Discurs
nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aștept să redevii om!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre imagine sau poezii despre foc
Citate similare
Absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
amână răsăritul
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul cu citate
la limita absurdului
sute de cuvinte
strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
din casa jocului ieși
nu îngropa energii
traversând
prin viață cu spatele
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre absurd, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre ore, poezii despre limite sau poezii despre jocuri
Omul absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
se revărsă
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul reține reduce
zborul
îngrădit cu citate
la limita absurdului
cusute de cuvinte
ce strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
din casa jocului ieși
nu îngropa energii
traversând
prin viață cu spatele
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre energie
Omul inutil
Primăvara este zarvă mare,
Păsările migratoare acasă s-au întors,
Mieii zburdă pe cărare,
Câinii latră cu folos. nu mă conving
cuvintele tale,
ele compun inutilul,
strică ordinea lucrurilor,
năruie cerul,
pretutindeni
orizontul este pângărit
cu flăcări,
privirea acoperită
de diagrame
fabricate în cuvinte
ce strâng respirația,
fură zborul
nu poți sa le ți la piept
fără să te arzi,
mută-ți strigarea
din casa jocului pleacă,
nu ne îngropa
sub tăcere,
viata respiră și prin
firul de iarbă.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre tăcere, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre oi
Omul absurdului
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul
în urechi citate abstracte
fac loc absurdului
sute de cuvinte
rup echilibru
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabele tale
poartă costum de gală
mută cărarea pe mijloc
din casa jocului să ieși
nu îngropa energii
traversând
cu spatele
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi
Praf
orizontul pângărit sub cupola toamnei
se acoperă de tăcere,
egoistă este zarea,
din mormane de moloz
se ridică praful,
pompierii nu mai sunt
s-au înecat să-și ceară nemurirea,
strada este învăluită în armonia
dezechilibrului,
moartea suverană domină așteptarea,
ironic și cinic mușc din culoarea gri a armistițiului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre pompieri, poezii despre moarte sau poezii despre culori
Duminică
soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor
îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare
din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre iertare sau poezii despre copilărie
Pe scenă
în balans
picioarele urcă neliniștea pe tavan,
ochii caută în tinda cuprinsă de flăcări, gândul nopții
cuvintele răscolesc emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng din rouă frunzele diminetii,
povestea de iubire intră în joc
secvențe rupte în intersecții dansează ritualul morții,
pe scara ce duce spre vis
gloria dă nume omului, efemeride vin la cină.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre povești de dragoste, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe scenă
în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniștea pe tavanul zugrăvit
cu așteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvențe răstignite în intersecții dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri și timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre prezent sau poezii despre inimă
Zborul
aripi de înger
sub mantaua iernilor
lasă tăcerea
să îngroape cuvinte,
precum un
izvor acoperă
ochii,
să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
de gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina,
cu opaițul sus
credințe
se revoltă,
zborul prima dorință!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre urși, poezii despre revoltă, poezii despre iarnă sau poezii despre dorințe
Liftul
între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot să privesc cerul,
fierul mă strivește,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înțeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am țipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în față durerii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre suflet, poezii despre sacrificiu sau poezii despre fier
Un pumn... de tăcere
Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.
Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
Mă simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
Să -mi smulgă din inimă, al tău dor.
Îți mîngîi privirea cu mica-mi speranță,
Sub patimă iubirii mă simt încleștat.
Tu... ești o himeră, o vagă dorință
Ce azi nu vrea să fie adevărat.
Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.
E simplă durerea, nu mai dispare,
Tu îmi esti umbra pe care -o aștept.
Privesc către cer, departe în zare,
Și știu că -tr-o zi... te voi strânge la piept.
poezie de Ioan Cojocoariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frânare, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre promisiuni
Agonie
Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...
În groapă simt un miros de brumă,
Pereți de pământ atinși de ciumă
Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...
Mă uit la cer și aștept o pană...
Aștept să cadă peste rană,
Să pot pune amintiri in ramă,
Mă uit la cer și aștept o pană...
Corbul mă vede, mă plânge, mă simte...
Dorul, durerea și frigul îl resimte,
Mă privește neputincios,
El e acolo sus, iar eu aici jos...
poezie de Viorel Ionuț Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre dor, poezii despre brumă sau poezii despre amintiri
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre bine și rău, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre miere
Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Își trăiește clipele
De visare, fericire și iubire...
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre vioară sau poezii despre trup și suflet
Soțul
în încăpere din care-ți scriu
cuvintele ard,
tăcerea este fierbinte,
aerul mușcă din mine,
aripi de foc mă bat pe umeri,
privirile piloților ce au spart peretele
asemeni unei jucării
mă urmăresc insistent,
memoria urlă să-ți duc zâmbetul
în trupul ivit din frică.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre jucării, poezii despre frică, poezii despre căsătorie sau poezii despre aripi
Prețioasele-mi amintiri
Scormonesc prin amintirea-mi avidă de trecut,
Caut în negura ascunsă, dincolo de orizontul clipei pe care-o văd,
Iluminându-mi calea, propășindu-mi pași drept,
Și citesc printre rânduri, din cartea tinereți-mi muguri.
Valori de neînvins îmi reapar în fapte,
Nu am nicio clipă laxă,
Doar ochii îmi sunt vioi, deși...
Îi simt cum își împart tăcerea între ei.
Dincolo de zidul grav al naturii ființe mele,
Dincolo de visul singur ce mă mai poate apropia de tot ce vreau ca să resimt,
Trăiește acel ceva ce m-atrage, ca al mării azur perfect,
Oglindit în al nopții cer de porțelan.
Îmi sunt amintirile pline de atenții delicate,
Aud doar râsete și șoapte,
Iar atunci, văd doar zâmbete mai proaspete decât ale cireșilor podoabe,
Parfumate flori, ce se nasc în fiecare primăvară.
Ridic oriflamme-ul luptei, să se vadă,
Și până dincolo de prăfuitul orizont, să se știe,
Că nu cunosc și nu accept aceiași grea pedeapsă,
Și nu am să permit, să îmi aștern marasmul dureros.
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre râs sau poezii despre perfecțiune
Poetul
îmi pasă de Dumnezeu
se întrebă poetul privindu-și
rănile în oglindă
cum stând cu capul în nori
se miră acesta
în mijlocul străzii fierbinți
bă bagă -ți mintea în cap
ești o clonă într-o masă a ideilor
își răspunse el
notând discuția
în inimă
închise ochii și lăsă păsările
să-i ciugulească cuvintele
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre idei sau poezii despre clonare
Cuvintele
Iubire, silabele pe care egoist
le-aș numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanșă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt și ale tale
așa cum și eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătății.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre particule, poezii despre limba română, poezii despre infinit, poezii despre avalanșe sau poezii despre România
Poeții
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții se încumetă
să aducă lumina
îngroapă frica
în esențe
pe cer nu au rău de înălțime
sunt demiurgi
vânează tristețea
nu se tem de cuvinte
atenți
să nu răstălmăcească
tăcerea din cripte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânătoare sau poezii despre tristețe
Cântec de primăvară
Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.
Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre sprâncene sau poezii despre muzică