Promisiuni
S-a întâmplat odată ca, pe un colț de plai,
Doi crescători de cai
Să vadă-o herghelie
Crescută ne-ndoielnic așa-n... sălbăticie,
Deci, cai fără stăpâni.
Și amândoi, hapsâni,
Au început, cu hrană, pe cai să îi tenteze,
Ca-n țarcul lor de-acasă cu toții să-i urmeze.
Unul veni spre ei cu fân abia cosit,
Dar caii cei sălbatici abia l-au mirosit
Și s-au întors spre cel de-al doilea crescător
Ce, pe sub nasul lor,
Le tot plimba bucăți de zahăr, promițând,
Că vor mânca oricând
Asemenea dulcețuri, dacă-l aleg pe el
Stăpânul hergheliei și astăzi, cătinel,
Ei vor veni la ieslea anume pregătită,
Cu tot ce își visează un cal sau orice vită.
Încrezătorii cai,
L-au și urmat pe-acesta, cu toții, în alai.
Numai că, în final, stăpânul preferat,
Din tot ce a promis, nimic nu le-a mai dat,
Lăsând și ieslea goală,
Să-nvețe o MORALĂ:
Așa-s și candidații și-așa le este felul,
Să-i ducă în alegeri, pe toți, cu "zăhărelul"!
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre început
- poezii despre zahăr
- poezii despre visare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre nas
Citate similare
Dorule, pe cai de fum!...
Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai oprește-te din drum
Doar o zi, măcar...
Ne-ar veni și alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...
Vom găsi drumeți mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...
Câte zboruri la izvor
Setea-și mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeași vină!...
Vremuri de ninsori,
Deapănă fuiorul,
Dorule, pe cai de nori,
Mai oprește-ți zborul!...
Rază oarbă de noroc,
Geană de uitare,
Dunăre;pe cai de foc,
Uită de plecare!...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre stele
- poezii despre noroc
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nebunie
- poezii despre fum
- poezii despre foc
Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.
începutul de la Klaus cel mic și Klaus cel mare de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre cai, citate de Hans Christian Andersen despre cai sau citate despre sat
Doi cai
Doi cai mi-am înhămat
La trăsura acestui secol perimat.
Unul alb și înaripat,
Unul negru, bun de alergat.
Calul cel alb este Timpul neînfricat,
Calul cel negru este Spațiul îndepărtat.
Cei doi cai aleargă pentru mine,
Iar eu îi strunesc, cum pot mai bine.
Alerg, alerg neîncetat fără să-mi pese cu adevărat,
Dacă alergările lor m-au împovărat.
Eu urmăresc cu obstinație Iubirea,
Știind că mă așteaptă, cu desăvârșirea.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre încăpățânare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre aripi, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Caii verzi pe pereți nu-s cai potriviți, sunt cai sălbatici...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre cai sau aforisme despre verde
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.
Hans Christian Andersen în Klaus cel mic și Klaus cel mare (1835)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii sorții
Caii sorții -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriți-vă-n pășuni,
Că vom merge iar...
Caii sorții, cai de fum,
Cai de zbor sprințar,
Mai opriți-vă din drum,
Doar o zi măcar...
Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste și dor,
Să ne-aprindă jocul...
Caii sorții, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veți fi fost mai buni,
Dar la alte oase...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri
Mai ieri
Mai ieri mi-a dat o bere clopotarul,
Să-i trag o sfoară pentru zile mari,
Iar popa s-a-ncruntat de o sprânceană
Că nu vreau să dau mită la gropari.
Un popă n-ar avea nimic de spus
În fața-Nalt Sfinției Sale, Statul...
Că s-au tras sfori, s-au tras, nimic de spus,
Dar s-a-nălțat c-o treaptă plagiatul.
Și la putere, (Dumnezeu să-i ia!),
De când cu noua mea candidatură,
Se luptă toți lingăii pe ciolan,
Deși sunt cei mai mulți doar buni de gură.
Să vezi și în sistemul sanitar,
De n-or să-și scoată ochii cu penseta,
Și promovând gropar după gropar,
Își vor toca degeaba clarineta.
Învățământ?! Poveste de doi bani...
Toți vor plăti gratuități școlare
Și dascălii pe drumuri vor porni
Stăpâni pe ei, dar pe doi cai călare...
Salut din plin dezastrul! M-ați convins!
Mai bine nu mai merg la vot... adică
Pe cine ar fi cazul să votez?!
Căci peste tot este aceeași clică.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre școală, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre sprâncene, poezii despre religie, poezii despre plată sau poezii despre plagiat
Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare și să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, și anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toți erau ca și cum ar fi fost ai lui!
Hans Christian Andersen în Klaus cel mic și Klaus cel mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Hans Christian Andersen despre timp, citate despre săptămâni sau citate despre ajutor
Dar astăzi
Goi am pornit trosnind la cai din bici
La cai de vis dând lumilor ocol
Dar astăzi ne oprim timizi aici
Iar caii vor pleca trăgând în gol.
Te sperie ninsoare abundentă
Tovarăș fiecăruia din noi
Acum dau startul fii atentă
Fulgii vor șterge urmele crescute în noroi.
Vom respira adânc și fără tihnă
Parfumul clipelor târzii ce dor
Ne respirăm unul pe altul fără odihnă
Ne vom privi prin prisma unui nor.
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre odihnă, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rațe, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...
Mircea Sântimbreanu în Recreația mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viitor, citate despre rațe, citate despre noroc, citate despre noapte, citate despre istorie sau citate despre geometrie
Pesemne toți soții se iubesc, chiar și cei mai nefericiți, în amurgul deplorabil al vieții lor, când tot ce-a fost exterior pălește treptat, devine abia vizibil. Abia se observau și abia se atingeau, dar totdeauna se simțeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răcește înainte de moarte. Doar moartea poate să-i despartă sau să-i facă să piară. Dar ea îi poate învia la o viață nouă, amăgitoare.
Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre moarte, citate despre căsătorie, citate despre superlative, citate despre soție, citate despre soț, citate despre nefericire, citate despre iubire sau citate despre devenire
Fără noroc
Zilele de aprilie sunt cele mai bune
Zilele de octombrie sunt cele mai bune
chiar mai bune decât cele din aprilie
Doi cai trag o căruță
transportând la spital
o boala nenorocită și pe mine
Un colț de stâncă verde se prăbușește-n brațele păstorului
Doi cai
zboară peste munte
Doi cai
unul alb și unul roșu
norul cumulus înzăpezit și frunza de arțar
sunt ca două surori
sunt ca florile
a două boli
poezie clasică de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre superlative sau poezii despre stânci
Caii lui Ahile*
Privindu-l pe Patrocles mort
cel atât de viteaz și de viguros, atât de tânăr
caii lui Ahile au început să lăcrimeze;
natura lor nemuritoare s-a revoltat
în fața acelei lucrări a morții pe care trebuiau s-o privească.
Și-au înălțat capetele, și-au scuturat coamele,
au bătut pământul cu copitele
și l-au plâns pe Patrocles, văzându-l fără viață, ucis,
doar carne și-atât, cu flacăra spiritului stinsă,
dezarmat, fără suflare,
întors de la viață la marele Nimic.
Zeus a văzut lacrimile acelor cai nemuritori și i-a părut rău.
"N-ar fi trebuit să fim atât de necugetați
la nunta lui Peleus," a spus.
"Mai bine nu v-am fi dăruit, nefericiți mei căluți.
ce treabă aveați voi acolo jos,
printre pateticile ființe omenești, jucării ale destinului?
Voi nu cunoașteți moartea, voi nu veți îmbătrâni niciodată,
și, totuși, suferiți pentru niște dezastre efemere.
Oamenii v-au prins în cercul nenorocirilor care-i înconjoară."
Dar, de fapt, pentru osânda cea fără de sfârșit a morții
curseseră lacrimile celor doi inimoși cai.
* Balius și Xanthus - doi cai mitologici, nemuritori, au fost darul lui Poseidon pentru Peleus la nunta acestuia cu zeița ocenelor, Thetis. La rândul lui, Peleus a dăruit bidivii fiului său Ahile, care, mai târziu, i-a folosit la carul lui de luptă în timpul Războiului Troian.
* "În Iliada 17.474-8, Automedon, conducătorul carului lui Ahile, afirmă că numai Patrocle era capabil să-i stăpânească deplin pe acești cai. Când Xanthos a fost mustrat de îndoliatul Ahile pentru că a permis ca Patrocle să fie ucis, Hera i-a acordat lui Xanthos darul vorbirii, ceea ce a încălcat legea Divină, permițând calului să-i spună că un zeu l-a ucis Patrocle și că un zeu îl va ucide pe Ahile. După moartea lui Ahile, furiile l-au lovit pe calul insolent." Wikipedia
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre cadouri, poezii despre vorbire, poezii despre viață sau poezii despre tinerețe
Rondelul micului jocheu
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluș și de ponei
Și-un bici ca și Sfântul Ilie;
Cu el îi îndemna pe ei
Să meargă pe vasta câmpie
Din chiar buricul camerei,
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluș și de ponei.
Micuțul să fie OK,
Purta o șapcă maronie
C-un cozoroc la șmecherie
Întors, la fel ca la jochei...
Avea o-ntreagă herghelie!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hipism, poezii despre Ilie sau poezii despre sfinți
Maria
Hoții pândeau în câmpii să te fure,
Frumoși și sălbatici sunt hoții de cai,
Umerii lor miroseau a pădure,
Palmele aspre a lumină de rai,
Tu te-arătai peste deal ca o rugă,
Cu noaptea pierdută în părul ierbos
Și drumul se-oprise cu cerbii în fugă
Și hoții de cai înghețau de frumos,
De părul tău negru pierise câmpia
Și hoții de cai miroseau a pământ,
Doar sufletul lor te furase, Maria,
În zori la o vânătoare de vânt...
poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vânătoare, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre păr, poezii despre păduri sau poezii despre noapte
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verighete, poezii despre spaimă, poezii despre simțuri, poezii despre nuntă sau poezii despre gânduri
Ce cai au iubitele
Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuți decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai și copite...
De ochii de piatră, încinși de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre rouă, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre tăcere sau poezii despre miezul zilei
Cai morți
În ceața cimitirului
doi cai pasc
în fața crucilor
a mea și a ta
unul a murit
poate s-a otrăvit cu iubirea ce crește la tine pe mormânt
și dacă-i așa
să-l îngroape cu mine
să îmi fie coșciug
să ne descompunem împreună
să-mi galopezi prin spirit
nu ai mai făcut-o de mult
de la ultimul cal mort
poezie de Relu Cazacu (13 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cruce
Cai de mare
Năstrușnici cai de mare ies să pască
La țărmuri înierbate calomfir
Și iarbă rea și rostopască
De nici că pot să mă mai mir.
Își pierd potcoavele solzoase?
Bun potcovar mă prind să fiu
Și dacă ei or să mă lase
Să-i potcovesc cu țărmul viu.
Cu valul ies iuți cai de mare
Nestrânși în ham și fără șa
Și pasc și ei la întâmplare,
Când calomfir, când iarbă rea.
Mai pasc pe țărm, mai vor să zboare
În tropot jos și-n val înalt
Sătui de ierburi și de soare
Se-aruncă-n mare. Ultim salt.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime