Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu lumina cernută de umbre

Mă privesc cu ochiul din adâncul ființei
într-un izvor dătător de viață în pustiu,
rămas închis în memorie
cu gânduri și vise.

Cu lumina cernută de umbre,
orașul doarme sub straturi de ceață
nu e suficientă nicio tăcere,
nicio temere de singurătate.

În oglinda minții nici reflectarea-n conștiință
nu lasă deschise porțile raiului
fără să se verifice totul la intrare.

De aceea vă propun să luați aminte
cerul are loc pentru suflet, nu pentru trup,
orice moarte are semne din zodii de pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cerul se închide în mine

Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce seîn vânt de atâta miros
și nu pot uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porțile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.

Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
și aștept răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu mângâie ființa
și s-o ridice din picioare în aer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Inima ascultă și tace

Împart cu tine durerile și bucuriile,
inima ascultă și tace,
drumuri lungi adumbrite
mă poartă-n orașul pruncilor dispăruți
cu sufletul stins.

Nicio umbră, nicio tăcere nu mă atinge,
numai tu ai semne de verbe ciudate
care vor spună ceva negrăit,
nu vor lumânare aprinsă
ci ochi înlăcrimați de așteptare.

rup din mine mușcând din trecut
ca dintr-un măr copt și căzut,
stau neclintit ca o piatră
ce nu se teme de moarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumea ta-n oglinda infinitului

la o îngemănare de ape venite din munți
cred că e un loc pentru descântec
în ochiul soarelui alunecat de sub pleoape
pentrudin orice se poate naște mișcarea
așa cum se naște credința-n oameni

orice așchie sărită din copac
e o parte din viață tăiată perfid de secure
și-n fiecare trecere a timpului pe lângă noi
sunt clipele neștiute arse-n tăcere
rupte din minunea îndumnezeirii
cu ochii
cu sufletul și gândul
întregului descompus prea devreme

omule lumea din tine
e lumea din afara ta-n oglinda infinitului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina se curbează după vise

Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.

Nu se aude nimic,
e o scuturare de vorbe în eter,
o pribegie prin cuvinte de suflet
într-un poem care nu se lasă scris
și bântuie prin odaie noaptea.

Lumina pătrunde subțire printr-o fantă,
se curbează după vise
până-n adâncul gândurilor,
dar izvor nu este pentru fântână
numai o cumpănă părăsită la margini de hotar
de unde mi se trage blestemul
ca o trădare de la începuturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Întoarcerea la adevăr

ai părăsit orașul plin de plăceri
nu ți-ai găsit refugiul pentru sufletul pietros
zilele s-au înghesuit triste

ai coborât înlăuntrul rămas din trecut sănătos
te ferești de neprevăzut ca în vara cu furtuni
nu crezi în aparențe înțelătoare
ori în ceva ce nu există

când totul s-a surpat ca un mal de pământ
și ai văzut că nu sunt alte șanse
ai știut părăsești totul înainte de cădere
și pășești pe drumul care nu se înfundă în promisiuni

semnele venite din dezamăgire și așteptare
caută porțile deschise spre sipritul liber
cu trăirea vieții în sensul ei curat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Alte perspective

nu pot -ți vorbesc ar fi prea mult
ești pentru mine o iluzie
care mă încurcă în descifrarea dorințelor

am în gânduri alte perspective
pe care le urmăresc și formez normal
într-un singur scop

nu mă las purtat de culorile reci
strâng semne ce se nasc în cuvinte
și desenez fiecare pasăre după glas
înainte zboare spre cer.

nu te mai chem la nicio întâlnire
ești cea care ai polecat fără răspuns
n-ai uitat niciun surâs nicio umbră
doar întuneric prin care vâslesc fantasme
moarte de sete.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Privesc tavanul legat de cer

Noaptea se furișează prin ferestre,
gândurile îmi clipocesc prin memorie,
sunt un om interzis în singurătate
cu privirea în tavanul legat de cer.
Am prea puține șanse de reușită,
trec peste apele care străjuiesc întunericul
dintr-o parte din care nu se vede nimic

Cu o senzație de mister căutat
nu mă pot prevala de nicio axiomă
care mă lase liber în demersurile mele,
la un moment de cumpănă mă întreb,
pentru ce
și pentru cine
mă lupt cred în izbândă?

Îți promit ceva ce te interesează
pentrunu mă las izgonit
de sub pietrele lumii închisă în carapacea
unde totul se vede albastru,
fără contur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Unde lumea respiră adevărul

Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele își capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.

Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
și noaptea cu vise înaripate,

unde lumea respiră adevărul.

Întorc înapoi răsfățul și curăț gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,

de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
și nicio patimă nu mă supune
mai mult decât țelul pentru care lupt.

Acolo dimineața cu ochii verzi
lasă ape-n cascadă,
sară peste stânci

și peștii să-și savureze izbânda.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cuvinte fără armură

Nu se mai storc lacrimi înșelătoare
ce lasă urme pe pomeții obrajilor
mai subțiri decât apa de ploaie,

se scaldă lumina în ochii verzui
fără să se mai rotunjească dezinvoltă,
bucuria sădită-n flori face boboci
și se deschid cu arome pe limbă.

Grădina mușcă din faguri lumină
și nu se lasă păcălită de nori,
într-un imperiu cu margini de argint
dispare orice urmă de singurătate.

Cuvinte fără armură de apărare
se tem de răzbunarea verdelui crud,
se îmbracă-n veșminte de fildeș,
elefanții prind spaimă de moarte
și de rup totul în cale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Scenariul jucat în fiecare zi

M-am născut vinovat pentru păcatul originar
așa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
și întruparea cu măsura din lucruri.

Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraș cu oameni străini
de care -mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.

Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înflorește floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihnește în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.

Din instinct mă înrobesc la cuvinte
și din iubire îți fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
de sufletul meu îmblânzit de așteptare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Gânduri de primăvară

Iarna cu potcoave argintii de gheață
Plânge după colțuri cant de despărțire,
Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire
Soarele-și ascunde razele în ceață.

Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic
Păsări -nfioare din grăbite triluri,
Care joacă farse iernii-n vodeviluri
Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic.

Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul
Caută flori întredeschise-n pripă,
Le pudrează visul sub a lor aripă
Bucuria urcă-n pas cu anotimpul.

Stele-n cerul nopții își asmut irișii
Aburi din pământ, firele în lumină,
Bagă în ispite merii din grădină
În ochiul dimineții, înfloresc caișii.

În surdină pune-mi la fereastră vise
întind afară pe covor de iarbă
Lasă-mi în iubire porțile deschise
Și oprește seva-n care-o mă fiarbă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ce-o fi o fi

am pierdut din gânduri stăruința
concentrarea pe un ideal
am rămas cu ce-o fi o fi
nu mai încep nicio zidire de viitor
dar mă păstrez în casa veche
încăpătoare pentru suflet

lipsit de prejudecăți
mai fac un timp eforturi
dar fără să mă hazardez prea mult
îmi forțez cât pot norocul
până cad în genunchi fără cuvinte
și caut zile umbroase

sunt doar un om supus greșelii
cu gustul otrăvit de amarul durerii
închis în singurătatea provincială
precum un uitat de lume
aruncat cum o frunză toamna
în ploaia bolnavă și tristă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Căzut în râpa întâmplării

urăsc ca un vinovat nepedepsit ce-și așteaptă sentința,
dacă mă iau dup fapte n-am comis nimic cu bunăștiință
am rămas mut printre oameni
mă judec singur,
orașul în care trăiesc este un iad
cu porțile închise.

Nicio liniște nicio bucurie nu mă pândește
doar tu vii mă adăpostești de păcate
sub umbrarul dragostei
ca -mi revin din letargie.

Încerci mereu -mi spui vorbe de suflet
mă scoți din râpa întâmplării
în care am căzut la timp nepotrivit,
eforturuile mele sunt prea mici,
dar o ies la suprafață curat
așa cum am fost și sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În aer totul e un zbor

Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.

Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.

În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.

Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.

Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
mai înainte de semne.

Ea simte o ușurare,
o visare sub o pânza de pe ochi
ce sela o parte
cu un sărut fierbinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o altă stare

Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.

Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale cetății necunoscute
unde intră caii cu trăsurile vântului stelar
fără să știe unde se duc.

Dacă totul trebuia să se întâmple așa
nimeni nu știe,
durerea filtrată-n suferință își râde-n crez
cum umbrele îmbracă haine de vitejie
și fug la nevoie.

Refacerea simțurilor căzute prea jos
ridică trupul la silueta avută înainte
și-l face trepideze din interior
pentru o perioadă de timp
neștiută.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,

voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,

mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,

o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.

Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am te recunosc cu ochiul magic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lacrimă și râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți

vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe

niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este

lacrima și râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În seve de lumină

Este o întâmplare păstrată în memorie
cum o comoară ascunsă în pământ
unde apele scot flăcări din valuri,
de noaptea foșnește pe cărări
cu semne bătrâne pe urme.

Cad meteoriți peste păduri de argint,
se scaldă lumina în aura dimineții,
roua fuge înainte de sosirea albinelor
și surprinse florile privesc în oglindă
cu dragostea iradiind în culori
dragoste vibrând în inimi.
Vara urcă prin spirale de suflet
și se înfășoară în cuvinte,
de holdele capătă arome și se coc
în seve de lumină,
în arșița căldurii din cuptorul lui iulie,
fructele devin dulci și zemoase
din trupul pământului.
Ca într-un sipet de aur
memoria soarbe gândurile și le mântuie,
de văd cum se înfiripă în vise
ce nu pot fi uitate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Coasa luminii

caut în colțul din dreapta al zilei
unde amiaza e mai dulce ca fructul
și nicio umbră nu-i mai răcoroasă
decât adierile vântului de nord.

Orașul acesta e străin de dușmani,
locuiesc în el ca-n grădinile raiului
unde nu-i nicio bătaie de cap
mai mare decât atingerile iernii.

Coasa luminii amenință,
taie capul ierburilor perene,
apoi pleacă-n adâncul pădurii
unde mistreți cu colți de stele căzătoare
scormone pământul durerii
și adună zâmbete de flori.

Tu îți arăți nevinovată surâsul
la răsăritul soarelui în cultura de in
și împingi noaptea pe topogan
în apele scăpate din somn.

poezie de (15 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Amiaza se coace-n foc

cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând mirositoare

amiaza fără nicio boare se coiace-n foc
și coace până-n inima pietrei

am alungat somnul pe apele înserării
simțindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foșnitor prin frunze de plopi despărțiți
cu tristețe lăcrimată prin coaja alburie

drumul ca o purpură țesută purta povești
spuse copiilor înainte de somn
și înserarea bătea la porțile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă

noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viață
obosite de atâta lumină orbitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook