arhitectură-
pe un falnic arbore
jocul de-a viaţa

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eară de vară -
joc de-a v-aţi ascunselea
cu luna nouă

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte totală
cu eclipsa de lună -
vară fierbinte

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de la second hand-
un dolar în buzunar
nou semn amical

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fireşti contraste
frumosul şi urâtul -
ambele date

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cireşe de mai -
obraz sănătos de prunc
trezit devreme

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

muguri şi boboci -
aceeaşi creangă verde
post şi adăpost

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte şi mister-
şoarece după plintă
ceas ronţăitor

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat un joc perfid astăzi. Jocul de-a viaţa şi de-a moartea.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde integrare...

În grădină am, ca Missă,
Falnic arbore de tisă;
Din atlas nu e omisă
Tisa: în cinci limbi e scrisă!

epigramă de Alexandra Dogaru (11 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a cartea nu jocul de cărţi ar trebui să-i pasioneze pe tinerii de astăzi.

aforism de Cornel Stelian Popa (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descriere de arbore

Santinelă încremenită în post de decenii,
îmbătrânitul arbore încă viguros,
nebărbierit de lichenii argintii,
cu ramuri obosite de puterea de a rezista,
tăcut, scorţos şi falnic,
coroana ca un gigantic trofeu de cerb
împodobit de ritualul anotimpurilor,
cu picioarele îngropate în patimile pământului.
Arborele bunic pentru generaţii de vietăţi
cuibărite, oblăduite de voie sau de nevoie,
cu bunele şi cu relele lor,
speriate doar de frizerul iernii
care îi tunde frunzele
şi-i pune perucă de zăpadă.
Mulţime de ochi îl caută.
Un ochi îi măsoară grandoarea
şi-l vede scânduri, hârtie şi lemne de foc.
Alt ochi îi pune portretul într-un tablou.
De sus, ochiul celestei lumini
îi binecuvântează harnica dărnicie.
Eu îl văd ca pe un înger fericit
că nu a păcătuit nici ca arbore.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este şi naivă şi profundă, este şi sinceră şi frumoasă, este şi tânără şi nefericită. E convinsă, până în străfundurile fiinţei ei, că un om care pierde e un om vinovat, care nu respectă regulile jocului. Jocul învăţat de ea încă din copilărie este jocul onoarei, jocul de-a dragostea, fără periclitarea fecioriei. Dar ea nu l-a respectat... Şi a pierdut...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arbore (vezi şi copac)

Fiecare arbore e un rezervor de forţe născute din soare şi pământ.

definiţie clasică de Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra – portretul robot pe care moartea-l memorează la naşterea noastră, ca mai apoi să fim căutaţi toată viaţa, în jocul tragic de-a v-aţi ascunselea.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru arbore genetic (sonet)

RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)

Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minţii, când moartea domină.

Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război şi în veci să ţină,
Cât flacăra vieţii este aprinsă.

Spulberă perdea de cenuşă ninsă,
Când de sub ea strigă obştea creştină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.

Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creştine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a viaţa

De copil
am observat
că şi adulţii
au grădiniţa lor
rotundă
turtită la poli
bombată la ecuator

prin tranşee
se joacă
de-a moartea
de-a viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de cuvinte

Ţi-am spus că doar ne jucăm.
Eu îƫi promit ţie orice,
Apoi ne jucăm...
Tu fiind exagerat de curioasă
Ai spus odată DA, la fel ca mine.
De atunci nu ne mai oprim,
Din jocul de-a cuvintele...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Arbore genealogic – ecoul seminţei primare în globule de lumină.

definiţie aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cip

butonul delete este blocat iubite
viaţa
ţine în menghina gâtului propriile condamnări

în jocul umbrelor şi luminii graţierile au încorporate
cipul menirii celeste

cel dinainte de nume şi respiraţie desparte apele
duhul învolburează lumina

ţie de-abia îţi cresc branhiile

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere
În destin
El şi-a redobândit
Conştiinţa umană
Prin metempsihoză.
Şi-acum râde de mine
Care nu pot nici eu
Să nu plâng de soarta mea
Ieşită din hristoavele profetului,
Luând-o razna pe străzi,
Sub roţile autobuzelor,
Eu tot de-a viaţa mă joc
Dar altfel.
În contopire cu Terra
M-am lăsat
De sportul lui Icar.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!