Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ovidiu Cristian Dinică

Portret

cu sufletul frânt
de aisberguri
învăț umilința
timpului lovit
de tăcere,
devin imun
orelor,
cu teamă mă rog
ploii să acopere ritmul
alert al străzii,
traversez
poemele ce-mi vorbesc despre
iarba veștedă a
cerului, nu-i locul meu aici
voi merge să întâlnesc
martorii trecerii, ei
îmi vor ridica inima
din umbra cuvintelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ovidiu Cristian Dinică

Portret

cu sufletul încărcat
de aisberguri
învăț tăcerea
răstignit în timp,
sufăr de persecuția orelor apăsate
de teamă,
ploaia acoperă ritmul
alert al străzii,
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme în care
iarba veștedă crește
pe cer,
doar martorii trecerii
salvează, ei
îmi ridică inima
din umbra cuvintelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Tranșee fierbinți

am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veștedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
salvează, ei
îmi ridică inima
din tranșee fierbinți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Duminică

soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor

îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare

din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Îngerul

de la ferestre deschise
îngerii
rup din liniște cuvinte
vântul este în cautarea timpului inchis
în uitare
ca într-un abator
cu amintiri sugrumate
sunt clipe in care visele devin cenușa timpului otrăvit
în criptă tăcerea știe numere
timpurile însingurării.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Ciocolata

în salonul de spital mușcând din ciocolată
nu voi fi lăsat trec
cei ce mă stiu diabetic
vor argumenta
ca într-o pandemie nevrotică
poate mă vor găsi între coperțile unei cărți
în care proaspetele mele vise
capătă dimensiunea poemelor
eu hrănesc iluzii în nașterea mea vegheată de ursitoare
într-o lume glaciară în care bufonii devin baroni
viața îmi dă gustul amar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

egoismul meu bea

tăcerea din căni de argint,

asemeni timpului neprihănit

ce măsoară hemoragia secundelor

intre fălcile sale

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Iubirea este un lup fămând

aș putea să învăț să visez
dacă nu mi-aș înghesui
singurătatea în cochilia unui melc,
am uneori cu mine sufletul
când nu-l las într-o carte
precum aș păstra o floare
un zâmbet sau chiar un fluture,
în timp ce le sărut,
femeile mele ce-și pierd cerceii în iarbă
spun că iubirea este o iluzie,
strada va păstra
exponate de la sfârșitul lumii
în care iubirea neîmplinită
va fi ca de lup flămând
știu că suferind
îmbrățișările reci
îmi vor pregăti așternutul iernilor ce vor veni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

În zilele Crăciunului

ce ciudat
și-n iarna asta emoția
s-a îngropat în trotuar,
fără vina pruncuciderii
brazii abandonați
plâng
inima munților,
lacrimile nu-i acoperă,
nici nu-i întorc,
stelele i-au părăsit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Credința

Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Țipătul

din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
devin țipăt
bat în
timpan,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
ocupă labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
imagini străbătute de frig
lovesc în
fortăreața gândurilor
ea se înclină
cedează
locul neliniștii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Unchiul

unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
se sting,
târziu să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
ce nu putea le rumege
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea -și odihnească sufletul
în iarba unde urma -și clădească din cuvinte
casa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Animalul

m-ai îmbogățit cu lacrimi
vijelii se întrec
marea împinge
ca pe o epavă
asaltată de vânt
lupt ajung la suprafața
cuvintelor
tornade amenință
să mă scufunde
sunt animalul
pe care-ți verși nervii
iți port desaga grea
lasă-mi inima să respire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

România

cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Discurs

nu pot accept discursul tău
cuvintele tale strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
ajungi până la cer
te aștept redevii om!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Amnistie

viața ca o iubită trișată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeți
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societății
nu încape pe rețetă
lipsește spațiu de prescris
tratamente
apetența virușilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Unchiul

unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
dispar
prea devreme să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
pe care nu putea le taie în felii
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea -și odihnească sufletul
în iarba unde urma -și clădească din cuvinte
casa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Nopți cu lumină

fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorință dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărți de sărutul
fierbinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Eu și moartea

cu fiecare moarte
aflu adâncimea apei
în care o nouă mamă
naște
cu fiecare nouă respirație
repet mersul desculț
pe margini de oglinzi
învăț lecția
acum râd de ziua de mâine
în care ziarele
vor consemna
următoarea mea moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
își îndreaptă vertebrele și le orânduiește
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-brațe pe care
se așază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
și o tandrețe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării și mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subrațele scorburilor
încât merită le ascult foșnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suișul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo și-au avut pregătit de la naștere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
și totuși
îmi mai îndrept o dată spatele
și aripile închipuite pentru o campanie de zbor
văd ce se întâmplă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de toamna

Cu o cunună de lacrimi
dansăm la marginea ploii.
De farmecul raiului, coborât
în corzile toamnei, lungi, eterne,
râdem ca nebunii ce râd de ploaie.
Totul e acum, pe acest drum.
Treptele nemișcării ne vor urca în
bătaia vântului, din mari ere
răspândită în viață, în munți,
în ape, în nori. Anii ne vor
purta pe iubirile timpului, prin
pământul ce se scurge ruginiu.
Obrazul cerului atunci îl voi
confunda cu obrazul tău și voi
săruta nemărginirea. Albastrul
tău va învălui sufletul meu,
cuprins de plecăciune în fața eternului.
Doi angeli radioși, închinați frumosului.

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook