Cheers, darlings!

mi-am promis

că o să blochez totul

într-o pânză de indiferenţă

c-am să le-nvăţ mişcările

şi-am să râd cu ei

şi-am să-i seduc

cu

inocenţa mea şi

provincialitatea

acum

când

suntem atât de aproape

de extincţie

cu toate emisiile de carbon

reînceperea pescuitului comercial

al balenelor

în Japonia

moartea tăcută

a albinelor

toată plictiseala de prin news feed

acum

când sunt conştientă de

triviala mea tinereţe

nu am nimic de pierdut

nu deţin nimic

şi asta mă face să fiu

cu adevărat

liberă

am să mă mut

dintr-un loc în altul

şi-am să las în urmă

câteva mici crime

câteva iubiri abia începute

în nori pufoşi de praf şi confuzie

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixelat

priveşte-mă
nu ascund
aproape nimic
nu mă doare
nu mai simt
vibraţiile de ură
de prin news feed

am un zâmbet
perfect pixelat
care mă protejează
o forţă nativă de atracţie

nu-i nimic
distorsionat în realitatea mea
sunt lucidă e o lumină care vindecă aici
trece ca fierul de călcat
peste leziuni emotive

sunt pregătită
pentru orice
acum
loviţi-mă
loviţi-mă

am să mă întorc
mereu mă întorc
să spulber să înduioşez să critic

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgăduinţă

Când s-a-nferbântat Cerul de mânie,
Mi-a spus c-am să trăiesc nişte ani mai puţini,
Nu o mie.
Dac-am s-ascult de părinţi
Şi-am să fiu bun,
Am să trăiesc ceva mai mult,
Dar... Nu o mie...
Bine,-am s-ascult, mam', am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?

Când s-a aprins Cerul de dragoste,
Mi-a spus c-am să trăiesc mai mult,
Nu o mie,
Dac-am să cred, am s-ascult
Şi-am să fiu bun.
Cred şi-am s-ascult, Doamne, - am s-ascult,
Dar cum e să fiu bun?
Să tac şi nimic să nu spun?...
... Sunt de acord, am să fiu bun!

poezie de Mihai Ghidora (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wink

arată-mi

istoricul tău

şi-am să îţi spun cine eşti

lasă-mă să văd

pe ce dai click

unde te opreşti cu degetul

prin news feed

şi voi şti totul despre tine

epoca digitală

vibe-ul fresh new age contrastând puternic cu aceleaşi practici tribale

societatea de consum

cu ecranele ei uriaşe cu reclame derulându-se la nesfârşit

ca un vortex care hipnotizează

ţintindu-ne slăbiciunile

suntem într-un joc de darts

se inventează

sute de nevoi noi pe milisecundă

relaxează-te

tu doar

introdu

datele bancare

nume adresă număr de telefon

agaţă-ţi

pe peretele virtual

toate gândurile dorinţele ritualurile

e cineva acolo care abia aşteaptă

să aibă grijă de tine

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calimero

Trec cu palmele peste zidul imaginar
după care mi-am ascuns o frică mare,
palpitează,
trimite mici şocuri electrice-n capilare,
printre crăpături cad şuviţe negre, câteva cuvinte de ură.

Am să o înving cândva, îmi spun,
privind direct în razele soarelui.

Terapie ca-n vacanţele de vară,
mă alint cu câteva momente de sinceritate,
cu o mică psihoză de sezon.
Înapoi în ţară şi mă destabilizez cu totul,
e de ajuns un caz la tv să-mi destrame fantezia.
Mă arunc în ore lungi de somn,
în curăţenia frenetică de august.
Sindrom Calimero sau pur egoism,
durerea mea e mai mare decât a celuilalt, e mai reală. În lipsa ei, debusolare,
senzaţia că sunt departe de casă.

Şi apoi el,
cu tandreţea lui nativă,
cu vulnerabilitatea lui atât de familiară.
Vine să consoleze, să orchestreze
o aterizare în siguranţă.
El, care nu iartă nici după cei 7 ani de doliu negru, de penitenţă. Numai pe mine, în fiecare zi, pentru toate copilăriile.
Să crezi sau nu,
e zâmbetul de la final care contează,
nu-l vezi prin news feed, ne aparţine în totalitate.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica IV

Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,
abia acum am dreptul să vă mint
şi să vă spun despre cuvânt că e cuvânt
şi ce presimt chiar simt.
Abia acum o să mă credeţi
când sunt înspre nu sunt
că viaţa mea a fost mormânt
iar moartea mea o tinereţe.
Abia acum o să mă credeţi
în fine când am reuşit să mint.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă trece, alta vine

.. Viaţa în ziua de azi, aici şi acum,
mi-am creat-o, ca de obicei prost,
când plin de ardoae creatoare,
mi-am aşezat pe nas ochelarii de cal,
şi-am început s-o experimentez...

Off,... o prostie a prostiilor,
oftez eu, o prostie şi totul este deşertăciune,
totul este deşertăciune în creeaţia mea...
... Ce folos am eu din toată truda,
cu care mi-am trăit toată viaţa?...

... O viaţă trece, alta vine,
şi pământul este veşnic în mişcare,
viaţa mi se naşte, îmbătrânesc,
şi alearg spre locul de unde n-am scăpare...

... Nimic nou, după câte conştientizez,
cică pe la bătrâneţe o să fiu cam melancolic.
Nu ştiu motivul,
dar o să continui să iubesc viaţa,
din locul unde-am rămas făr de viaţă...

... Ce a fost nu va mai fi,
şi ce s-a facut nu se va mai face,
nu este nimic vechi sub soare,
toul merge spre înainte...

... Pagina din această viaţă mă informează
despre tratativele mele zadarnice cu moartea,
în legătură cu pretenţia ei absurdă
de-a-mi încheia viaţa... de-a muri,
deşi este plină de greşeli nepermise...

... Uitând eu cu bună ştiinţă
că fiecare dintre noi suntem datori
c-o moarte... moarte unde-ţii boldul!...
... Doamne scapă-mă de ea... ajută-mă!...
... Nimic nou... sub soare...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest şi lumină

azi mi-am distribuit toată dragostea
ca o recuperare a ceea ce
am pierdut
am dat din mine totul
precum Dumnezeu din bunătatea sa
însetatului de băut
înfometatului de mâncare
îndrăgostitului toate sentimentele
şi-n cele din urmă
câteva motive pentru a iubi

e drept
am stat puţin în cumpănă
şi-am privit înspre locul în care
doar Dumnezeu poate întoarce capul

dintre toate mi-am păstrat doar emoţia
singura care mă poate ajuta
să trec printre oameni

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

M-am aşezat la căpătâi de gânduri în colţul tău de suflet ostenit
Unde cuvintele se pierd în rânduri şi umbre se înalţă-n asfinţit
Mi-am îmbrăcat cu şoapte rătăcirea şi dorul împletit cu primăveri
Când îşi sărută marea nemurirea, la adăpostul zilelor de ieri.
Şi amândoi ne-am descălţat de moarte şi-am strâns în pumnii mici o nebunie
Cu promisiuni demult uitate, pierdute-n glas de vânt şi păpădie.
Am stat cuminte, surâzând luminii, ce-ţi răsărea în taină dintr-un vis
Şi-am înflorit dintr-o ispită veche, flămândă şi-nsetată de abis.
M-am aşezat la căpătâi de noapte şi sărutându-ţi norii de furtună
Ţi-am prins de creştet bolte înstelate, înmugurind cu razele de lună.
Şi cum să nu te strâng la piept de soare, când eşti atât de surd şi atât de neiubit?
Cum să ne fie iar îndestulare când vanitatea dulce te-a orbit?
De data asta negreşit m-astâmpăr sunt egoistă şi nu-ţi las nimic
E prea frumoasă primăvara! Nu vreau s-o-nghesui într-un suflet mic...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ocupă primul loc. Şi iubirea de meserie, tot iubire este. Cred că omul, în tot ce face, trebuie să fie total. Chiar dacă urăşte, s-o facă cu totul. Aşa cum fac copiii mici, când li se strică jucăria: plâng din toată fiinţa lor. Şi când se bucură, râd din toată fiinţa lor. Ei sunt totali. De asta, copilul mic nu este vulgar, nu este "teribil". Copiii mici sunt deplini. Or noi am pierdut asta. Disimulăm şi atunci suferim, abia atunci.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunşi aici

Am făcut ceea ce am dorit.
Am renunţat la vise în favoarea industriei grele
oferite de unul celuilalt – şi-am salutat durerea
şi-am numit ruină imposibilitatea de-a accepta despărţirea.

Şi-acum suntem aici.
Cina este gata şi noi nu putem mânca.
Carnea-i aşezată pe iezerul alb al farfuriei.
Vinul aşteaptă.

Ajunşi aici,
există recompense: nimic nu-i promis, nimic nu-i luat.
Nu avem inimă sau bunăvoinţă salvatoare,
nici loc unde să ne ducem, nici motiv să rămânem.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost odat' aş vrea să fiu
Şi azi, dar cu regret constat
Că m-am schimbat şi-am lepădat
Tot ce-am avut, şi-am fost... biet viu...

Mereu pe dos... iubit, urât
În contratimp am fost mereu
Am fost când şoarece, când leu
Nehotărât... sau hotărât...

Ce am sperat, nu s-a-ntâmplat
Ce n-am sperat mi s-a-mplinit
Am fost echilibrat, tâmpit,
M-am repezit... şi-am contemplat.

Acum sunt umbra celui vechi
Şi să mă-ntorc la ce am fost
Nu-i cu putinţă... nu-s vreun prost
Sunt numai bun de vreun priveghi...

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 05 Decembrie 2021 (5 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind etern

Îţi dau întâlnire în altă viaţă
Căci aceasta nu a reuşit a ne-nţelege
Prea multe nopţi fără de lună
Şi zile fără de căldură
Când gustând din clipă aroma-i amară
Îşi pierduse orice urmă de eternitate
Iar eu cândva ţi-am promis
Frânturi dintr-un etern vis.

În mine cutia Pandorei a rămas închisă
Şi pe când lumea căuta speranţă
Eu nu voiam să am niciuna
Să nu regret că am găsit-o şi-am lăsat-o-n urmă
Din ea tot cei voi lua vei fi doar tu
Şi câteva cuvinte ca atunci când te voi revedea
Să poţi să-ţi aminteşti că demult în altă viaţă
Ţi-am promis un „te iubesc”.

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rupt o floare dintr-un vis
şi-am aruncat-o în abis
şi floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
şi-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colţul meu de infinit
şi coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...

poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Şi printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Şi-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Şi inima bătând ţi-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înţelept
Să mi-o-ngrijeşti..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri şi-n eternitate...,
N-ai auzit şi-am început să ţip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

Şi din adânca mea simţire
Adesea, când mă emoţionez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă ruşinez.

Am râs şi-am plâns şi am iubit
Profund, fierbinte şi curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...

Din vise am creat realitate
Şi în realitate am visat!
Ştiu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!

Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care şi-o dorea orice bărbat,
Tu ţi-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.

Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumuseţe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...

poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conserve cu iluzii

Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri şi perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori şi pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieţii, borcane cu iluzii.

Am burduşit cu rafturi micuţa mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai uşor
Şi-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuşi, o să mor.

Dar a venit ninsoarea şi-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, şi-am constatat că, vai,
În locul cu speranţe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii îmbogăţind cât am putut aşteptarea lungă, lungă a marilor evenimente care mă umplu acum atât de profund, încât sunt copleşită. Acum înţeleg neliniştea cumplită, sentimentul tragic al eşecului, adânca nemulţumire. Aşteptam. Acesta e ceasul expansiunii, al trăirii adevărate. Tot restul n-a fost decât pregătire. Treizeci de ani de pândă neliniştită. Iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trăit. Şi să fiu conştientă de asta, atât de deplin conştientă, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. Fiinţele omeneşti nu pot suporta cunoaşterea viitorului. Pentru mine, cunoaşterea prezentului e la fel de ameţitoare. Să fii imens de bogat şi să ştii asta!

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia acum

Rănit la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

Şi rănile mereu mă vor durea,
Slăvind întîmpinarea ta târzie
Şi-abia acum îţi spun "iubita mea",
Când nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie.

Deodată, apa lumii te-a-nghiţit,
Deodată am rămas rănit de crivăţ,
Gesticulând spre minus infinit
Şi construind delicte împotrivă-ţi

Atunci când totul se-ntâmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele şi luna,
Şi-abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.

Deodată ce spun eu şi ce spui tu
Sunt două îngheţate limbi străine
Şi la hotarul dintre da şi nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!