Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionel Arădoaie

Orbilor!

Dau foc la Opera smintelii mele brute,
Doar fumul paginilor să se-nalțe-n Cer,
Un Zburător cu-aripile prea scurte
Într-un vis de Poezie, efemer...

M-ați aruncat, vremelnic, la gunoi,
De teama acestei boli ce o transmit,
Poetul nemerniciilor din voi,
Să nu vă prosternați la chip cioplit!

V-a deranjat iubirea mea, în stihuri,
Când v-am mai dat o șansă să sperați,
Într-o lume, ce azi, spulberă visuri,
Să nu mai fiți, Iluziei condamnați.

M-ați aruncat în sărăcie și uitare,
Eram prea bun la suflet, prea curat,
V-a fost teamă c-o să-ndemn la revoltare
Într-un sistem, deja debilizat?

Am vrut să spăl păcatul care vă bântuieste,
N-ați înțeles că trăiți trist, murdar,
Rebuturi sunteți, în care ura crește
Și-aveți veleități de colivar!

Urâți la suflet, am vrut să vă îndrept,
Cu-o nostalgie amară de cucută,
Cu al meu glas un clopot să deștept
Din lumea voastră aproape surdomută!

Eu știu că vreți să fiu un dispărut,
Un trecător fără prea mare-nsemnătate,
Dar eu scriu versuri, cu care vă sărut
Pe suflet, cu-o carte de identitate!
20/05/2019
P. S.

Vreau să muncesc pentru o pâine, dar nu-amară,
Cunosc blestemul zilei de-a te trezi flămând,
Nu îmi e rușine să cobor o scară
Doar să-mi hrănesc harul, cu Muzele cântând!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Diana Niță

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

Bolnav de dor... de oameni!

Nu luați în seamă starea mea actuală,
Eu sper, mă fac bine în curând
Tristețea, sigur, e și ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.

Cu ochii roșii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă și tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.

Mă tremură nopți adânci de veghe
Și nu-mi găsesc liniștea deloc,
Dar îmi port gândul, cămașa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.

Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.

Mă doare ziua când nu sună telefonul
Și uneori, cred -i descărcat,
Îl deschid și îmi răsună tonul
Dar eu nu vreau cred m-ați uitat.

Mă-ncearcă febre, frisoane, transpirații,
Vârtejuri de cuvinte-mi zboară-n minte,
Doctorii îmi recomandă trepanații,
Dar nu e leac, la dorul meu, fierbinte.

Sunt păcătos că lumea îmi e dragă
Și nu pot, în bucăți, ca mă rup,
La voi în Vis, pribeag, cu-a mea desagă
În care sunt un spirit, fără trup.

Un zâmbet trist, un vers ce vă-nfioară,
Când Soarele coboară-n asfințit,
Un refren pierdut într-o vioară,
O umbră tristă, de suflet răstignit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi vreau să-ți scriu, iubito...

Azi vreau -ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios –
Și-aș vrea să-mi sting tristețea – gândindu-te frumos.

Știu c-ar putea -ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!" –
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,

Și știu că sunt poetul ce pare -i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet

Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.

Tu mă privești, iubito, cu ochii strălucind
Și simți în piept o caldă mirare, tresăltând...
Știu, cam ciudat și palid îți par, adeseori
Și cam prea des lunatic, pierdut cu capu-n nori;

Dar vreau știi -aceasta înseamnă iubești
Și, singură, iubirea, din cele omenești
Ne scoate din tristețe, durere și gând rău
Și, sigur, ea ne face, vecini cu Dumnezeu.

... Am vrut să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem
Dar, parcă, stins mi-e glasul, prea trist și răgușit
În lumea asta sumbră și dur㠖 de granit...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Pragul spre uitare

Privește-i ochii și ascultă
Durerea din tăcerea lor:
E prea adâncă și prea multă
Uitare-n tulbure izvor.

Aceiași ochi priveau odată,
Atât de ageri și curați,
C-o dragoste nemăsurată,
Spre tine și spre cei doi frați.

Și v-a crescut privirea-ceea.
Creșteați frumos, creșteați cu ea,
V-a fost un far în odiseea
Ce-n viață vi se așternea.

S-a ofilit când, fiecare,
Din fața ei a dispărut
Și-o ușă-n pragul de uitare
I s-a deschis. Voi, n-ați știut.

Privirea ei nu vă mai știe:
E goală, dusă-n lumea sa
Și vă-ntrebați: cum o să fie
Căsuța-i veche... fără ea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Nicholas Bindle

Nu v-a fost rușine de voi înșivă, concetățenii mei,
Când mi-a fost evaluată averea și fiecare a aflat
Cât de modestă era? –
Voi care m-ați tot vânat cât am trăit,
dau, dau, dau la biserici, la săraci,
dau orașului – eu care déjà dădusem prea mult.
Și să nu credeți că nu știu
Că orga pe care am dăruit-o bisericii
A fost folosită de diaconul Rhodes –
Cel care m-a doborât și m-a ruinat –
Când, după ce a fost achitat, a ținut prima slujbă.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Ce-am vrut să fiu!

Te miști prea încet! Când timpul este prea rapid
Poate este adevărat, dar cred ți se pare!
Doar când faci mai multe, simți că n-ai făcut nimic
Nu este așa! Doar că n-ai răbdare!

Ajung sa-mi vând și somnul pentr-o oră, două
Ca să scriu un vers și apoi, vi-l dau vouă
Cei pentru mine o noapte, sau două, ca pierd?
Sau versuri de stele, din cartea-mi să îmi sterg?

Daca-ș sta o viață, ca să vă tot scriu!
N-as ști eu niciodată, ce am vrut să fiu!
Să scriu pe veci într-una, mă opresc nu pot!
Nu mă simt nici om, dar nu sunt nici robot.

V-aș dărui, eu vouă, toată libertatea
Din pământ ar curge, izvor de fericire
Aș pune înțelepciune, în a voastră minte
Dar tote sunt pe foiae!
Cum și lumea întreagă-i făcută din cuvinte.

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

Nemuritor...

Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător și dătător de comori
Dau din mâini ca niște mori
Tată, când ai să te cobori. Îți sunt dator

Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor și săcobor
În focul arzător
Vreau să pășesc pe al tău covor

Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu ești marele Judecător
Rănile mă dor...

De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător și descoperitor
Pe scena vieții ca decor
Un regizor și făuritor

Al vieții mele eu sunt un actor
Un factor decisiv și exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
devin așa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis

Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper și privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer

Eu sunt iubitor... și de multe iertător
Unor situații eu le adaug umor
depășesc greul îmi e ușor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator

Știu să fiu mulțumitor
Știu prea bine să fiu și luptător
Când către mine vine situații ce nu mi convine
Nu mă pot abține, și atunci mă umplu de vine

Văd și simt foarte bine
Culori și sunete sublime
Mă înconjor de simțiri divine
De oameni cu care îmi convine

Pe dușmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine mă gândesc

hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc și ocrotesc pe cei mai slabi mine
Nu visez la diamante din mine
Și tot ce am in mine le ofer cu omenie

Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor

Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

În dar

Îți dau în dar vorbele mele
poți urca până la stele,
fii, de mine, mai presus
Știind că te iubesc nespus.

-ți dărui al meu meșteșug
Și să mă vezi ard pe rug,
Un strop din harul îngeresc
Doar să mă lași să te slăvesc.

Și toate muzele pot
ți-le dau, așa, de tot,
Să fiu un murmur efemer
Tu fi steaua mea pe cer.

strălucești, mă mângâi
Și lângă mine rămâi,
La pieptul meu, pe sânul stâng,
Fierbinte-n brațe să te strâng.

scrii șoptindu-mă încet
Cel mai albastru menuet,
Blândă, cu-a ta melancolie,
fii celebră-n poezie.

Și toată lumea să te-admire,
ai coroană cu safire,
Ninsă de glorii și petale,
Eu să fiu sclav iubirii tale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un albatros ce nu se dă răpus

În pragul iernii, sângeră durerea,
Urcată pe o etajeră-n pod,
Lăsând în urma pașilor tăcerea
Pe lemul unde carii nu mai rod.

Scris-am prea mult cutreierând prin soartă
Ca albatroșii cerului înalt,
Făcându-mă poetul ce vă poartă
În versul mort din luna de cobalt.

Azi visele lovind peste picioare,
Cu liniștea din trupu-nlăcrimat,
Îmi sângeră durerea pe covoare
Lăsând în urmă cerul întristat.

Doar nuferii mai înfloresc în suflet,
Mai albi ca versul ultimului gând,
În ei uniți văd ca într-un cuget,
În umbletul durerii mele dând.

Vă scapără privrea printre rânduri
Și-n ea cu voi în suflet mă aprind,
Lăsându- ca semn aceste rânduri,
În care pot pe toți să vă cuprind.

Printre iluzii v-am purtat gândirea,
Imaginare versuri când am scris,
Și făr' vreau v-am încercat privirea,
Lăsându-vă în suflet al meu vis.

Eu vă iubesc cât Duhul mă îndeamnă,
Mi-e martor îngerul ce-i dat de sus,
Iar poezia pentru mine-nseamnă
Un albatrs ce nu se dă răpus.

Priviți cum mă înalț dintre poiene
Cu aripi infinite de-ncercări
Iluminând trăirea prin poeme
Lăsând în urmă aprige sfidări.

știu aproape, astăzi îmi e bine,
Voi merge-n brazda sufletului iar
Să vă aduc ce cred că se cuvine
Când prin trăirea vieții-ncep ar.

Cuvintele-au iasă înflorite
Mărgăritari pe-al clipelor avânt
Săltându-se din visele murite
Făcându-mă poetul care sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Bine-ai venit!

Suflet de vis, suflet curat,
Pe unde oare-ai colindat?
Din cer de vară ai venit,
Să-mi vindeci tot ce-a fost rănit.

Care din lacrimile mele
Te-a mângâiat, cu doruri grele,
Și liniștea ți-a tulburat,
Când inima ți-a sărutat?!

Da, știu că nu visez, IUBITE!
Am aruncat haine cernite
Și-mbrac acum sufletul meu
Doar în culori de curcubeu...

De dragul meu, de dragul tău,
Am scuturat gânduri, de rău...
Azi împletim din fir de Lună,
IUBIRE-n patimă nebună...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet lângă suflet

Sunt măgulit de ziua asta-n care
Voi prieteni buni... v-ați amintit de mine,
Vă dau la toți pe rând o-mbrațișare
Și vă doresc în viață numai bine.

nu-i în lume alta bucurie
Decât aceea de a fi iubit,
Chiar de iubirea-n toate nu te știe
Să o primești așa cum a venit.

La fiecare-n parte v-aș aduce
O mulțumire și un gând curat,
Dar poezia mea pe toți strânge
Și știu așa că-n suflet v-am intrat.

Aș vrea iubirea să vă împresoare
Iubirea are multe înfățișări,
Iubirea e în stele și în soare
Iubirea e pe cerul fără nori.

Pentru aceei ce mă păstrați în suflet
Voi încerca mereu să fiu o floare,
Să vă-nfloresc pe fața într-un zâmbet
Și să vă fiu alint la supărare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Esența rătăcită

M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer

Culeg zâmbete și stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur

Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam

De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca mă rup

De cotidian, de frica
nu pot să fiu mai mult,
Aveam totul... dar nimica,
Știam tot, dar ce "incult"

Nu mă defineam pe mine,
Ci doar ce-am fost învățat,
Neînțelegând prea bine,
Ce nu ne-a fost explicat

Doar trăiam o existență
Care nu era a mea,
Risipind ce e esență
Și ajută a zbura...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

Poetei

Ce fel de luptătoare ești
Tu, zână care scrii povești,
De ce nu-ți faci din slovă scut
Împodobit cu-al meu sărut
Și platoșă din vis sublim,
Când lumea vrea suferim?

Nu suntem, vremii, cumpărați,
Doar muritori și talentați
Și diferiți în versul dulce
Și Luna poartă-a noastră cruce,
Cum ai putea să mai renunți
La Muzele cu lumânări de nunți?

N-avem ce s-ar fi cuvenit,
Un cuib de cuc, cu glas dogit,
Din toate câte ne-am dorit
Cu vraja care ne-a ursit,
Dar ne-am făcut, în Cer, cetate
Din visuri de eternitate.

Dorind a mângâia suflete stingere,
Dăm tuturor, în stihuri, giuvaiere,
Din chinuri ce pe noi ne stăpânesc,
Cu-acest har ce nu e omenesc,
Ce arde-n noi cu-o patimă divină,
Suntem Poeți și n-avem nicio vină!

Tu cea hărăzită cu talent,
Eu, la gramatică, adesea corijent,
Doi candidați frumoși la veșnicie,
De boala ce ne consumă-n Poezie,
Suntem unici în versurile scrise
Niciodată plagiatori de Vise!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

Poezie scrisă pe pragul unei nopți cu Lună plină!

(Veronicăi Micle)


Mă iartă că te-am atras pe-a poeziei pantă,
Privighetoare blândă, cu-al tău serafic cânt,
Venit, cum a vrut Soarta din Lumea mea Atlantă
-ți apăr strălucirea, din fermecat cuvânt.

Nu mă lua în seamă, vor fi furtuni de stele,
Când liniștile-n suflet vor lăcrima cuminți,
Lasă-mă-n pădurea dorințelor rebele,
Să te compun cu vraja luată de la sfinți.

De gânduri obosită, visează, iar, pragmatic,
Într-o lume sumbră ce nu te prețuiește,
Dar să nu uiți, iubito, îți sunt fanatic
Admirator în versul care te definește!

Mă iartă că te-am târât, fără măsură,
În visul meu, albastru, tivit cu zurgălăi,
Dar mângâiat de-al tău sărut, pe gură
În stihuri fac revoltă, pentru ochii tăi.

Ești viața mea femeie, chin dulce și miracol
Și harpă-n al meu suflet, când vorba mi-e Oracol...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine a vrut să fie așa...

cine a vrut să fie așa,
eu sigur asta nu am vrut
doar soarta nemiloasă, rea,
m-a aruncat ca un strănut,

m-a aruncat într-o vâltoare
din care singur cumpănind
încerc ies din valul mare
în care simt mă afund

cine a vrut să se întâmple,
cine a vrut, cine-a dorit,
să fiu cu mâinile pe tâmple,
mă gândesc, unde-am greșit

unde-am greșit îmi este întrebarea,
o întrebare peste chin,
o întrebare peste trecătoarea
ce vreau s-o trec peste destin

unde-am greșit, cine îmi spune,
nu poate nimeni vreun răspuns,
doar eu cunosc și știu mai bine
un adevăr ce nu-i pătruns

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Arădoaie

Iubitei mele

Ești icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile și vântul
Nu mai știu cum -ți spun că te iubesc!

Ești partea din suflet care-mi cântă,
Când în brațe, tot mai rar te dezmierd
Și mă iau cu toți demonii la trântă
Dar nu te vând și nu vreau să te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piața Mare,
Pe-un eșafod, cu toate cărțile ce-am scris
Fiindcă mi-ești boala fără alinare
Și am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocație,
Pentru tot ce sufletu-mi și mintea zămislește,
Dar, azi, e-o infracțiune-a mea vocație
Și lumea, ca pe-un lepros mă prețuiește.

Tu, dintre toți, îți mai apleci răbdarea,
Peste suferința mea, fără măsură
Și mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aș putea, ți-aș face o statuie,
În cea mai mare piață dintr-un burg,
Ești, trup și spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieții, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocolește lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Și te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea cavalerului

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne – cum le ziceți voi –
și multe trupuri am făcut cadă
în anii tineri, dați pe un război.

V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,

că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! – iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.

Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.

Acei "păgâni" aveau, și ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creștin sau de evreu.

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-ați îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.

Eu mi-am ales o cale de lumină
și port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină
durerile din lume. Eu cutez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dorința

Mi-aș dori deseori
Să-mi schimb viața c-o alta... și gata!
Nici eu nu știu cum fie aceea,
Nu am pictat-o în gând...
Nu caut cuceresc lumea
Cu ceva ce nu-mi aparține,
Stiți, prieteni, prea bine.
Vreau doar un cuib
În care fericirea fie a mea,
Vreau sănătate și har divin,
O altă pagină de destin.
M-am plictisit de dispreț,
De sărăcie și ură,
De slugărnice și nemiloase dureri,
Vreau să fiu pruncul cu lumină în suflet,
Pruncul de ieri...
Nu vreau să-mi iau în bagaj
Decât sufletul
Și harul de-a scrie.
Prunci și părinți,
ne schimbăm adăpostul
Chinuitoarelor clipe,
Cuminți...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-ați vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Și m-ați vândut aseară pe ascuns.

Ajunși cu orice preț în ierarhie,
Ați pus la cale-o cruntă mârșăvie
Și în întunericul de nepătruns,
Voi m-ați vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-ați vândut aseară pe ascuns.

Continui lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineață, îmi priește briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-ați vândut aseară pe ascuns.

poezie de (aprilie 2014)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook