feminine și masculine)
pe geam.
pentru cei fără patine
lovitura este și mai puternică
poezie de Jolanta Szymska-Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre poezie, poezii despre patinaj, poezii despre gheață, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre cuvinte
Copiii care nu mai au
Suntem copiii alergării-n cerc,
Și ne pândesc păduri cu gâtul berc,
O să ucidem tot ce-i de ucis,
Chiar toamna cea visată de cais.
Pășim cu timpul într-un ceas mărunt,
Din sânul nopții, laptele cărunt
Îndrumă cocoșatele femei,
Cu iarna până-n florile de tei.
Dormiți! Dormiți, vă rog, suntem cuminți,
Ne scuipă moartea asta printre dinți
Și până să ne prindem orizont,
Ne mestecă pământ cu osul bont.
Suntem copiii alergării-n punct,
Pășim cu timpul într-un ceas defunct,
O dată să mai spunem ce-i de spus,
Cu primăvara-n pântecul distrus.
Uitați-vă cum zările de pini
Sunt și mai mici, iar noi tot mai puțini.
Acum ați înțeles tot ce era:
O vară sinucisă până-n ea.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păr cărunt, poezii despre păduri, poezii despre moarte sau poezii despre lactate
Strămoșii noștri s-au ridicat pe picioarele dinapoi mult mai repede decât o facem noi astăzi.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre prezent sau aforisme despre picioare