Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adriana Szilagyi

Renasc...

Absorb lumina
în trupul meu
vindecându-mă
de neputință
ca anemonele
din picturi
după ce și-au potolit
setea
cu lacrimi
căzute din
nori fumegând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adriana Szilagyi

Privește în jurul tău

Uite cum îngeri
plămădiți din nori
Ți-alintă privirea
cum nuanțe de verde
îți oblojesc rănile
cum liniștea apei
nu-ți tulbură gândul
și norii coboară
pe piscuri pietrificate apoi
luminându-te
cum umbre metamorfozate
și-au uitat deja
originile...
e viața ce-ți adulmecă
simțuri
răsărind din țărâna
ființei tale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Szilagyi

Ritual

În fiecare dimineață
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ține de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
și-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieții
și floarea lui ofilită
și-au renăscut poeții
și-au murit într-o clipită
Restul n-au știu, nu i-au simțit
și i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeții au luat câte un cuțit
și-au închis rana înfiptă
și-au renăscut poeții
și-au vorbit cu pereții
și-au ajuns acolo jos
și-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Szilagyi

Cine aș fi?

Cine aș fi
Fără aceste fragmente
de zămislire
fără soarele
din nervurile mele
împrăștiate
prin tinerețea
din sufletul meu
Cine aș fi
dacă nu
aceeași frunză
cu soarele strălucind
prin nervuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Unele corpuri absorb lumina. Setea de lumină le face puțin vizibile.

aforism de din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cei mai buni artiști și-au potolit foamea cu idei, setea cu imagini și au învins frigul cu bucuria unei noi plăsmuiri, care să le încălzească sufletul.

aforism de din romanul Ambroise (iulie 2017)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Paula Adriana Cozian

Greșim din răutate, din orgoliu, din cumsecădenie sau din neputință.

aforism de din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de Paula Adriana PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adriana Szilagyi

* * *

Copac zămislit
din văpaia gândului...
rădăcini răsfirate
pe pânza timpului...
îmbrăcat în culorile
curcubeului
ce stranie părere de rău
că n-am înfrunzit
odată cu tine!
Copacul femeii
din mine
scrutând zări înseninate
de soarele resemnat
în fața întunericului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Szilagyi

* * *

Fântânile din
ochii tăi
și părul mângâiat
de vânt
privirile
sălbatice păsări
pe necuprinse
ceruri
tăceri poleite
de zâmbet
de câte ori
cred că nu pot
să înșir
cuvinte cu noimă
să-ți meargă
în inimă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gogyohka

de dragostea asta
i-am potolit setea
cu palma-ntoarsă
ca o cupă goală
din care a băut iubirea

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate-atunci...

Să rup din toate stelele îmi vine
Și să le pun apoi în trupul meu
Că poate-așa voi străluci mai bine
Și mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Și-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Și trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci vei vedea.

Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Și de voi plânge, lacrimile mele
Ți-or străluci pe față, Dumnezeu...

Și de-am să mor vei băga în seamă,
Voi fi și eu în ceruri cum e-o stea,
Vei ști că eu sunt cea care Te cheamă
Și-o lacrimă am fost pe fața Ta...

poezie de (10 iunie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De Sine...

Bucăți de lumină desprinse din mine
Se revarsă în mare cu lacrimi albastre,
Și ceru-i turcoaz se rupe din tine...
Căzute din cer sufocate din astre.

Eu cresc tu descrești în aripi de timp
Prin iubire ridic vindecări de cuvinte,
Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp
În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte.

E trupul o formă lipită de vânt,
Îl unge tămâia cu sete de gând;
Mirosul de sânge se strânge la gât-
De sete-i setat de smirnă și -atât.

Tăcerea plesnește divinul din noi
Durerea-l cuprinde născută-n nevoi,
Ce face lumina în trup cu fior?
Alină ființa de Sine cu dor.

poezie de din Pașii sufletului meu
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Peste praguri

Cum se țes umbrele vrăjii
ochii nu pot să le pătrundă,
structura lor închisă în griuri
e îmbrățișată de o adiere secretă.
Nu se împacă cu niciun joc vesel.
Peste praguri măcinate de cari
nu mai trec pașii tineri
și ușile rămân adesea închise,
lumina se oprește pe geamul ferestrelor.
Nopțile căzute pe acoperișurile vechi
se absorb ca ploile de către pământ.
Inima mea nu mai încape în piept
și nu mai știe de dragoste,
cât lumea nu mai comunică direct.
Trupul mai plăpând decât se vede
respiră aerul poluat și rarefiat
ca un pește scos din apă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Spirale de lumină

Livezi, păduri înflorite la Naidăș, pe pământ fertil
Pomi cu ale lor surprize, păsări cântătoare
Se mișcă lumina și visul meu se recompune
Culorile: galben-aurii, verde închis sau verde deschis absorb
Pentru a crea vibrația luminii din ochiul cunoașterii
Razele lui ne absorb curiozitățile până ce ating nervul.
Mă aplec spre tine, cu gândul creat în lumina culorilor naturale
Cu plante luminate ating vibrația vindecării
Cuprind ochii tăi în palmele mele,
Desenez cercuri, mici, în cercuri mai mari, tangente,
Unindu-se uimitor, în spirale de lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru D. Funduianu

***alter ego

din când în când
aș vrea să
fiu și
eu
indiferent

să spun că fumul de țigară nu
face nori de
ploaie
fotosinteza se desăvârșește chiar
dacă
și ochii mei absorb lumina -

dar
uite... un
copil
în fața genunii

Doamne
Doamne
păzește-l Doamne...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
ești asemenea unei lumi, așternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
și face o sămânță să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
și noaptea m-a doborât cu invazia ei copleșitoare.
Să pot supraviețui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, și te iubesc!
Trup din piele, din mușchi, din lapte însetat și ferm.
Și cupele sânilor tăi! Și ochii tăi plini de absență!
Și rozele pubisului tău! Și vocea ta tristă și blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuință, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
și truda alături de ea, și durerea fără de țărm.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Musetel

Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul meu,
tăcerea mea,
gândul și durerea,
toate la un loc,
descompunându-se în flori
de mușețel.

poezie de
Adăugat de Ana MuresanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Szilagyi

Șoaptă divină

Lasă- să-ți fiu
floare de crin
într-o zi cu cer
senin.
Nu-ntreba de unde vin
Eu doar ție-ți aparțin
Unii zic c-ar fi
destin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Zeități inventate

Sămădău demonul râmător mistreț
Colțat cu ace și copită hârleț
Ghindă de clipe-nfuleca hrăpăreț
Și trufandale coconi de stareț

Ermetizați in clepsidrele cupole
De trufe timpului in fade tombole
Ce se anunțau cu frunzele căzute
In câmpurile de gânduri uscate

In melancolii de toamnă privirii
Cu vântul schimbător nemuririi
Cu oameni-n gânditori Hamangia
Intorsi cu capul în jos de filolsofia

Yoghinelor iedere ce-i suspendau
In lilieci orbi ce numai gândeau
Cu trupul ceramic căutând sentimente
Cu sufletul pierdut umbrei latente

Când unde-ți merge trupul te urmează
Sufletul ce ispita-ți-o sângerează
In picturi rupestre in catafalce
In urletele goanelor cerberice

Ivite din ceea ce pare și nu este
Din teoriile in pesteri născute
De zeităti de noi mascat inventate
Pentru a ne scuza noi de păcate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Szilagyi

Plenitudine

Într-o zi te voi ierta
Când stropi de rouă
Îți vor mângâia
Tălpile
Când nu te vei mai teme
De ploaia ce
se rupe din cer
De îngerii ce pictează
curcubeie
De trupuri dezgolite
de mândrie
De suflete
greu încercate
Ce știu să țeasă
mătăsuri de zâmbet
De sloiuri
de cristal...
Ca-n iarna trecută.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook