Relativ
Grăbitul pas p-un colț de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuțit
și părăsit pe-o margine de veac.
Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
și acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuiește trupul meu din astre
și peste toate cele... Eva, "Eul" meu.
Din când în când atingem apogeul
, și ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre relativitate
- poezii despre rai
- poezii despre infinit
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curcubeu
- poezii despre astre
Citate similare
În clipa dintre mine și Dumnezeu
poate mai am nevoie de puțin crez
așa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul și
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
își va aduce aminte de mine
și-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre păsări, poezii despre inimă, poezii despre cardiologie, poezii despre boală sau poezii despre Dumnezeu
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ore, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Am rămas fără cuvânt
Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut
Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?
Când vrem să vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut
Înlănțuiți în brațe mute
printre albastre plânse ploi
se-amestecă săruturi vechi pe tâmple
și curgem amândoi cu zăpezile din noi..
De nu te strigam în mine, iubite
am fi rămas un biet și uitat cuvânt
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre revoltă
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
cuvânt târât, șarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colț.
parcă lucru,
parcă fiire...
condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plătește cu sine însuși.
înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până crește iarbă din răni.
mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.
șarpe-nisip,
șuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.
restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre dinți, poezii despre plată sau poezii despre creștere
Îngerul cuvântului
s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odinește-te
i-am șoptit să nu mă audă
începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeața penelor
și gândul a întrecut așteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
și înțelesul îl trezise din somn
atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile și în cele din toate nopțile
ca o sare ce-mi lipsește peste ceva dintr-un vers
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre săptămâni sau poezii despre somn
În vise scrise
În care colț din ceruri se-mparte fericirea
Și drumul pân" acolo cu ce să îl străbat?
Minunea ce-mi apare în minte mi-e menirea
Și sufletul ce-mi cere să nu te fi schimbat.
Descopăr diferența dintr-un moment în altul
Din drumul meu și-al tău, când ești un spectator,
Dar șansa fericirii îmi mistuie păcatul
Și te-aș lăsa în drum, nu vreau doar orator.
Când poarta mi-e deschisă, pluti-voi printre stele,
Chiar singură de plec, destine sunt trasate,
Și mâini ce se transformă în cercuri de-nviere
În tâmplele fierbinți cu dorurile toate.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre mâini sau poezii despre dor
Estompare
Din ce în ce te stingi, te ștergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă și, de melci,
tandra arsură.
Abia te țin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolțind dintr-un pământ
de somn, de vis.
Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul și mă șterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre monarhie, poezii despre apă, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
***
din primăvara ninsă de candoare
mai cade alb și viu și zău! ne doare...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sinceritate, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Întreabă dorul meu de tine
Întreabă dorul meu de tine.
Sărutul meu e istovit,
Că din visare nu-și revine,
Din clipa când m-ai părăsit.
În mintea mea, idei ciudate
Din amintiri te zămislesc.
Prin lacrimile-mi tremurate,
Abia de chipu-ți deslușesc.
Cum parcă m-a-ngrozit tăcerea
Aș vrea pe nume să te strig,
Dar depărtarea de-ți e vrerea,
Mă-nvăluie năpraznic frig.
Când gându-mi bate-n uși închise,
Zdrelindu-mi zilele în timp,
Pe-altarul sufletelor ninse
Am mai jertfit un anotimp.
Întreabă dorul meu de tine.
Speranța încă n-a murit.
Mai arde-o primăvară-n mine.
Iubirea mi-a înmugurit.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri sau poezii despre jertfă
Tu ești cuvânt în poezia mea
Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.
În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.
Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.
Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre răsplată, poezii despre respect, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Firescul stării
... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri
iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi
în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre interdicții, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Pe-o margine de curcubeu
Pe-o margine de curcubeu
Pășeam doar eu cu dorul meu.
O pasăre ce trece-n zbor,
Îngână-al îngerilor cor.
Aripi n-aveam să-mi iau avânt,
Tu, nerostind niciun cuvânt,
Să mă abați din drumul meu
Cum în durerea lui Orfeu,
N-a mai răbdat cumplitul chin
Privind la chipul ei divin
Și soața-i s-a pierdut etern
Pe calea-ntoarsă spre infern.
Doar m-ai privit cu ochi străini,
Umplându-mi sufletul de spini
Și-atunci m-am prăvălit în hău,
Strivind în piept numele tău.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre prăpăstii, poezii despre iad sau poezii despre durere
Săgeți din milenii eterne de iubire
Eu am o teorie
Că toți avem la bază un cuvânt
Dintr-un cod divin, ceva de pe pământ,
Iar eu cred că al meu cuvânt ești tu.
Mai cred și că destinele sunt scrise-n stele
Cu ani-lumină înainte de sentimentele mele
Și-mi place, măcar, să gândesc
Că stelele mele le-au iubit profund pe ale tale
De la a Lumii Facere
încoace.
Astfel voi pretinde
Că toate aceste săgeți și cuțite
ce-mi străpung inima câteodată, de iubire,
Sunt doar din vina unui arc peste timp,
sunt săgeți eterne.
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Pe-o aripă de vis
Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.
Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
să-mi răscolească vechile păcate.
Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.
Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.
Abia când zorii fi-vor la fereastră
voi resimți că-a fost numai un vis
de întâmplări pe care le-am rescris
cu florile uitate într-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre uitare sau poezii despre trădare
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină
Trupul meu nu este eu, mintea mea nu este eu. Nu este eu nici conștiința mea. Eul, adevăratul meu "eu" este acel lucru de care sunt conștient. Căci dețin conștiința esenței mele spirituale, dumnezeiești. Nu înțeleg aceasta esență, dar numai ea este "eul" meu adevărat.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre conștiință, citate de Lev Tolstoi despre conștiință, citate despre adevăr sau citate de Lev Tolstoi despre adevăr
Pe străzile din mine, vânătoarea...
Ce străzi pustii scâncesc sub felinare!
Sunt bulevarde-ntregi prin carnea mea.
Și fiecare pas străin mă doare
Când calcă pe un vers de catifea.
Se răzvrătesc poemele din sânge
Și năpârlesc de straiul ce le-am dat,
Sonetul meu de gală, astăzi plânge,
Că, la un colț de stradă, l-am uitat.
E-o dimineață ca o noapte-adâncă.
O scară de mătase de-aș avea,
Aș tot urca, s-ajung la tine, stâncă
Ce muști cu foame din lumina mea.
Să-mi caut muza-n miezul de tăcere
În care mă tot chemi, cu-n zâmbet trist.
Ai gust sălciu și gust amar de fiere
Și-n tine, cum să râd și să exist?
Pe bulevardul principal se strigă,
Un țipăt mă despică, ca un cnut,
Ce-mi biciuește trupul de ferigă
Și tu nu ești să-mi fii dușman și scut.
În cârciuma vetustă-ți bei licoarea,
Pe-o stradă mică lângă atriul meu
Și regizezi cu ciudă vânătoarea
De îngeri ce-l iubesc pe Dumnezeu.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare
Vremea copacilor
de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?
trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.
de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.
de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?
trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre tei, poezii despre nisip, poezii despre frunze, poezii despre deșert sau poezii despre coroană
Când te doare...
Când te doare, eu mă dor,
Cu durerea-ți mă-nfior,
Ridic brațele-n tăcere
Să-ți aduc o mângâiere
Dinspre soarele-răsare,
Dintr-o lacrimă de floare...
Când zâmbești ard în cuvânt
Zbuciumul de pe pământ
Și mă rog lui Dumnezeu
Ca să-ți fiu înger mereu,
Când te doare, să mă dor
Doinei mele din popor...
Ochi trăit pentru ochi scos
Dintr-un lujer de prisos,
Că în limba mea de dac
Toate vorbele au leac,
Când te doare, eu mă dor
Os cu vână din popor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Corneliu Vadim Tudor despre înălțime, citate de Corneliu Vadim Tudor despre timp, citate de Corneliu Vadim Tudor despre stele, poezii despre sculptură, citate de Corneliu Vadim Tudor despre moarte, poezii despre civilizație sau poezii despre Grecia