Lasă-mi timpul

Lasă-mi timpul ca să treacă
Nu-mi opri minutele în loc
Seacă mi lacrima din barbă
Lasă. viaţa să ardă ca un foc

Lasă-mi firul vieţi făr de nod
Răsucite noapti si zi pe mosor
Zilele mi asează intr un mod
Toarse desprinse ate de fuior

Adu-mi noapte somnul usor
Legănată de Luna albastruie
Linistită desir aţa din mosor
Câte zile Domnul bunul stie

Nu-mi întoarce timpul in loc
Lasă-l ca sa zburde mii de. ani
Nu mă prind deloc cu tine-n joc
Timp haihui treci grăbit prin ani

Universul sufletului este n noi
Amalgam de gânduri nerostite
Vise si gânduri is albinele din roi
Acuzat asa rămâii timpule iubite

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma din cenuşă

Am vrut să opresc
timpul in loc
Am aruncat clepsidra
timpului in foc
Nisipul din ea pe loc
s-a topit
Timpul nu este ars nu
l-am oprit
Citesc in urma de
cenusă
Cum toate si inima
mi-e arsă
De depărtare
dintre noi
Acum noi sîntem
amândoi
Dar intr-o zi timpul
cel hadru
Va trece pe la noi
ne vâ-a zâmbi
Si doar pe unul el ne
va gasi
Să profiam de timpul
nostru amândoi
Să fim ce am fost si ieri
să fim si azi
Si-n fiecare zi sa fim
iubiti mereu
De Dumnezeu!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este una, e a ta

Pe drumul speranţei
Călătoresc prin câmp
Circulă gândul forţei
Prin ani şi prin timp

Glas ce mă deşteaptă
Din visele-mi deşearte
Urcă cărarea dreaptă
Din urcuş nu te abate

În nopţile întunecate
Aprinde tu un felinar
Vezi izvoarele secate
Stelele-ţi sunt liniar

Viaţă te călăuzeşte
Drumul este adevarat
Când Luna te priveşte
Lacrima iubirii a vărsat

Un suflet te iubeşte
Căldura lui o vei afla
Lasă grijile zâmbeşte
Viaţa este una e a ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre ascunse

Umbre ascunse şi lumini difuze
Vise împrăştiate în multe culori
Gânduri secrete puse pe pânze
Mintea ne joacă feste uneori

Culorile toamnei luate din frunze
Amestecul din gama fericirii
Instinctului nu îi cerem scuze
Dezlănţuite toate în prezenţa firii

Verde crud din iarba cosită
Blu din apa pietrelor rastogolite
Galben din raza soarelui iesită
Rosul din inimile de dor golite

Şi puse toate cele la un loc
Vise colorate gânduri curate
Viaţa noastră văzută ca un joc
Pastel cu fruze de toamnă colorate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpule, tâlhar bătrân

Timpule, tâlhar bătrân,
Dé ce eşti aşa păgân?
Tu eşti veşnic tot pe drum,
Préfaci totu-n praf şi scrum.

Timpule afurisit,
Dé ce eşti aşa grăbit?
Dé ce repede tu treci
Şi nu te întorci în veci?

Cine, oare, te grăbeşte,
Dé ce treci aşa, orbeşte?
Ca un tăvălug tu treci,
Tot ce-atingi distrugi şi pleci.

Timpule, făr de hodină,
Tu duci totul în ruină;
Cu puterile-ţi drăceşti,
Toate tu le nimiceşti.

Animalele, verdeaţa,
Toate-şi pierd cu timpul viaţa.
Fără milă şi ruşine,
Din oraşe faci ruine;

Tu imperii prăbuşeşti,
Munţii chiar îi netezeşti,
Iar cu timpul sorbi şi marea,
Nu ştii ce e remuşcarea.

Timpule, hoţ asasin,
Cel mai rău, mai crud, hain,
Dé ce îmi furi tinereţea,
Şi-mi dai, în schimb, bătrâneţea?

Tu de riduri mi-umpli faţa,
Mi-álbeşti părul şi mustaţa,
Iar treptat ‒ ce mişelie ‒
Mi-umpli capul de chelie.

Dé ce tu îmi iei puterea
Şi auzul, şi vederea?
Dé ce-mi iei virilitatea
Şi îmi dai senilitatea?

Dé ce îmi iei putirinţa
Şi-mi dai, în schimb, neputinţa?
Cu puterea-ţi, blestemata,
Mi-iei, treptat, şi judecata.

Dé ce îmi iei sănătatea
Şi-mi dai boala, surditatea?
Pe mosor se duce aţa,
Te aştept să-mi iei şi viaţa.

pamflet de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Numele meu este viaţă
Si mă aplec să te citesc
Uneori întârzii pe mosor aţa
Si trag de timp să il opresc

Si pot să micşorez distanţa
Răbdare adesea nepotrivit
Tu mă confunzi cu existenţa
Iubire este cuvântul dorit

Nu-ti mai căuta speranţa
Traieste mă prin pori la asfinţit
Priveşte mă sunt simplă viaţa
Să sti să mă iubesti la infinit

O doină să-ti fie sufletul
Cântată în amurg de amândoi
Inimile bată în ritmul solfegiului
Iubeste mă nu suntem în război

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţa nisipului

Când cactusul a înflorit
Din arsita nisipului ferbinte
În oaza de iubire noi ne-am întâlnit
Căci te iubesc tu tine minte

De-ar fi si sângele să-mi sece
Si inima să-mi stea în loc
Te astept ca picurul de ploaie
Stinge-mi din suflet un foc

Lacrima căzută să străpungă
Iubire fiartă în bobul de nisip
De îl atingi el poată să te frigă
Iubirea sufletului lecuit de timp

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi!

Lasă-mi arşiţa timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-şi lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Şi urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi nelinişti amurgul!

Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi nelinişti amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopţii, alergând prin vis, năuci.

Şi mă ispiteşti, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în şuvoi învolburat,
Când din şaua tinereţii, îmi aluneci înspre gură
Şi cu un sărut mă tulburi şi mă umpli de păcat.

Şi ce dulce-mi e secunda dimineţilor vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n faţă, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Şi să mai gustăm o dată legendarul amănunt.

Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanţuri şi lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Şi cu murgii şi cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

lasă-mi unda de iubire
ca să pot pluti pe ea
lasă-mi noaptea de-amăgire
să nu-mi pară atât de grea

lasă-mi un sărut pe gene
ochii zilnic să ţi-i văd
lasă-mi zâmbetul speranţei
lasă-mi stele prinse-n păr

şi aşa cuprinsă-n braţe
cresc pe rând serotonine
dimineaţa e frumoasă
Si ma simt atat de bine!

poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este timp si pentru noi

Zbor file îngălbenite din calendar
A mai trecut grăbit încă un an
Soarele străbate traseul lui solidar
Toate au un început si frumos final

Ziua începe cu un răsărit de soare
Vântul cu fosnet in frunză de cais
Ziua sfîrseste cu un apus in zare
Vântul se potoleşte oare a fost vis

Inima ruptă in două fericire si iubire
Inceput de prunc apusule eu mă duc
Între cele două stă timpul toarce zile
Rest din file zboară repede într un nuc

Păsări ciripesc cântă ore bune un cuc
Strigă pe al meu iubit el n a mai venit
Gânduri vise iubiri scrise cu mine le duc
Anii au trecut părul mi a incaruntit

Te astept la apus soarele acum e sus
Este timp si pentru noi sa fim iară doi
Nu astept repede de la tine un răspuns
Sufletul meu este mereu primitor si vioi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai credinţă

Ajunsă la răscruce de drum
Nu am cuvinte ca să-ti spun
Oprită in timp si privesc
Ce greu îmi este s-o pornesc
Din nou să apuc pe un alt drum
Acum la tine repede am venit
Nu-mi pare că ne-am despărţit
Să cred in soartă si destin
Să cred in lucrul cel divin
Timpul a trecut nu ne-am văzut
Si trece timpul peste noi
Nu vom mai fi iar amândoi
Aştept să treacă anul tău
Nu mai aştept că n-ai sa vii
Si amândoi nu vom mai fii
Imi iau la revedere dar mi am luat
Să mi cer iertare ştiu că m ai iertat
Să ti spun îmi este tare greu
Tu ştii că mi ai răspuns in visul meu
Rămâne doar un singur sigur trac
Cu mine si cu gândul să mă împac
Si la plecare ti spun ca şi mereu
Ai făcut parte din destinul meu
Imi spun si mie si celor ce am pierdut
Să avem credinţă s o luam de l an ceput
Caci zilele nu ni le poate nimeni lua
Doar bunul Dumnezeu in credinţa sa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruind iubire

Alung tristeţea din sufletul tău
Asez în loc iertarea si iubirea
În clipele ce ti este mai greu
Atunci să simţi ce-i fericirea

Eu te am văzut nu pot să uit
Ce strălucire este-n jurul tău
Aureola de culori ce ne-a unit
Gândul al tău un vis de-al meu

Universul întreg ne-a si adoptat
Am atins infinitul din eternul abis
Privindu ne absolutul am aspirat
Amândoi am împlinit acelasi vis

Dăruind iubire primim mulţumire
Soarele si Luna cu noi totdeauna
Luceferi si Stele intr o înlănţuire
Astrii se adună sfadă au cu Luna

Să ne primească în bolta cească
Să călătorim la poarta edenului
Aripi de zbor uşor să ne crească
Suflet pereche dăruit eternului

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet chinuit

Greutate mai mare decât astă
Corsetul sufletului nu există
Lăsa ţi mintea dezgheţată
Inima mai liberă dezlegată
Lăsa corpul lejer să alerge
Lăsa sufletul uşor să plece
Nu l ţine strâns încorsetat
Într o piatră rece transformat
Aruncă piatra din suflet tău
Să nu loveşti cumva că i rău
Te poate bate Dumnezeu
Arunc o mişcă te din loc
Nu mai sta uşurează ţi viaţa
O viaţă ai este a ta uşoară
Sau viaţa de i grea e tot a ta!
*Vivian Ryan 10 noiembrie*

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub Rosa...(sub pecetea discreţiei)

Mai lasă-mi o vară,
Mai lasă-mi o toamnă,
O primăvară,
Iarnă... şi-o doamnă...
Mai lasă-mi toţi anii
Pe care-i voi duce
Zărilor stranii,
Doamna şi-o cruce...
Dă apelor vinul,
Sămânţă-n ţărână,
Lasă-mi destinul
Doamnei în mână...
Mai lasă-mi putere
Şi gânduri senine,
Suflul îmi cere
Doamna din sine...
Se îndrugă culori,
Cuvintele zboară
E doamnă din... flori,
E domnişoară!...

Iată câmp nearat,
Un câmp înflorat,
Dorinţa-mi tresare
Spre deflorare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pură

Într -un colţ din vreme
Sa născut iubirea
Peste lume ea se cerne
Cerul el i-a scris menirea

Caută suflet frumos
Vrea să înflorească
Nu doreşt loc faimos
Vrea doar să trăiască

Intr-un asfinţit de soare
Iubirea îşi face casa
Pe un nor pufos mare
Soarele asează masa

Cel ce ştie să iubească
Fără patimă si ură
Stie mereu să zâmbească
În el stă iubirea pură

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Adevăr incontestabil:
Pe mosor tot scade aţa;
Timpul trece implacabil,
Iar cu el ne trece viaţa.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi

Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o şoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.

Lasă-mi doar din păr o şuviţă
Dintr-un fir, nesfârşitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaţ ca p-alviţă
Lipind suflet albit de suspine.

Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ţi mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopţi de fantasme.

Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ţi ştrengar de gropiţă,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviţă.

Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroşite-n nespusă priere,
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorţeşte de vrere.

Lasă-mi arcul prelungelor gene
Să-mi agaţe aorta-n delir,
Să mă-nec, un beţiv Diogene,
În cald sângele-ţi vis de-un potir.

Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îţi dau laţ să mă prinzi
Prin pupila-ţi neant, citind tomuri.

Lasă-mi locu-ţi în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
Să-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ţi plac de fel.

Lasă-mi simţul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ţi fac dar... să-ţi fiu sursa de bine.

Lasă-mi albul de lebădă, gâtul,
Să inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să muşc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.

Lasă-mi totul ce eşti, oh candoare,
Să pot timpul, nu singur să-ndur,
Să-ţi fiu firul din glastră, o floare,
Să-ţi fiu greier, etern trubadur.

Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră,
Să m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot să-mi trec viaţa, o sumbră,
Să ţi-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ham si o căruţă

Uniţi la greu de un ham si o căruţă
Porniţi prin greaua geruire
Încrezători în anii ce ori să vină
Ţinuţi în frâu de o mare iubire

Tu esti iubita mea constantă
Furia mă apucă când urcuşul e greu
Tu îmi mângâi coama obosită
Nechezând iubire la ureche mereu

Mi alini cu blândeţe bătrîneţea
Îmi aminteşti frumosi ani ai tinereţii
Liberi doi noateni alergam prin fâneţi
Amândoi trăim timpul si frumuseţea

Iubindu ne printre recii nămeţi
Aceleasi gânduri ce ne dă putere
Cu pasul sigur prin vâltoarea vieţii
Ducem căruţa în loc liniştit cu tăcere

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Zilele sunt petale de trandafiri
Unele sunt roze şi catifelate
Altele mai ţepoase şi au spini
Orice zi trebuie să o preţuim

Ca dar lăsat de cerul înstelat
Iubirea o descriu, o preţuiesc
Privesc la luna plină pe însetat
Înaltul din galaxii eu îl iubesc

Un trandafir cerului îl dăruiesc
Parfumul rozei călător în abis
Zilele şi nopţile zboară, plutesc
Timpul înfipt profund într-un vis

Călător între timpul de azi şi de ieri
Viaţa este această frumoasă zeiţă
Cu iubire toate durerile inimii pier
Viaţa s-o purtăm demni, cu coroniţă.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!