Gânditorul

gândurile-s ape repezi,
spumegând la suprafaţă,
prăbuşindu-se-n cascade,
se îneacă în nori de ceaţă.

păsări veşnic migratoare
din ce-a fost spre ce nu este,
în parade nupţiale
se cheamă şi-şi dau de veste.

saltimbanci făcând de toate,
giumbuşlucuri, dând poveţe,
şi zâmbind pân’ la final
cu o clasică tristeţe.

scânteieri încrucişate
în dueluri fără scop,
ce sfârşesc într-o lumină
palidă de cinescop.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar-obscur

Tac.
Ceva dinlăuntrul meu
nu vrea sau nu poate
să iasă la lumină.
Se culcă în această tăcere
ca într-o uitare amniotică.

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn de iubire

Alint de lumină
Şi pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,

Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.

Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze şi taină,
Ne cheamă, ne cheamă...

Dansăm în iubire –
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc nestins

Dincolo de nori şi ceaţă
Arde-un foc fără de fum
Şi mă cheamă pe un drum
Fără visuri şi speranţă.

Pare-un vânt necruţător,
Ce mă-npinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu
Un izvor, de vis şi dor.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc nestins

Dincolo de nori şi ceaţă
Arde-un foc fără de fum
Şi mă cheamă pe un drum,
Fără visuri şi speranţă.

Pare-un vânt necruţător,
Ce mă-mpinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu,
Un izvor de vis şi dor.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt laşă. Mi-e frică să dau înapoi.

aforism de Silvia Velea (30 iulie 2016)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

dimineaţa
are alt gust

merg prin lumină
fără s-o ating

toamna mă-nvăluie
într-o pânză subţire
de frunze şi frig

dincolo
o femeie scutură aşternutul
şi gestul ei simplu
pune ordine în univers

iau această amintire
lăsând după mine
o urmă de melc

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o secundă...

Preţ de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceaţă nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.

Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătuşare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieţi actori
În decorul galben, tandru şi banal.

Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate – păsări fâlfâind –
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii şi-i întind.

Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă şi cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.

poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne şi poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

2020
a plouat cu tristeţe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existenţe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieţii
şi se termină cu sfârşitul ei
pe o stradă fără lumină şi cu visuri
care au fost, ieri!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi-dimineaţă, mergând fără chef spre serviciu, mi-a sărit în faţă un corcoduş abia înflorit. Care mi-a deschis ochii, căci am început să văd tot felul de lucruri: păsări, de exemplu, nori, muguri... Şi un gard din beton, albastru, urât. Mă pregăteam să-l dărâm cu puterea gândului, însă chiar în clipa aceea mi-au atras atenţia balansoarele şi toboganele din parc, care-mi făceau cu mâna. M-a lovit aşa o fericire în coşul pieptului, încât mi-am zis: "Doamne, ce bine că lumea nu-i aşa cum îmi place mie!" Fiindcă eu n-aş fi construit grosolănia aceea de zid, dar nici balansoare şi tobogane...

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Mă cauţi.
Îmi dă de veste dorul
să fug.

Şi-mi vine, în drum,
să scutur pomii în floare,
cu dulcea lor ninsoare
să te-alung.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar plăcea, uneori, să mă închid în sinea mea, aşa cum fac florile la căderea nopţii, fără să mai existe reflexul înfloririi odată cu prima rază de lumină.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dueluri epigramistice

Observ că în dueluri literare,
Când ai amici ce te împing spre zid,
Nu mai ajung plămâni şi gură mare...
Ci şi stomac şi maxilar solid!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

pe degete litere
pe buze cuvinte
pe coală întrebări
la răscruce de timpuri
versul curge şi se scurge
printre flori şi nestemate
rug în mine şi în sânge
plânge dorul printre voalul de cuvinte
plouă iar, e frig în toate
tu mă aştepţi în largul mări
într-o barcă ferecată între valuri
trece un val şi vălul cade
dezvelind în larg, pe ape
o fecioară între ape
bate inima întruna
trec şi păsări migratoare
căutând un cuib, o casă
bate vântul, ţipă ploaia
am rămas pe ţărm de lume
aşteptând un dor, o boare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rău şi-n bine

Ce să fie viaţa mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-ngheţată-n vânt
şi căzută pe pământ?

Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viaţa mea,
ai să vrei să uiţi de ea,

nimic să nu-ţi dea de veste
că am fost greşeala Ta;
căci - înaripat - şi gândul
are un călău: cuvântul.

Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpuşar pe sine,

Te-am trăit în rău şi-n bine,
trăgând miile de fire
ce mă leagă acum de Tine...
Nu eu mor, Tu mori prin mine!

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.

Ca nişte păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
şi aştept marii, negrii tăi nori.

Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg încet spre porţi de-aramă,
La îngeri trişti... să le dau vamă,
Să-nchid destinul în cuvânt,
Să beau, să râd şi-apoi să cânt.

S-arunc părerile de rău
Şi ne-mplinirile-ntr-un hău,
Să uit de tot ce-a fost minciună,
Făcând din viaţă... o furtună.

Din nedreptate şi durere,
Să-mi fac castele de plăcere,
Să pun... iubirile-ntr-o cană
Şi să le vând... într-o găvană.

Să mă cinstesc... cu ursitoarea,
Să îmi descânte vrăjitoarea,
Să fac cu viaţa legământ
Şi-apoi să trag pe ea... pământ.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul de apoi

Mă zguduie un plâns din temelii,
un plâns de măruntaie nepostite,
masa-i bogată, viţelul pe poftite,
cu capu-n piept şi mâinile pitite,
mă zguduie un plâns prin bucurii.

Mesenii cântă, e veselia-n toi,
cui ce-i mai pasă de ce-a fost vreodată?
râd sfinţii cu pungaşii laolaltă,
doar locul meu din cer ar sta să cadă
sub zguduirea plânsului de-apoi...

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ne exersăm tristeţea şi nu bucuria, aşa cum puii de rândunică îşi exersează zborul? De ce ne temem că, în abisurile sufletului coborând, vom da de şi mai multă tristeţe, dezamăgire şi eşec? Dacă acolo, adânc îngropată, se află iertarea?

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu citeşte în mine ca într-o carte. Probabil de asta întoarce foaia aşa de des.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu când ascult muzică mă contopesc cu sunetele. Au formă, culoare, consistenţă. Au gust, miros, mişcare. Le aud cum dansează prin întuneric. Cum se îmbrăţişează. Văd cascade multicolore de armonii. Simt adierea lor blândă pe lângă tâmple sau, dimpotrivă, vârtejul stârnit dintr-odată pe corzi... Le inspir parfumul discret. Le las să se topească pe limbă. E ca şi cum artistul s-ar fi sublimat în toate aceste sunete, iar eu ascult muzica sufletului său.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!