Renaștere
Ard clopotnițele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau și tac, mă uit și sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi șoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e
Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înșel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ
Ard clopotnițele vremii, oamenii nu știu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup și-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranță, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârșit există, viața unui început
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Imi ard
Îmi ard călcâiele de dor și de dorință
de frigul aprig care mă cuprinde
te vreau, dar nu te vreau, nu-i cu putință
și sper să te mai am, dar n-am cuvinte
Îmi arde gândul către o iubire.
ce n-o mai am, e greu, dar am să uit
căci vor veni și zile mai puține
când tu vei plânge, eu voi fi mormânt.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
- poezii despre cuvinte
Götterdämmerung
Or,
În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,
Părea
Un tavan de catedrală ce se năruie;
Iar fumul
Din clopotnițele-aprinse
Deschidea-n albastru drumul
Altui fum mai greu, mai negru...
Și albastrul se-nnegrea...
Ard bisericile toate...
Ard Credințele bătrâne...
Ard Cristoșii
Și Trecutul -
Arde parcă lumea-ntreagă...
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu să ne-nțeleagă?
Ce-ndrăzneț aprinse focul ereziilor păgâne?
Și ce nou Profet veni-va să clădească-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfârșit,
Nici început?...
Cine-o să ne-nvețe iară ce-am uitat -
Tot ce-am crezut?...
Cine-o să ne ierte nouă ce-om greși de-aci-nainte?...
Cine-o să ne-ndrepte pașii spre mai bine?
În război,
Cine-o să ne poarte-armata spre victorii?
Și pe Mare
Cine-o să le-arate calea iahturilor călătoare?...
Cine-o să ne-adoarmă-n inimi teama zilelor de-apoi?...
................
Și mulțimea-nspăimântată
Spre clopotnițele aprinse
Se-ndrumează grupuri-grupuri...
Cei Cuminți privesc plângând -
Plâng ca resturile unei colosale-armate-nvinse -
Iar Nebunul stă deoparte și zâmbește fredonând:
- Götterdämmerung!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 14-17 (1 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre negru, poezii despre nebunie, poezii despre fum, poezii despre albastru sau poezii despre victorie
Ard și înfloresc
Ard și înfloresc
Sunt naivitatea tuturor;
Eu scriu, gândesc firesc
Și-n toate făgăduințele-mi vreau spor!
Ard și înfloresc
Tainic în iubirea viselor;
Sunt parfum/ mă jertfesc
Însuflețind dorul din dor!
Ard și înfloresc
În mierea cuvintelor;
Ca-ntr-un vis zeesc
Pradă trădătorilor!
Ard și înfloresc
Mesager peste trufii;
Timpul miez ceresc,
Spațiul, rob fiind iubirii!
Ard și înfloresc
În nemărginiri supreme;
Mă răsădesc și cresc
Flăcărilor, miez de eczeme?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trădare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sclavie, poezii despre naivitate sau poezii despre miere
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?
Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint
E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcerea e de aur, poezii despre tăcere, poezii despre relativitate, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Prea puțin a rămas
E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puținul ce-mi dai
Și simt că mă seci și în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm
Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări și fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum
Ce rost să mai fim, prea puțin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăși timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi
Tu nu mai iubești și s-a dus ce-am avut,
Oricât aș spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aș vrea,
Degeaba mai stau... când dorești altceva
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre incendii, poezii despre foc, poezii despre devenire sau poezii despre cenușă
Călăuz mi-e Dumnezeu
Ard încet și ard pe rug,
Condamnat de-un gâde tandru
Răstignit pe-al lunii crug
Spermanțet în policandru.
Ard mocnit de vreme lungă,
Ca jeraticul sub spuze,
De vrea moartea să m-ajungă
Îi prezint, îndată, scuze!
Ard și ard și ard mereu
Sunt doar jarul de sub spuză,
Călăuz mi-e Dumnezeu...
Scuze celor ce m-acuză!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre Dumnezeu
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre greșeli sau poezii despre genialitate
Uneori sunt de ajuns vântul și soarele ca absențele să mă doară. Și trebuie să înving în mine această tristețe pentru a iubi din nou. Dar, poate, și melancolia nu e decât tot o formă a dragostei, mai complicată acum, însă și mai lucidă. Știind că ea nu pune condiții. Recunoaște că există. Atâta tot. Căci Ithaca nu-i o legendă, ci prima condiție pe care viața i-o pune fiecăruia pentru a se distinge de nisipul pe care-l spulberă vântul. Datorită ei, am aflat că înțelepciunea nu e, poate, decât o iubire care-și cunoaște atât de bine motivele încât nu se mai teme să lase tristețea pe aceeași balanță cu lumina amiezii. Amândouă ard și purifică.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre tristețe, citate despre lumină, citate despre înțelepciune, citate despre vânt, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre nisip sau citate despre miezul zilei
Cuvintele îmi ard în gură
Nu-s tânăr Doamnă totuși ard
chiar dacă-i frig și nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard
să vezi ce naiba o să iasă
Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
aripile-s mereu la mine
dar ție Doamnă nu-ți mai pasă
când pe obraji îmi curg rubine
Aripile-s mereu la mine
că mi-ai întins pielea pe gard
n-ai niciun pic zău de rușine
nu-s tânăr Doamnă totuși ard
Chiar dacă-i frig și nu-s acasă
scântei și fum tot o să iasă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre rușine, poezii despre gură sau poezii despre acasă
Între teamă și speranță
Nici lacrimile nu mai stau pe gene
Durerea mă apasă tot mai tare
Iar spaima se strecoară-n trup si-n vene
Cand cer speranță pentru-această stare.
În pieptul meu ard țipete ascunse
Și frica ma-nsoteste-n orice clipă
Mă rog la Domnul pe căi nepatrunse
Să mai salveze frânta mea aripă
Mă doare-nstrainarea tuturora
Și am, chiar am nevoie de cuvinte
Acum când boala grea își joacă hora
Si-n gândul meu apar numai morminte.
Mă uit în jur, văd doar singurătatea
Ce râde de a mea îngrijorare
Și nu mai știu, de-i ziuă sau e noaptea
Unui coșmar cu nori de tulburare.
Aș vrea să lupt, însă nu am putere
Dar nici nu mă condamn la resemnare
Și cu credință sting orice durere
Fiindcă nădejdea-n El mi-e alinare.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre spaimă, poezii despre singurătate, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Suflet de vers
Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.
Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.
Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.
Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre inteligență sau poezii despre dans
Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viață, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în același timp, cei care nu cască niciodată și nici nu spun banalități, ci ard, ard, ard.
citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp
FIUL SOARELUI SFIOS
Mă irosesc în vorbe și-n gesturi de iubire
Precum o lumânare în sfeșnic, de demult;
În jurul meu ard becuri cu mare strălucire,
Putere, bogăție și dragoste-n tumult.
Mă tem sfios de vânturi, și-o gură cât de mică
Mă poate stinge-n joacă sau ca să-și bată joc,
Am tată mândrul soare, dar tot îmi este frică
De cei ce luminează, deși nu ard în foc.
Sunt predispus la moarte, căci sufăr de iubire
Și mă topesc în versuri, visând la nemurire.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre tată, poezii despre mândrie sau poezii despre lumânări
În final
În al tuturor glas de atomi
Mi-aș trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aș afunda sufletul
În a ta umbra aș sta
Călăuză aș vrea să-ți fiu
Pe inimă te-aș picta
Să-mi dai speranță și-n sicriu
Aș vinde pământuri și aur
Că să-ți cumpăr dragostea
M-aș face roșu pentru tauri
Pentru un sărut în nea
Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.
Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc nițel
Poate voi zări un țel.
Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt
Văd stele ce cad arzând
Și parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aș fi eu
Murind singur, efemer
Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă lași aici să zac
Să ard ca o mică stea
Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puțin și nu mai sunt
Mă lași să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea
poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre roșu
Labirintul voinței
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Noi necazuri zilnic ispășesc
Temeri fără rost, grea răscumpărare...
Trec prin viață sincer și firesc
Timpul netrăit... amar, amar mă doare!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Sunt prea mândru, prea orgolos,
Nu dau din trufiile mele celorlalți...
Mă tem să nu trăiesc fără de rost,
Să nu ascund pururi mie noii talanți!
Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!
Mă tem de fapte crude fără de iertare
De bucurii false, de bucurii reci amare...
Mă tem de suferințe pline de trufii
De tăcerea care arde-n miez de poezii!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre suferință, poezii despre sinceritate sau poezii despre sacrificiu
Ard de sting
Mulți fumători, ba chiar și fumătoare
Se scaldă în idei înșelătoare:
Țigările sunt mult mai arzătoare
Că ard la unghii și la... buzunare.
epigramă de Ion Romanescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre fumat sau epigrame despre idei
Orchestra cuvintelor
Nu pot să-ți fiu altar fără ca cerul
Să își asume partea lui de vină
Pentru cuvinte ce dezgheață gerul
În vers cuprins de grația divină
Eu sunt un muritor ales de el
Prea rușinat de gânduri sau de fapte
Ce știe c-a greșit, dar într-un fel,
A regăsit lumina după noapte
Mă tot întreb mereu de ce-i așa
Dar pân' la urmă nici nu mai contează
Atâta timp cât simt că inima
În simfonii de îngeri îmi vibrează
Mă regăsesc, cumva, un dirijor
Orchestra lui e marea de cuvinte
Și-o să le-aștern prin suflete ușor
Să le iubească și să le alinte
poezie de Adi Conțu (2 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre ger sau poezii despre îngeri
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre amintiri sau poezii despre alcoolism
Am uitat cât te iubesc
Am uitat... sunt un bezmetic rătăcit în lumea lui
Zăpăcit de frumusețea necuprinsă ochiului
Pe care o porți cu tine, tu femeie, înger sfânt
Ce să fac dacă alături îmi pășești pe-acest pământ?
Cum să îți rezist privirii, alor tale forme fine
Cum să nu-ți dedic poeme ce vorbesc numai de tine?
Te mai miri că-ți fac o vină? Vinovată-mi fii pe viață!
Poartă-mă pe lângă tine și-mi rămâi la fel, semeață,
Îmi dispare tot frumosul de nu ești prin preajma mea
Nu te merit, știu prea bine, dar ți-e sufletul de nea
Tu iubești cu pasiune, dăruindu-mi ce n-am eu,
Un sărut, o mângâiere și iubire când mi-e greu
Am uitat... sunt un bezmetic, însă te iubesc nebun,
Iartă-mă încă o dată și dă-mi voie să îți spun
Te ador, uit câteodată, visător și prea uituc
Dar să știi că fără tine aș trăi precum un cuc
poezie de Adi Conțu (5 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre vorbire
Castelul Banffy
Căprioara s-a așezat în fața portocalului
cu un lup întins în fața ei.
Ei aruncă în curtea interioară
cărți, fântâni arteziene, cai cu adăpători
din marmură roșie
în formă de scoică...
El dă foc!
Ard candelabre cu melci cu broaște cu senin
Ard figurine de șah cu venin
Arde un struț adormit în pământ
Arde beciul din vin
Ard nuferii arzători
Ard!
Ei pleacă! O statuie de titan
se desprinde și aleargă pe iarbă în picioarele
goale. An după an după an
cărămizile stau sub ninsoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre somn, poezii despre sculptură, poezii despre portocale, poezii despre picioare, poezii despre nuferi, poezii despre ninsoare sau poezii despre lupi