Brâncoveanu

la potlogi în crama veche
de pe când începe mitul
unde gâlgâie-n pereţi
cu un jalet mioritic
lacrimile lui christos
şi ca o sacră geneză
icoana mamei elena
naşte din duhovnicie
alţi eroi creştinătăţii
azi de sfinţii constantin
la altarul nemuririi
beau din cupe-împărăteşti
veseli unchiul cu nepotul
n-a pierit românitatea
căci prin venele valahe
sângele lui zalmoxe
ni se scurge-n tricolor

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela de sub icoana
din casa mamei
niciodată nu se stinge,
căci prin ea vine
lumina lui Dumnezeu

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţe. Lui Napoleon Bonaparte şi nepotului său

Uniţi prin fast imperial
Dar diferiţi în idealuri:
Că unchiul capitale lua
Pe când, nepotul... capitaluri.

epigramă de Alexandre Dumas din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi ţin crucea între ei ca fiind taina iubirii nesfârşite a lui Hristos cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă. Deci, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt legaţi de Taina Sfintei Cruci pentru că au simţit puterea lui Hristos, puterea învierii lui Hristos ascunsă tainic în iubirea Lui jertfelnică, smerită şi milostivă.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu

Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă ţină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi şi eroi

Eroi au fost, eroi sunt încă
Eroi îmbogăţiţi prin muncă
"Eroi", prin dorul lor de ducă
"Eroi" la traiul fără muncă.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Bogdan Petriceicu – Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări şi călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitaţi aici, căci el nu vă uită acolo.

epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţini poeţi cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaşte-o, nu ar mai zice "eu", ci "Dumnezeu". Nu că el ar fi izvorul lacrimilor – ochii lui sunt umeziţi doar de răsuflarea muritorilor – ci noi nu putem plânge decât în el. Toate lacrimile ce curg din Dumnezeu sunt ale noastre. Sfinţii nu au nevoie să ştie lucrul acesta. Cât despre Dumnezeu – el nu trebuie să afle că sunt muritori care aburesc stelele. S-ar teme şi, în tremurul lui, ar scutura lacrimile şi am pieri în propria mare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape biblică

Nunta ţine de un an,
Am băut şi încă bem:
Miri, nepotul lui Traian
Şi mama lui Matusalem.

epigramă de Dumitru Râpanu din revista "Lohanul" (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e omul care în viaţa lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preţ pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii şi morţii. Omul îşi spală sufletul în lacrimile pocăinţei, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nimeni nu pierde întotdeauna

nimeni nu pierde întotdeauna

am avut un unchi numit
Sol păgubos din naştere
despre care toţi spuneau că era bun doar pentru a juca în vodeviluri
poate pentru că Unchiul meu Sol putea cânta perfect melodia
lui McCann "Un scafandru într-o noapte de Crăciun neagră ca Iadul"
lucru care putea fi sau nu relevant pentru faptul că Unchiul meu

Sol se complăcea în poate cea mai inexcuzabilă aventură posibilă
aceea de a-şi permite să folosească
fraze pompoase şi cuvinte preţioase
când se referea la muncile agricole
fraze şi vorbe cel mai adesea
inutile

ferma Unchiului meu Sol
n-a mers pentru că găinile
mâncau legumele astfel că
Unchiul meu Sol a deschis
o fermă de păsări până când
sconcşii i-au mâncat găinile

iar Unchiul meu Sol
a lansat o fermă de sconcşi însă
sconcşii au răcit şi
au murit aşa că
Unchiul meu Sol a imitat
sconcşii în maniera lui subtilă

şi s-a înecat în casa de apă
iar cineva care-i dăruise Unchiului Sol pe când trăia
un patefon Victor Victrola i-a aranjat
cu ocazia morţii
nişte funeralii pline de patetism şi de sumptuozitate cu
tineri înalţi purtând mănuşi negre şi flori în fine clasă mare şi
îmi amintesc că la toţi ne curgeau lacrimile Missouri
când sicriul unchiului meu Sol a luat-o la vale
cineva tocmai apăsase un buton
( şi a ajuns acolo jos
Unchiul meu
Sol

unde a deschis o fermă de viermi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoare de lumină

Bătrâna mea din parohie
Cu nopţile în privegheri,
Făcut-ai casa sihăstrie
Şi-ai zăvorât-o cu dureri.

Cu mers greoi, neputincios,
Paşii mărunţi nu ştiu acum
Decât spre casa lui Hristos
La rugăciune -unic drum.

Îmbraci cu busuioc şi flori
Mărita Cruce-a Răstignirii
În ochi ce-au fost scânteitori
Văd lacrimile ispăşirii.

Şi mângâi chipul Maicii Sfinte,
Cu-atâta drag şi gingăşie
Că nu-i nevoie de cuvinte
Demult ea sufletul ţi-l ştie!

Spre pomenire şi iertare
Puţinul tău îl duci în dar,
Pui lacrimă în lumânare
În jertfa ta la Sfânt Altar.

Genunchii-s jar în foc arzând
Când stai la sfintele icoane,
Îmi pari o sfântă coborând
Din prin picturile murale.

Când te privesc neştiutor
Câtă evlavie-ai în tine
Mă-nspăimânt şi mă-nfior
Să mă închin la tine-mi vine!

Şi mă gândesc, nădăjduind
Că n-a pierit încă credinţa
Când lângă noi stau străjuind
Sfinţii în viaţă şi căinţa.

poezie de Angelina Nădejde (3 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru David

Mă supăr tare şi-l desfid
Şi chiar îl sudui de toţi sfinţii,
Pe-acela care,-n noaptea minţii,
Îi stă în cale lui David...

E lung pământul şi arid,
Din ce în ce-s mai scumpi arginţii,
De viaţă tragem cu toţi dinţii
Şi mai schimbăm câte-un partid.

Însă, oricât de grea mi-e viaţa
Şi-oricât mi-e traiul de acid,
Când vine, Doamne, dimineaţa,

Şi-mi văd nepotul, pe David,
Din cale-mi fuge, iute, ceaţa,
Şi-s mai bunic, şi-s mai... valid!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci unde am ajunge rămânând platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe româneşte, la o deposedare a lumii de copiii săi. Căci copilul din ce se naşte, ca instinct de conservare? Din bere? Din fişicuri cu alune? Din plimbări prin grădini? O! Nu! Copilul se naşte în baza legii gravitaţiunii universale, adică din împreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.

Tudor Muşatescu în Doresc ca micile mele rânduleţe... (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De la Adam, nici un bărbat
Din coastă n-a mai procreat;
E-o treabă grea şi de aceea
O face-n locul lui femeia.

epigramă de Eugenia Pavel din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Prefă-te din piatra ce moare,
prefă-te din zmalţ de ruine,
prefă-te din cântec de sare,
prefă-te, revino la mine!

Te naşte din corturi de pleavă,
te naşte din plâns de jivine,
te naşte din beciuri de-otravă,
te naşte, revino la mine!

Apari din secunde cioplite,
apari ca din visuri străine,
apari de pe fluvii-mpietrite,
apari şi revino la mine!

Prefă-te din cremene udă,
te naşte din fum, pe coline,
apari când icoana asudă,
revino, revino la mine!

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea lui Nicole

(cu bucurie, să fie!)

La Histria se-ncinge iarăşi piatra
de cum începe luna mai să fie
arcadele de vis şi poezie
precum zici tu-n cântarea lui Nicole
pe care-o faci ocol de Curte Veche
plină de ochi de vie-ntr-o ureche
purtând cercel de scoică
de la doică
doinind şi-nmugurind butucul
pe care cântă mierla
şi cuibăreşte cucul

"Sâmburi de adevăr
eu - măr căzut departe de copac,
rostogolit spre zidul ce se-nalţă
când lacrimile Anei în sâmburi
se prefac,
sădind minunea vieţii după viaţă.
dezleagă-mă te rog
de vechea frunză
şi răzgândeşte-mă de tine,
dinspre Olimp
n-a mai plouat de mult
iar macii sângerează
sub ruine..."

de aici, din piatra unghiulară
verzi sunt visele din vară

la noi, la mănăstire
pe insula cu stuf
livada-i spre-nflorire
din iubire

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

ai scris o mulţime de poeme pentru sacha
şi niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghiţirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca şi
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele oraşului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

şi sângele tău,
şi sângele lui sacha.

dar oraşul nu ştie nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, aşteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
ştie de la început că nimic
nu va mai ieşi viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanţă care-şi deschide brusc uşile.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc seara la culcare

Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?

Şi îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Şi lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.

Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Şi amintirea-ţi începe să mă doară.

Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Şi vorbe dulci, în vis, îţi spun!

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului şi a Creştinătăţii

NAŞTEREA DOMNULUI ŞI A CREŞTINĂTĂŢII

Când vezi că vine iarna cu viscol şi ninsoare
Iar viaţa din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun şi omenos la sfântă sărbătoare,
A Naşterii lui Hristos şi-a lumii creştinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenţei dă şi celui ce n-are,
De întâlneşti prin viaţa scurtă şi trecătoare,
Destin nefast la oameni supuşi la îndurare!

Şi străduieşte-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neştiind cât îţi va fi
Pe cale, firul vieţii cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinsteşte praznicul veşnicirii!

Tradiţia revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Ţărâna pe morminte sau cenuşa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veşnica nocturnă.

Un vis nesfârşit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârşită când nu există mâine,
Că nu-ţi vei mai aminti de ţi-a fost rău sau bine
Prin viaţa pecetluită de taine divine.

Iar sărbători, de-a pururi, nu vei ştii când vin şi trec,
Nici câte generaţii, destin sortit îşi petrec
De sărbători creştine, în tristeţe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.

În fiecare zi cinsteşte sfânta lumină
Şi sufletul la Unic Dumnezeu ţi-l închină,
Cât făclia credinţei persistă-n omenire
Cu Naşterea lui Hristos - omului mântuire!

Maria Filipoiu
25 Decembrie - Naşterea Domnului
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti"
(*La Cristică Sărbătoare)

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!