Fantome de mătase

Speranţe rătăcite sculptate-n abanos,
Udate pe furiş cu lacrimi efemere,
Dorinţe plămădite în suflet dureros,
Speriate-n taină plâng ascunse în tăcere.

Iluzii spulberate de-al vieţii tainic mers,
Cavou de mucegai pe sufletele arse,
Medalii ruginite pe faţă şi revers,
Ca plată risipind fantome de mătase.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul

Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Greieraşul iar veni
La furnică să cerşească
Şi mâncare să-i gătească.
Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Vara mâine o veni.
N-am sa mai cerşesc la tine,
Am să cânt de azi pe mâine.
S-asculţi cântecelul meu
Furnicuţă nu-ţi e greu:
Cri, Cri, Cri, furnică Cri!
Ţi-oi cânta pân-oi muri.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cri, Cri, Cri...

În bogata noastră ţară
Avem iarnă şi-avem vară.
Iarna viaţa-i mai spartană:
Nu creşte nici... buruiană.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borderoul vieţii

Pe boreroul vieţii stau înscrise
Dezamăgiri, speranţe, fapte, vise...
Nelinişti, steaguri negre de furtuni...
La libertate nu suntem imuni.

Aleargă-n noi convoaie de tăcere...
Un sanatoriu, implicit, se cere,
Spre-a ne ascunde gândurile negre.
Se duc în vise luptele acerbe...

De-acum suntem o cumpănă pe care
Secunda e trecutul care doare.
Pe borderoul vieţii lacrimi curg...
Eu în tăcere, iarăşi, stau şi plâng.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii de iluzii

Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.

În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.

Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conserve cu iluzii

Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri şi perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori şi pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieţii, borcane cu iluzii.

Am burduşit cu rafturi micuţa mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai uşor
Şi-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuşi, o să mor.

Dar a venit ninsoarea şi-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, şi-am constatat că, vai,
În locul cu speranţe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,
un lanţ bicatenar
de iluzii deşarte
de speranţe şi visuri
ce pururi dispar,
când omul se-nfruptă
cu sete deşartă
din fructul iubirii
de nimeni găsit.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng gânduri

în mine ţipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată şi dirijată
de ani şi ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
şi sună şi sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputinţă şi umilinţă
o lume tristă
vise, speranţe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simţi
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
ţipăm doar în somn
oameni umili şi umiliţi în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulţimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg şi curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă şi plec de aici, plângând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

gogoaşă de mătase

Gogoaşa de mătase - singurul cavou temporar.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele şi anii
În nimb de suflet omenesc.

Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Şi risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.

Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.

Sărută din icoane darul
Bisericuţei dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.

Mă înconjoară-nalte timpuri
De orologiu pământesc
Ce schimbă-n felurite chipuri
Secundele ce le-nsoţesc.

Şi dacă fi-vor lapidate
Şi-mprăştiate-n Univers
S-or pierde, poate, nestemate
Înghiocate într-un vers...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Sertanianul şi alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi povestea zâmbetelor fragile care privesc adesea în oglinda timpului. Ascultă glasul tăcerilor suave, spulberate tainic de liniştea gândului naiv. Iartă-mă şi iubeşte-mă! Rămâi o dulce realitate, într-un amalgam de iluzii care se prăbuşesc...

Andreea Palasescu (11 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări de dorinţe

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit şi-a ieşit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de vise trimit în univers
la sori şi la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.

dulce povară şi totuşi ce grea
e viaţa mea cu roiuri de dorinţe
flori şi fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuinţe.

mă simt şi eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta

Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăceşte
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniştitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin în alb

Miroase a iarnă, a geruri devreme,
A fum care iese prin hornuri de case,
Miroase a sobă ce mângâie lemne,
A flăcări albastre, iubito, miroase.

Miroase a trupuri, iubiri efemere,
Aprinse dorinţe, săruturi târzii,
Miroase a tine, a gând ce te cere,
A suflet oftând ce aşteaptă să vii.

Miroase a vânt îngheţat de uitare,
A seară în care alături nu-mi eşti,
Miroase a plânset de stea căzătoare,
Ce caută-n ceruri ascunse poveşti.

Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,
Topiţi peste buze ce nu le săruţi,
A iarnă ce parcă refuză să creadă,
Că-ţi spun te iubesc, însă tu nu asculţi.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii la începuturi

- fantome şi ştime -

când ferestrele încep să plângă
una câte una pe bulevard
când orele zilei s-au împuţinat
şi vine întunericul din gânduri
îmi place să îmbrăţişez ploaia pe furiş
să o dezmierd să o mângâi pe oase
să o sărut să o împing pe spate
şi stropii ei nebuni ca nişte lacrimi
de sânge de îngeri firavi
să-mi spele uitarea şi sufletul bolnav
.
cu ploaia ce se prelinge încet
printre pietre
amintirile aşezate tainic
în uitare în adâncurile subţiri
vor ţâşni şi se vor înălţa
jumătate vis jumătate ştimă
ca şi cum un miop
ar răscoli pământul şi ochiul
cu mâna cârlig cu mopul lichid
ne-ar străpunge zâmbetul
cu foc cu lacrimi
de sânge de îngeri firavi
să-mi spele uitarea şi sufletul bolnav

hei, cine a pus ploaia în drum?

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn Lumina Iubirii cereşti mă cheamă, tainic, sufletul, curgând veşnic tânăr! Ȋn Lumina Iubirii sfinte cutreieră visele mele, ascunse în Oglinda Veşniciei!

aforism de Gelu Ciobanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circ

Sunt cerşetori în straie de paradă,
Cu pieptul costeliv în faţă scos,
Sunt remuşcări ascunse sub pomadă
Şi comicul devine dureros.

Iar mintea beată-n ei se dă de-a dura
Zadarnică, în scrâşnete de os.
Infernul şi-a deschis într-înşii gura.
Şi comicul devine dureros.

poezie celebră de Nicolae Labiş din Sunt spiritul adâncurilor (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem gnomic, în mers

Copile, vei trăi, când voi fi dus,
de-al vieţii tâlc, ascultă ce-am de spus:
Nu-i nici noroc, nici chin şi nu-i nici joc,
nu e nimic şi-s toate la un loc.
Între tăcere şi tăcere, pod;
se-nalţă-un pom, ori cade fără rod.
Sub arc se scurge veşnicul a fi
ce chipu-ţi efemer va oglindi.
Şi cel mai pur extaz şi înălţare
e să te vezi în unda trecătoare.

poezie celebră de Anton Wildgans din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să vă plâng?!

Unde să vă plâng?! Morminte goale
Îşi aşteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se aşteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp şi nici icoane...
Clocoteşte sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... şi plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinţi şi prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viaţa lor.
Suflet, lacrimi şi tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morţii-n viaţă
Şi să fim mai buni, de-acum, ne-nvaţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul şoaptelor

Femeie singură...
e noapte...
speranţe pierdute,
şoaptele plâng,... priveşte!
sfârşit de şoapte deşarte...
secundele se scurg...
pierdute-n pământ,
e noapte...
Sufletele ce zac şterse,
rătăcesc pe-al nopţii drum,
şoaptele plâng,
aud murmurul tânguit
acorduri deşarte,
prin al vieţii labirint.
Femeia şi-aprinde-o ţigară,
şi-aşteaptă...
pentru a mia oară,
un strop de iubire în seară.
Dar... totul e doar
Fum!

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng

nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viaţa asta murdară şi mută
de ce să plâng
când ştiu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu şi şters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viaţă fără rost

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!