În ultima secundă de martie a strigat pentru întâia oară cel ce a făcut din cuvânt arcuş şi din suflet vioară...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai necum necum necum
merge fumul
scoate tren
şi-o vioară la arcuş
îi citeşte un blestem

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară când am văzut un om a fost înaintea erei voastre...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci totul ca pentru ultima oară. Şi cerul, şi pământul, şi ochii celor dragi, şi zâmbetele, şi tristeţile lor să le priveşti ca pentru ultima oară. La sfârşitul zilei să priveşti apusul soarelui ca pentru ultima oară şi, adormind, să crezi că o faci pentru totdeauna. Iar dimineaţa, dacă te mai trezeşti, s-o iei de la început, făcându-le pe toate ca pentru ultima oară, dar cu o înnoită disperare.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când iubeşti pentru întâia oară, Olimpul, natura şi întreaga lume par a-ţi oferi beatitudinea şi descoperi chintesenţa vieţii, Babilonul pe care l-ai căutat îndelung şi pentru care ai sacrificat cel mai de preţ lucru – propriul sine – în drumul primirii fericirii postulate de propria-ţi raţiune. A iubi pentru întâia oară este cel mai minunat lucru de pe pământ, însă dacă mi s-ar cere să iubesc pentru a doua oară, aş prefera în schimb tortura cea mai însângerată, supliciul cel mai cumplit, chinul cel mai sălbatic, stârpirea sentimentului şi nonexistenţa. Căci între a iubi pentru a doua oară, şi moarte, hotărât aş alege moartea.

citat din Alexandru Bunescu (26 iulie 2011)
Adăugat de Marius Golgojan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cânta la Stupca o vioară"

"Cânta la Stupca o vioară"
Şi lumii spus i-a fost apoi
Că doina noastră-i lăcrămioară
Nemuritoare pentru noi!

Ea asculta plângând, pădurea
Din dealurile înverzite
Strângându-le în doină, toate;
Minuni de Domnul hărăzite!

Balada e din neam viteaz,
Ce-i trăitor printre ponoare,
Cu suflet mândru, pururi treaz
Şi-i cel mai brav dintre popoare!

Şi marea plânse dorul ei
Şi adăstă lângă vioară,
Iar cântecul ne-a fost temei
Când am cântat-o-ntâia oară!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghici... ghicitoarea mea

Ce e mai greu?
Să trăieşti o secundă cât o veşnicie
sau
o veşnică secundă de moarte să nu fie?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ningând

Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
şi chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!

Apoi m-am întins în mine
şi-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?

Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima şi ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima

Ultima secundă dintre noi,
Nici n-a apucat să te cunoască
a şi murit ca un vis de dimineaţă.
Fără speranţă şi regret s-a scurs prin noi,
timpul ei a trecut în extaz şi speranţă,
cât a durat a fost ca un sărut pe Pământ.
Acum nu mai contează decât amintirea ei,
ultima secundă cu noi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerinţa de timp

Când trece o secundă
brusc şi de nicăieri
apare o altă secundă care se aşează în genunchi
în faţa ei
şi o cere în căsătorie..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disonanţa

... iarna din sufletul meu-
crivăţ ce geme afară-şi
duc disonanţa mereu
pe un arcuş de vioară

trist şi sporadic mă ţin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută

prin sita veacului meu
strâns la perete cu uşa
strâns că o nucă ce greu
stă să-şi înăbuşe tusa

vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă

omul ce vine mereu
şi tot aşteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă şi lungă şi rece

iarna din sufletul său
durul arcuş de vioară
şi cognitivul ce greu
ţin disonanţa să moară...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardea scara! Treptele ţipau...
Un copil îşi scotea din piept o vioară.
Dansau copacii şi de vânt se rugau
să nu piară...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ape

Viespea cânta la mandolină. Secundele
au izbucnit în plâns. Eu numărăm apele
de pe spatele furnicii
Nouă! Ziceam...
Nouă ape curgătoare
Nouă ape noi curgătoare
Nouă ape
noi doi
curgătoare...
Viespea îşi acorda acele mandolinei
Secundele au zâmbit pentru o secundă
Furnica a murit pentru a nu ştiu câta oară...
Homer din cor
striga.. Ce vor? Ce vor?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii de aseară cântă la vioară.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe şi frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldaţi răniţi întâia oară,
Şi frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de ştire despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldaţi răniţi întâia oară de cartuşe
Îşi iau pistolul fabricat din lemn de uşe,
Şi frunze înverzite a păpuşe
Ne-anunţă despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tuşind un domn,
Şi frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morţi iubiţi întâia oară,
Şi frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi scaunul

Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.

Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinţii în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.

Graur cu miros de vişin
leşinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!

Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea îşi rodea din foi ceasul rău.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

Dormea cu ancora pe umăr
şi cu un vis pietrificat
într-o margine a răsuflării.
Păsările din sonde
exploatau
plantaţia de suflete.
Calul îşi potcovea umbra.
Albinele duhneau a imaginaţie
şi da!
cotrobăiam într-un cadavru
ultima lui clipă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile din vieţile trăite

Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine ştie ce parte a pământului,
fusesem luntraş ori corăbier.

Nu ştiam.
Nimic nu ştiam, dar mi se părea că mai trăisem
şi altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din vieţile trăite şi pierdute erau tulburi
şi niciodată nu izbutisem să le desluşesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară şi ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinişteau şi-mi furau somnul,
erau amintiri din vieţile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor şi miilor de înaintaşi din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară când m-am privit în oglindă am fugit în spatele ei pentru ca imaginea mea să nu mă prindă...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântarea nopţii

Cuvintele sunt sexualizate!
Nu există cuvânt fără un brânci de ochi
la alt cuvânt!
Un cuvânt e borţos
când naşte un graur cu palme vişinii
şi o casă în care mai locuieşte
o noapte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!