Poem

şi acest soare
se va stinge cândva.
de la un pisc la altul,
urmele muritorilor
sunt amintiri
uitate deja.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

fiece picătură de ploaie –
oglindă ascunsă
de lumină şi temeri.
apa conştiinţei se iveşte
unde dimineţi şi soare
nu pătrund.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucători de-a baba-oarba

[Pentru amintirea unui tânăr care a plecat...]

cândva, frate Alexandru,

şi pe noi

or să ne arate-ntr-o fotografie

plină de amprentele copiilor,

bărbieriţi, liniştiţi, cu un zâmbet neşters

pe faţă,

când din noi vor fi crescut demult

narcise şi ghiocei pentru albine.

dar trebuie, aşa se cade,

să râdem în fotografii.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu oricine

aşadar
să nu rămâi în cele din urmă,
să legi un pod din cele ce vin
cuvinte, amintiri, dureri şi multe ceasuri fără gust
călite în foc de şaptezeci de ori câte şapte
până ce lacrima se face aur,
până ce aurul se face soare
şi tot aşa până ce podul va fi gata peste hău
(iar hăul trecut încetează să fie).
vom reînvăţa şi acest meşteşug
cum singuri am învăţat să fim locuitori ai nopţilor,
ai locurilor şi timpurilor clădite din răni.
va fi greu
va fi aproape imposibil,
mai ales că nu oricine e Pavel,
nu oricine va rosti întrebarea cea bună
spre Damasc.
Îndrăzniţi!

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

fiecare clipă de pace – o cumpănă.
de-o parte înaltul,
de cealaltă adâncul.
pe coama ei,
cruci de pământ mergătoare
spre locul de zidire
sunt
sufletele noastre.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice copac e un ceas
prin care timpul
ţi se arată-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori
prefăcut în cenuşă.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fire de iarbă

Cer cald
coborând
până aproape de acoperişuri.

cât o bătaie de inimă –
atât ţine fericirea.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

sunt oarecum marcat –
ca o matriţă din care
vor ieşi piese complicate – nu
de ceea ce cred
sau deja ştiu, ci de bănuieli
vii, ascuţite
de iminenta clipă în care
preajma se dilata
brusc

instinct pieziş mă îndeamnă
să râd şi să urc
ridurile abia mijite închipuind
trepte
mă califică alpinist
am urcat un pisc, dar
să încerc un altul, probabil
mai înalt,
a trebuit să cobor

de n-ar fi bănuielile
scrijelind matriţe...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele tale

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.

Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfinţit.

poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără imaginaţia de un fel sau altul, existenţa muritorilor este un proces trist şi prozaic...

citat clasic din Walter de la Mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionariada

La pensie tristeţea vine când
Observi că treci prin rânduieli infame,
Din lumea muritorilor de rând
În rândul muritorilor de foame...

epigramă de Paul Dumitrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul nostru

a căzut şi soarele de azi
(nici n-am apucat să-i gustăm lumina)

iată-ne
adami şi eve lucrând ţarina
din preajma raiului.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

orice copac e un ceas
prin care timpul tău
se vede-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori în cenuşă topit.

fiece picătură de ploaie – oglindă ascunsă
de lumină şi temeri.
apa conştiinţei se iveşte
unde dimineţi şi soare nu pătrund.

fiecare vis e o cameră
a lumii ce-ar fi putut fi altfel.
vai celor fără niciun refugiu!
vai celor pierduţi definitiv
în camera lor!

fiece clipă de pace – o cumpănă.
de-o parte înaltul
de cealaltă adâncul.
pe coama ei – cruci de pământ mergătoare
spre locul de zidire
(dulce ori amară altoire în Soare).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Fierbinte ne rugăm la tine, Doamne,
Ajută-ne să trecem, orişicând,
Din lumea muritorilor de foame,
În lumea muritorilor de rând.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lui Cincinat

Voi trece-n biografia mea
C-am stat cândva, ca Cincinat,
La un Ocol, din Marginea:
Eu pădurar; el magistrat.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc de artificii pe Cerul Iubirii

Cu fiecare bătaie a Inimii
Şi cu-a sufletulu-mi vis
Catifeaua Cerului se brăzdează
Cu milioane de artificii
Scaparatoare de
Iubire şi Dor
Lumina stelelor le însoţeşte
Dar se stinge
În umbra norilor adunaţi sa fie
Spectatori
La feerica poveste
Scrisa pe Boltă
Nu stinge încă, Iubite, chibritul
Sau,
Chiar dacă o faci, sa ştii ca
Flacara aprinsă a devenit
Valvataia ce luminează şi
Zorile de zi şi
Apusurile de Soare
Dispărând doar cândva...,
Odată cu Eternitatea...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze

apele-nstelate ale nopţii –
atâtea ţărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată

din înălţimi
gândurile celor plecaţi coboară spre mine
ca firele unei scumpe şi dureroase
ţesături.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc viu

copil
aducându-Ţi buchet cât soarele

jar crud
la prima cină din viaţă

în tulburări
mă află înserarea
deşi sunt chip al slavei Tale

frate,
balsam şi sare şi oţet te-aşezi
în rana trupului tăcerii
(mai aproape-mi eşti decât îmi sunt)

lasă-mi gândurile lângă vechea troiţă –
au prins de mult rădăcini şi nu se smulg uşor
(au încercat şi turcii şi tătarii).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurire?

ce e şi viaţa asta

o depărtare înlăuntrul tău
şi-mbrăţişare a depărtărilor

un fel de tot într-o mână de clipe

poem de dragoste
între ţărmuri roase de uitare

o mereu întoarcere a feţei
spre
şi
dinspre.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pisc

Pisc. Sus la munte.

definiţie aforistică de David Boia (5 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt nişte bucăţi de suflet ce te-nsoţesc mereu!

Dan Puric în Fii demn!
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!