EDENUL DIN PĂCAT
A fost o noapte-n care, un șarpe înălțat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranță de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!
Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-același șarpe care mă-mbie-a face plod,
Să înmulțesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopții-n care trecut-am în păcat
Și-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu șarpele din mine s-o iau de la-nceput...
De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toți îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre rai
- poezii despre șerpi
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre interdicții
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântecul iubirii
Cu glasu-acesta de pământ,
Nu pot, ca îngerii, să cânt
Iubirea, revărsată-n noi,
Pe când eram de noapte goi.
Acum, cu noaptea îmbrăcați,
Ne-ascundem, tot îmbrățișați,
De-același Tată care-a dat
Pedeapsa pentru greu păcat.
Iar noi, din fructul interzis,
Mușcând și-acum, ca-n Paradis,
Ne afundăm încet, încet,
În visul unui biet poet
Ce tot mai crede că-al lui vers
E cântecul din univers,
Iubit de Tatăl nostru care,
Prin dragoste, ne dă iertare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre versuri, poezii despre tată sau poezii despre muzică
Raiul regăsit
Cu jaru-n piept aprins mereu,
Culeg din pomul interzis,
Sperând că-mi iartă Dumnezeu
Păcatu-acela-n Carte scris,
Când gol, în Cer m-am rușinat,
La piept cu darul Lui ceresc
Și, Doamne,-n dulcele păcat
De-atunci tot cad și îl doresc.
În fața Cerului, tot gol
Rămân cu dorul meu nebun,
Când șarpele din somn îl scol
Și-n amforele vii îl pun,
Să piară-acolo, nevăzut,
Cu-ale cunoașterii scântei,
Să regăsesc Raiul pierdut,
În Iadu-ascuns printre femei!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre rușine, poezii despre nebunie, poezii despre iertare sau poezii despre femei
Adam și Eva și fructul oprit
Biblia ne povestește,
Nimeni nu se îndoiește,
Ăsta-i crudul adevăr:
Eva a mușcat din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Oare fost-a lăcomie,
Sau o mare neghiobie?
De Adam ce poți să spui?
Ispitit de Eva lui,
Luând pe Domnul în răspăr,
A mâncat și el din măr.
A fost curiozitate,
A fost din naivitate,
Din iubire de soție,
Sau a fost tot din prostie?
poezie de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soție
- poezii despre prostie
- poezii despre naivitate
- poezii despre mâncare
- poezii despre mere
- poezii despre fructul oprit
- poezii despre căsătorie
- poezii despre creștinism
Adam și Eva
În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut
Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre pace, poezii despre lut, poezii despre fructe, poezii despre frică sau poezii despre copaci
Îngerul meu din paradis
O, tu, înger care în vis îmi apari,
Aș vrea ca niciodată să nu dispari,
Să-mi spui că mă iubești,
Tu, frumoasa mea din povești.
Aș vrea să nu mă mai trezesc
Din visul acesta plăcut
Lângă tine să fiu
Și de mii de ori trupul să ți-l sărut!
Dar aceasta e doar un vis,
Și tu ești departe de mine,
Îngerul meu din paradis.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre frumusețe
Wendell P. Bloyd
Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a mințit pe Adam, destinându-l
Unei vieți de ignorant,
Neștiutor de faptul că binele și răul sunt fețe ale aceleiași lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Și a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieții veșnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuși Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (ați sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaște binele și răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna și ia fruct
Din pomul vieții și mănâncă, va trăi pururi
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Raiului."
(Cred ca acesta a fost motivul pentru care
Dumnezeu Și-a crucificat Propriul Fiu,
Pentru a ieși din încurcătura în care intrase).
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță, poezii despre suflet sau poezii despre oameni buni
Afundarea în păcat
Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.
Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.
Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.
Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre vin, poezii despre timp sau poezii despre metafore
Ursita
Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Și erau gata
să-mi lase destinul
fără țintă,
când
Îngerul
le-a spus
că voi fi,
cum au vrut ele:
un oștean.
Dar cu platoșă
din flori de măr,
hărăzit
să ucid,
cu tăișul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Gheorghe, poezii despre sunet, poezii despre sfinți, poezii despre secrete sau poezii despre moarte
URSITA
Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Și erau gata
să-mi lase destinul
fără țintă,
când
Îngerul
le-a spus
că voi fi,
cum au vrut ele:
un oștean.
Dar cu platoșă
din flori de măr,
hărăzit
să ucid,
cu tăișul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructul oprit
Atunci, când Eva era-n rai,
Mușcând din măr a strigat, vai...
Adame, mușcă și tu mărul,
Să afli cum e adevărul!
epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre mere, epigrame despre religie, epigrame despre rai, epigrame despre fructul oprit, epigrame despre adevăr, epigrame despre Eva, epigrame despre Adam și Eva sau epigrame despre Adam
Ultima iubire a soarelui
În jurul meu vi se rotește veșnic sfera
Îmi spuneți Zeul Soare dar nu-mi dați de știre
Că-n verile senine când dansez pe Terra
Pot abdica din ceruri pentru o iubire.
E arămie pielea nimfei din câmpie
Ce m-a făcut s-adăst prin ierburi așa mult
Încât pierdut, am ars intens în preerie,
Prizionier șamanului cu glas ocult.
E verde zâna dintre brazi! Din vârf de munte
M-am aruncat, neghiob, în steiul colțuros;
M-am jertfit ei! Și harpiile negre, crunte
Încătușară focul meu în loc umbros.
Albastră e sirena din adânc-oceanul
Pe care am plutit nebun și fermecat.
A aruncat năvoade, Poseidon, vicleanul;
M-a prins! Și-am stat o noapte-n valuri, ferecat!
E dalbă pământeanca din acea grădină!
O văd cum scrie vers c-o pană de egretă.
Voi evada din nemurire și lumină,
Ultima dragoste să-mi fie o poetă!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre știri, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre pescuit sau poezii despre negru
Adam și Eva
Adam și Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminți în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Și n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna și luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Și-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, melițând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nființase
Și vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că șarpele-o-nșelase,
Cu dulci făgăduinți o încântase.
Luase poama și momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu știuse.
Pe șarpe amândoi au tăbărât,
Că-n treaba asta coada și-a vârât.
Și înflorind de zor acea minciună,
Își cântau unul altuia în strună,
Până lui Dumnezeu i s-a urât,
Lăsându-l pe Adam cu măru-n gât.
- Voi mi-ați călcat porunca mult prea iute,
Spunând acum și vrute și nevrute.
Nu fapta, cât minciuna gogonată,
Nu pot s-o fac uitată, sau iertată.
Multe pretexte, vorbe în doi peri,
Uitând că nu m-am născut nici eu ieri.
Nu v-a fost bine-n Rai, stând amândoi,
Scutiți de griji, necazuri și nevoi.
S-au lamentat: - Nu ăsta-i adevărul,
Ci șarpele ne-a ispitit cu mărul!
Cum Domnul n-a vroit în Rai gâlceavă,
I-a azvârlit pe amândoi în pleavă.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr și minciună, poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre naștere
Locuința lui Adam și a Evei
Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiți de rele,
Să viețuiască zile multe.
Dar i-a-nșelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morții,
Și ei au ascultat de șarpe;
Iar noi la fel facem, cu toții.
De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre superlative, poezii despre protecție, poezii despre promisiuni sau poezii despre ocrotire
SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER
Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.
Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.
Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.
Nicicând în viață, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre sfințenie
Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
Mă plimb cu Dumnezeu la braț spre nord
Ca un copil cu tatăl său spre școală...
Fiind ajunși la un comun acord:
Singurătate-ai cea mai cruntă boală...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre școală, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Sufletul nu mi-a rămas gol
chiar dacă ai mușcat din propria umbră
o parte din tine se reface odată cu ea
și nu întârzie să se miște pe liniia impusă
care ne desparte unul de altul
și trecem fără să ne vedem cu inima
chiar dacă ochii ar vrea să spună ceva
e trist că nu ai privit destul
drumul de pe care veneam grăbit.
cuvintele aveau un sâsâit de șarpe
și din prudență nu le-am putut folosi
nici măcar gesturile nu m-au ajutat prea mult
eram într-o sărăcie de mijloace
și posibilități de manifestare directă
sufletul nu mi-a rămas gol
l-am înfășurat în iubirea flămândă
și l-am lăsat să-și caute liniștea.
de acum este cazul trăirii din plin
în casa bogată ce m-a dobândit
cu angoasele mele cu tot
în cercul rotit până la margini
mai mult decât știu
mai mult decât cred
în viclenia unei boli
pe care o vindec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre prudență, poezii despre posibilitate sau poezii despre ochi
Mult prea îndrăgostită...
Au fost și vremuri când fredonam iubirea...
Au fost și clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărțirea
Unei iubiri la care tot speram.
Au fost și timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Și m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!
Au fost momente când te uram în șoaptă,
Când mă uitai în colț și te plimbai,
Prin colțuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!
Au fost și ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Și-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi ești, ce-ți sunt... într-un orar.
Și la final, din ecuație reiese,
Că nimeni și nimic nu poate ști...
Ce lucruri sunt cernute și alese
Ce le-ntregește, sau a le risipi.
Mult prea uimită și așteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranțe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Și inima străpunsă doar de gloanțe...
Vor fi și vremuri când voi cânta iubirea...
Și va veni și ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost și nu mă pierd cu firea,
Eu știu numai să strălucesc!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre sfârșit, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre plată sau poezii despre lumină
Once upon a dream
A fost odată, într-un vis, un vis ca niciodată,
Căci îngerul, de cer trimis, mi-a dat iubirea-i toată.
M-a învelit privirea lui în roua primăverii,
Și... nu ai cum să te opui, în visuri, mângâierii.
Simțeam că aripi am și eu, în zborul împreună,
Dar nu aveam. "Le scot și eu" a îndrăznit să-mi spună.
Povestea dintr-un vis al meu, un vis ce-a fost odată,
Azi, o trăiesc și-aș vrea, mereu, s-o știu neterminată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre aripi
Iubirea ta...
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.
Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre nuferi, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre crini
Două stele stau într-o suflare
Mă-nconjor cu păcatul femeii
Care-a mugurit din coasta mea
Cu degetele prelungite spre fructul
În care s-ascunse o stea.
Șarpele năvalnic i-a intrat în sân
În partea de iubire care sângerează,
Tremură Raiul la apelul sfânt,
Îngerii sub aripi încă mai visează.
Mă-nconjor cu floarea buzelor de foc,
Simt topografia ascunsă-n întâmplare,
Surâsul înflorește în oasele de șarpe
Ce fulgeră prin cer pe vise călătoare.
Nu cred că păcatul se termină lin,
Coasta mea e dragostea-n splendoare,
Eu sunt proiectul, ea-i opera perfectă,
Două stele sfinte stau într-o suflare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune