Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Timpul cu solzi de pește

am trimis dragostea în exil
pe magica insulă a lui Ovidiu
unde soarele crește mai sus cu o octavă
iar răsăriturile sparg valurile cu liniștea lor

dragostei mele i se deschid scoicile
are reflux ca o mare agitată
din nisipuri dragostea această urcă spre soare
construiește la infinit castele
în timp ce orizontul îi sângerează în palme
cu gust de sare și singurătăți

voi mai primi din exil culorile nopții
/curcubeul acela scris pe portativ /
voi mai sorbi absența ta gravata pe iriși?

se scurge timpul ca niște cozi de șobolani de apă
lent tot mai lent pe pământul umed
în adâncurile mării s-au retras bancuri de pești
iar delfinii sar în larg jucându-se cu singurătatea de foc

pe insula lui Ovidiu
dragostea sapă cu ghearele
în poeme care își prind aripile
de lumină
iar insula devine tot mai mică pentru
soarele care crește din mare
și dispare în cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Lucian Blaga

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziș-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălțimile și-abisul
și cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o țin,
căci frumsețea ei dispare
în frumsețile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
și-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopții luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naște.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paște.

Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Angi Melania Cristea

Șerpii de vânt

pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut

în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Labirint

ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului

de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Veri rubiconde

vara asta îmi este sete de lecturi paralele
de vremea când îți citeam din firul nopții și
îmi tăvăleam geloziile prin livezi tinere
nu îndrăzneam să am himere eram într-un du-te-vino continuu
cu dragostea pe accelerație la maximum
și ardeam calorii emigrând pe muntele
unde se ține târgul de fete

oricâte anotimpuri vor adormi în camera mea de oaspeți
vara va fi doar a ta
pentru că atunci am umflat globul pămîntesc
cu plămânii noștri firavi
și l-am atârnat de cureaua lui dumnezeu
ca pe un pliant spre o insulă exotică

tu stai lângă lacul de steril și protestezi
au ars copacii cărțile vrajitoarele
știi că nopțile în lunci înflorite se reduc
iar eu și vara am plecat într-o croazieră
unde voi găsi fluturi melci păianjeni cer
toate morțile posibile și mai ales dragosteadinpanteculmamei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Pulberea albă

este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității

mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii

zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului

haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
suflet se așază între grinduri se ierbește devine herghelii apoi carul mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafrul... zâmbește

S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
s-aștearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...

La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Poem cu mare

marea revarsă pe țărm peștii tineri
zâmbetul tău se agață ca o clamă de orizont
unde sunt banchizele coloniile de îndrăgostiți pescarușii într-un picior
atunci când vaporul se îneacă?

mâinile tale risipesc sare
din ochiul verde al mării curge timpul regal
sunt duna de nisip
din care crește agitația mării
stea cu coamă de aramă sunt
scară pe firmamentul cerului șopârlă verde călătoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Lui

va veni cu siguranță și acel moment
în carevoi sătura de scris
poezii și voi trece la testament
scrisorile mele de azi
vor fi atunci închise spre nord
spre casa în care
nașterea a dat lumii
un copil minunat cu ochii foarte

albaștri

Lui
pentru că ridică norii mai sus decît sunt
îi voi lăsa toată puterea mea
și lacrimile
să plîngă cu lacrimile mele verzi
și să-l doară cât mai puțin
cît mai puțin

puțin cu puțin
va aduna de o poveste pe malul mării
în care locuia cu mama
mama Lui
care dimineața rîdea mult
iar el zicea că de la rîsul ei fericit
creștea pădurea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Iernile roșii

în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși

dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor

vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De pe o insula

nu am timp să semnez cerul
oceanul e prea aproape...

nori nu mai sunt
pentru ziua ce vine
cu lacrimi să plângă
de acolo de sus

cum oare să mă culeg
dacă soarele apune
într-un nor de lumină

asta mi-e insula.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Walter Scott

Lady of the Lake

Boboci, florile-s încă mai frumoase.
Speranța-i vie când din teamă-apare.
Crinul spălat în rouă-a cer miroase.
Iar dragostea din lacrimi crește mare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Rob Roy" de Walter Scott este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 12.99 lei.
Angi Melania Cristea

Șoapte

dragostea ta urcă până la șolduri
cu albi incisivi cu brațe de lemurian
dragostea ce mă înlănțuie între ape
care îmi curg pe coapse
ca vorbele-nopți vorbele-viile vorbele-șoapte

din albastrul cu irizări roșietice
văd inima ta pulsînd
/flamingo cu ciocul înfipt între coaste/
și nu mai aud decât vocile singurătății isihaste
de aici limanul îmi pare o dragoste aproape
cât o depărtare
de dincolo tu îmi pari un țipar prelung cât un râu
șerpuind printre ierburi jilave
niciodată mai iubit ca acum niciodată mai scrum
mai mări mai sare mai zbor cu oase firave
osie a lumilor viitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea nopții

A tăcut și ultima boare de vânt,
S-a scurs și ultima lacrimă din cer,
A rămas pământul ud,
Și datina amintirilor din el.

Deschid larg geamul către infinit,
Pătrundă-n casa mea al tăcerii lung fior,
Ascult, și nu aud decât un vag suspin,
E visul meu, mă cheamă la un lung festin.

Întunecat e cerul, liniștită-i noaptea mea,
Au adormit, bătrânii mei copaci, și nu mai freamătă nici iarba,
Și păsările ce mi se jucau în geam, m-au salutat de noapte bună, și au plecat,
Iar liniștea s-a așezat pe strada mea.

Inima îmi bate marșul clipelor trecute,
Din amorțire se revarsă acum asupra mea,
Atotstăpânitoarea noapte, adâncă, rece, grea,
Și dragostea din ea.

Voiesc s-aud un strop de apă suierând,
Voiesc să văd un licăr, din îndepărtata lume a cerului etern,
Voiesc să aud o clipă, un vers, un simplu cânt,
Voiesc să-mi spună marea, că nu am devenit un surd profund.

Dar liniștea mă înconjoară c-o ignoranță sfidătoare,
Ce lucește în a lunii blândă-nfățișare, patina nopții adormire,
Dar eu respir, trăiesc, învăț, visez,
Oh... ce slabă consolare.

Voi căuta fără odihnă să-nțeleg a nopții farmec,
Sunt tot mai darnic, primește-mi noapte taina, fără remușcare,
Te văd și simt puterea ta, probabil e aceiași dragostea în ea,
Ce-o înfășori în jurul meu și-mi faci cadou, o scurtă ploaie.

poezie de din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Aș vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o șuetă
Brăzdându-ți fața cu săruturi.
În suflet ți-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.

poezie de din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Pură dimineața

Pură dimineața
Se arată cu soarele la răsărit
Cerul se vede-n oglindă
Ca un tablou de cristal
A mai trecut un veac
Fără odihnă, al nopții val
În care se pătrunde liniștea
Caii sunt orbi și eu departe
În galbene culori discrete când, răsărind
Când asfințind, până la moarte
tot colindă dragostea de tine
Aș vrea să zbor dar tot se fringe a minții mele
Aur e talaz se așterne mare,
Contopindu-și norul în sfere de lumină pe obraji
Râd și plâng ca în vechea rânduială
Săgeți spre cer cu trupul de pământ
În ochi privindu-se statuile
Coboară din mit în nemurire spre pământ.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Requiem

respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci

mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!

apele lumii irup precum falii ale timpului viu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diluvii

s-a stârnit vântul de toamnă aducând cu el
vuietul dinspre oraș. forțele noastre au slăbit.

// tăcerea continuă într-o formă imuabilă, imposibil de detectat
atunci când creștem speranțele la loc//

e un drum părăsit pe care am apucat
spre o mare pe care o visăm uneori.

marinarii continuă să pescuiască ton/ pentru conservele noastre necesare supraviețuirii.

aici în dreapta e căsuța noastră în care tot ce mai există e dragostea.
plasturii pentru neliniști i-am pus pe gură.

aparatele pentru suportul vieții le vom deconecta cândva,
dar nu azi.

azi stăm cu capetele noastre vii în bătaia vântului rece
și privim peste dealuri. drumul se face din ce în ce mai abstract.
căsuța noastră din ce în ce mai mică,
iar eu,

aș dormi toată ziua gândindu-mă la tine
aș visa o ploaie de parașutiști acostând pe un țărm
în timpul unui război
luptând ca să ne salveze dragostea.

doar soarele mai poate face asta. o extincție din care
nu mai putem ieși decât goi / arși
dar cu inimile curate & blânde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înlăuntrul durerii, se ascunde mai multă dragoste decât în dragostea firească. Căci, dacă suferi pentru celălalt, îl iubești puțin mai mult. Dragoste cu durere înseamnă să strângi în brațe pe un frate de-al tău care are demon, iar demonul să plece. Fiindcă dragostea care îmbrățișează, dragostea duhovnicească cu durere, dăruiește făpturilor lui Dumnezeu mângâiere dumnezeiască, îi îneacă pe demoni, slobozește suflete și vindecă răni cu balsamul dragostei lui Hristos pe care îl varsă.

în Patimi și virtuți, Cuvinte duhovnicești vol. V (2007)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata, slujba, paraclisul si acatistul Parintelui Paisie Aghioritul" de Paisie Aghioritul este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.
Lorena Craia

Cale-n dar

Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Și să-mi construiesc pe scuturi
Floarea florilor ce scuturi.

Mă retrag în cânt de nai,
Până-n lunile de mai,
Să mă-ntrec în nefirească
Săritură cu o broasc㠖
Timpu-ncearc-o cheie-n broască.

Mă retrag în nod de funii,
Până-n luna unei iunii,
Să mă-ntrec în salt de ciutur
Și în zborul unui flutur,
Când aripa mea i-o flutur.

Mă retrag pe cer, în nor,
Până-n luna lui Cuptor,
Să mă-ntrec în carul mare
Cu cel mic, dar nu știu care –
Amândouă, două care.

Mă retrag în calendar,
Până-n luna lui Gustar,
Să-mi pun stelele podoabă,
Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roab㠖 ;
Cerul cară stele-n roabă.

Din septembre în decembre,
Zile-mi înfloresc pe membre
Și te-aștept; ai vrea să-mi fii
Pentru noapte, pentru zi,
Felinarul nostru? Zi!

Trece anul, treci și tu.
Între noi e da și nu.
De la geam văd cum apare
Valul mării, cât mai mare,
Ce se varsă iar în mare.

Și e frig, e iarnă grea,
Gerul crapă-n fulgi de nea,
Înăuntru-mi tot mă doare,
Gândul către tine-mi sare
Și pe rană îmi pun sare.

Plouă des, plouă mărunt;
Luna martie,-n pământ,
Udă floarea de bujor
Din obrajii care dor
De singurătăți și dor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook