Românul e poet

Din tată-n fiu românul e poet
Având în sânge seva de cuvinte,
De-a scrie versuri nu mai e secret,
Prin taina lor destinul şi-l dezminte.

De-ar fi şi ţara cum e stihul său
Aici tot raiu-ar strânge laolaltă,
S-ar separa tot binele de rău,
Iar din condei ar face-o mică daltă.

De-i străluceşte slova ca un nimb
Va veşnici-ntre pagini poezia,
Lumină va primi la moarte-n schimb
Acel ce-a ars cu pana, duşmănia.

Urmaşii-l vor citi şi-l vor mări,
Iar cartea le va fi lucrare sfântă,
Emoţii sufleteşti vor tresări
Pe ritmul dulce-al strofei care cântă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă binele şi-l îngroapă sub piatră, iar binele îşi va face limbă din piatra aceea şi va vesti lumii. Dacă eşti în temniţă pentru dreptate, toate stelele vor străluci deasupra închisorii tale şi vor lucra pentru libertatea ta. Dacă eşti la spânzurătoare pentru dreptate, toate cerurile se vor amesteca între ele şi vor lucra la prefacerea morţii tale în viaţă.

Sfântul Nicolae Velimirovici în Învăţături despre bine şi rău (14 iulie 2013)
Adăugat de Traian Barna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboruri

De vor veni acele vremuri crunte
când nu vei fi şi totul s-ar sfârşi,
din pieptul meu, un geamăt ca din munte
cutremurat profund, s-ar auzi.

Cu aripi sprijinindu-se de ceţuri,
cuvinte, doruri, gânduri, vor zbura
prin lumea nesfârşitelor îngheţuri
în care, nesperând, vor mai spera.

Vor mai pieri, vor mai cădea în valuri,
vor fi rănite-n marile furtuni,
ori se vor regăsi în idealuri
de dincolo de tainice genuni.

Vor fi şi-acelea pentru care zborul
va fi întăritor şi vor putea
să-şi fie, ele singure,-ajutorul
când altă colonie vor crea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara ultimului dor

Din ţara-năbuşitelor suspine,
Se-aude-un urlet vag, ascuns în văi
Prin care cresc şi îşi rescriu destine
Lupi ce vor fi străinilor călăi.

Dulăilor ce se fălesc prin ţară,
Le-or smulge dinţii şi le vor stârpi
Năravurile ce-au făcut să piară
Mândria-n pieptul ultimilor fii.

Vor sfărâma în fălcile-oţelite
Tot ce înseamnă vrajbă, ură, chin,
Şi vor zdrobi cuvintele-otrăvite
În glia-nveşmântată cu senin.

Stindardul lor, păzit cu străşnicie
În ţara ce-a rămas c-un ultim dor,
Va fi ce trebuia demult să fie:
Un cap de lup, pe vechiul tricolor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu (26 iunie 2019)
Adăugat de Daniel Vişan-Dimitriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Un prieten este cineva cui îi poţi da tot conţinutul inimii, boabe şi tărâţe laolaltă, ştiind că mâini delicate vor separa ce trebuie păstrat de restul, vor păstra ce merită păstrat şi vor îndepărta restul cu un suflu de bunătate.

proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex, mândru, porni şi el spre director pentru a-şi primi accesoriile care-i vor definitiva uniforma. Evident, tot trei bulinuţe mici va primi şi el, iar de prinderea lor de uniformă se va ocupa tot directorul Institutului. Nu după mult timp şi Alex arăta ca un membru al echipajului şi primi felicitările ce i se cuveneau. Urmară strângerile de mână, iar geneticianul reveni la locul său, alături de colegi, ascultând scurta prezentare pe care i-o făcea directorul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
şi Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor creşte aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopţii,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înţepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streaşină vieţii,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să muşc din coaja cerului.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea dintre pagini

Înainte de masacru,
vajnicii orăşeni vor
lua biciul şi muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,

fiind forţată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primeşte într-însa.

Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam ruşinate pentru
lipsa din
irisul lor a seminţelor
frustrate prin care, fără nicio
diplomă de licenţă,
coperţile
migrează printre cetăţeni.

Iar sarea rămasă de-a lungul
volumelor nu va fi
ghicită nici de istorici,
lăsată să se transforme în
crăpăturile pereţilor ce îi
vor separa pe dinozaurii de
poimâine.

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie

Pe sânul din care tu ai luat bucurie,
Se vor aşeza viermii cândva.
Si ei vor lua,
Dar ce-ţi pasă ţie!

Tu incă vei râde şi-un alt sân vei strânge.
Pe-al meu vor dansa necuraţii.
Vor creşte umflaţii,
Hrăniţi de-al meu sânge.

Mai prinde-l odată cu buzele. Vrei?
Si suge din el tot ce are.
Nu-i bai dacă doare,
Să uit de mişei.

Să uit că din mine, va rămâne nimic,
Că viermii vor face ospăţ.
Ce răsfăţ!
Mai suge din el inc-un pic.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet-filozof

Gândirea ta poesiferă,
Diversă ca floarea din seră,
Cuvintele-ţi filosofate,
Alese, mai sofisticate
Şi din exces metaforate,
Iar vorbele-ţi mai elevate.

Îmi laşi un iz de: "Unicat".

Tu eşti poet sau filozof?
Te-ntreb: C-adesea-mi laşi un Of.
Când scrii versuri mai delirate,
Greu de-nţeles, pe apucate.
Te crezi un visător pribeag,
Iar eu… Polemolog beteag.

Părerile mi-ai: „Confirmat”.

Cuvintele fie-ţi o: „Muză”,
Iar versul tău o… călăuză.
Să scrii poeme mai „directe”
Pentru cei mulţi, căci au efecte.
Astfel te vor citi mereu,
În mintea lor vei fi un „Zeu”.

Prin versuri… „Agreat”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (26 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul drum

Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Şi-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost şi dor şi nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.

Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce şoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal şi crud
Şi formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte şi din condei le şlefuiesc.

Iar îngerii de-mi sunt potrivnici şi muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aştept tăcută, dar senină
Şi limpezesc şi scutur norii şi cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu paşi mărunţi spre ce iubesc.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Ce-şi freacă mâinile-a biştar
la florăria Bellu
o doamnă ce în calendar
pe mâine-a pus rimelul
Şi ştie ea de-atâţia ani
că-i zi cu rezonanţă
vor trece mii de şobolani
de mare importanţă...
Din unul trei vor cumpăra
buchete degerate
chiar unii vor negocia
şi le vor lua pe toate.
Iar florăreasa ştie ea
cum naiba să nu ştie?
că tot la ea ajung apoi
întoarse de-o stafie.
Şi uite an de an la fel
cu tricolor pe coadă
trec rozătoarele spre el
cu flori ca să se vadă.
Apoi întind sub un canal
chiolhan la ronţăit
încing un dans de mare bal
şi-l plâng cum a murit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie...

Voi scrie Adevăr pe braţele sleite
şi vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
şi vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
şi boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
şi vor sfinţi cântări, şi vor sfinţi cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin şi pe durere
şi zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii şi pe ştergare
şi fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
şi lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
şi voi culege mană, şi voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristeţe şi pe-amar
şi voi culege miere, şi voi culege har.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar fi plăcut să fiu savantul fericirii

să nu mai las la voia întâmplării bucuria de a fi
aş începe cu axioma clipei
fără dogme
cu mintea despletită de iubire
aş desena grafice fiecărui mac
şi nu aş mai măsura infinitul cu ocaua mică
voi postula fiecare zâmbet
nu va mai fi loc de îndoieli
piramidele vor creşte din iniţiativa deşertului
iar orice munte va învăţa perspectiva câmpiei
precum fiecare furnică va avea muşuroiul ei
nu vor mai fi sclavi nicodată
doar o lume de împăraţi
fără revoluţii şi execuţii publice
iar ghilotinele vor tăia numai grijile
nu va mai fi nevoie de inchiziţie
nici de cavaleri templieri
pentru că fiecare om va avea altarul său
şi un singur dumnezeu
de neîmpărţit cu nimeni

aş putea desena şi muzica
cum aşez acum iubirea în cuvinte
dar mă tot întreb
cine naiba ar mai avea nevoie de poezie
când toată lumea ar fi fericită

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna deplină

până la urmă
ne vor strânge cu una
cu două setări
apele din comprese şi pigmentul din sânge

ne vor salva
poate pauzele prelungi dintre spaţii (?!) mult afectate...
ne vor salva

poezia va sta
pe picioarele noastre, firave, până va exersa
forma de capră pansată. de ochii
lunii depline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe fluvii, de pe mări, de pe oceane, stropii răspund — miriade şi miriade, puzderii, nebuloase, galaxii. O lumină suverană şi glorioasă îi atrage, îi absoarbe, le schimbă hotărît destinul — E frumos, îşi spun în extaz, să fii un strop de apă în univers! — adunîndu-i în vederea aceluiaşi scop suprem. Iar ei, după ce vor trăi în cer o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Şi vor fi Olt.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Şi iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârşi,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăşi vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulţumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul le-a fost reazem...

A lor dragoste sfântă de patria străbună
Au dovedit-o-n luptă, pe câmpul de război,
Şi de-a fost ceru-n lacrimi împrăştiind furtună,
Au stat cu pieptu-n faţă, sfârşind ca bravi eroi.

Jertfitu-s-au nevolnici prin arşiţe şi geruri
Pentru a noastră limbă şi-al nostru drag pământ,
Vărsat-au al lor sânge urcând măreţ la ceruri,
Curajul le-a fost reazem şi ne-nfricat avânt.

Să veşnicim de-a pururi, să moştenim în pace
O strămoşească vatră şi-un mioritic plai,
Au apărat destoinic bătrâne ţarini dace,
Izvoare, munţi şi codri din vechiul colţ de rai.

Plătit-au scump cu viaţa, scriind viteji istorii,
Iar datoria noastră e să-i cinstim oricând,
Să le-nchinăm o rugă pentru-ale lor victorii
Şi-o floare pe mormânt, măcar din când în când.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 82

Tu nu te-ai însurat cu Muza mea,
Deci nu poţi fi blamat că savurezi
Ce alţi poeţi în versuri vor să-ţi dea,
Şi cartea lor o binecuvântezi.
Ai nuanţă vie, eşti şi priceput,
Iar lauda cu mult mi-o depăşeşti,
De-aceea vrei s-o iei de la-nceput
C-un alt condei, cu el să propăşeşti.
Şi fă aşa, dar când vor inventa
Expresii minunate fel de fel
Să ştii că-n vorbe simple slava ta
Cântată e de-al tău amic fidel.

Iar ei mai bine chipuri zugrăvesc
Ce n-au culori, pe tine te jignesc.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!