Fotoglindă

M-am fotografiat într-o fotografie
jucăria pisicii zăcea pe hol într-un colţ
de fir...
de fir-ar să fie!
o urmă de râs era pe buzele mele
o urmă de râs
pe un glonţ.
Hainele bunicului stau ciudat de bine pe mine
undeva în buzunare sărutam mărunţişuri de vis
aveam pe atunci un moskvich albastru
sub care îmi puneam sufletul la explodat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ascultaţi voi la mine!
O să vină un moment în care
o să vă mâncaţi urechile
de auz
şi ochii de văz
şi buzele
mai ales buzele
de râs
fiindcă nu au ştiut a plânge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru izvoare

Am râs! Din bluzonul hainei se căutau o
infinitate de nasturi... Se urca luna cu picioarele
pe coasta unei brânduşe când a alunecat!
Eu,
am rămas în urmă
fiindcă în urmă
îmi place
să rămân...
Din faţă se auzeau
patru izvoare
cum alăptau mieii
în difuzoare..
Aşa că!
Că
aşa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coiful

Coiful zăcea aruncat în nisip.
Valurile înaintau şi se retrăgeau într-o continuare
a sabiei.
Ploua cu ulei de măsline
iar soarele era un colţ de pâine
în gura decapitatului.
Ştii
îmi sufla în ureche scoica....
În mine o măslină
naşte auzul pe dos!
Câinele îşi privea craniul cum latră
pe jumătate ros.
Coiful ruginea de ruşine.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi realitate

Visam că-s împărat pe-un pe-un colţ de rai,
Iar tu - o fată care mă iubeai...
Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,
În loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna...
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!
Pierdusem doar un fleac... Împărăţia.

hexagramă de Voltaire din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardea spitalul

Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
... Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Şi flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot

Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbuşite
Strivind sub ele urlete, clipite
Şi razele căzute ale lunii.

Şi luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis...
Şi cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări şi de vis ucis.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Gazeta literară, decembrie - 1957 (Poezie de debut)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de vis

Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viaţa scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veşniciei
Din aceeaşi urmă
De vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, tu, te-ai descurcat bine

atât a spus,
m-a înhăţat şi m-a aruncat pe umeri. eram uşor ca un nor.
şi devenisem transparent, mai ceva ca mister celophan
am privit în urmă. urmele mele se evaporau
şi-am râs ca un nebun. era ultimul râs
v-am tras-o fraţilor!
nici nu o să mai ştiţi că am trecut printre voi
nălucă plină de regrete
o să vă aştept
timp am.
şi-oricum, altceva mai bun nu am
de făcut

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce se vede este un hohot de râs ce se scurge într-o lacrimă.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că oamenii au râs de unele genii nu înseamnă că toţi cei de care se râde sunt genii. Au râs de Columb, au râs de Fulton, au râs de fraţii Wright. Dar au râs şi de clovnul Bozo.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Oh, cât mi-aş dori să am
Patul vechi, alămuit,
Şi-atâtea vechi nimicuri:
Nicovală, calapoade,
Obiecte de cizmar,
Gramofon ambiental
Pus la mare cinste-n casă,
Broderia de pe masă,
Un dulap cu cozonac...
Somnul de după-amiază,
Când bunicul îmi punea
Haina veche peste mine,
Dormeam lin şi-mi era bine,
Mărunţişuri de copil:
Dopuri de la sticle goale,
Jocuri în Comisariat
Părăsit şi demolat
Printre tainice ruine.
A rămas durat în piatră
Adăpost pentru străjer,
Gardul suliţat de fier
Unde-n colţ se sprijineau
Toţi îndrăgostţii străzii
Care-ajunşi în umbra serii
Îndelung se sărutau.

Dar...
Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetşor
Cum bătea "Moşu"-n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul din vis

În somn am lăsat o urmă pe omătul din vis
şi când m-am trezit a ţâşnit
un lup din ochiul deschis...
şi-am zis!
Te salut! Ce bine-ai nimerit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima fotografie

Tu urcai în mine
şi bradul mă ţinea
ce bine
ce bine
ce bine
un graur pe frunte te săruta!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii nu mai au suflet

l-au împărţit ca pe o bucată de pâine
când credeau în jumătăţile lor de cuvânt
din fereastră în fereastră
fără să privească înapoi
lăsau aripi din nenuntitele zboruri
şi-apoi
cu toată goliciunea asta
în trupuri vechi
precum hainele roase de molii
au continuat să se târască
prin iarba timpului
dar ajungând
la marginea unei poveşti
din care lumina ţâşneşte haotic
speră într-o recuperare
un fel de război al orbilor
reîntoarcere şi redobândire
a verdelui
până la urmă poate fi un vis
poate că sufletul
stă undeva chircit
într-un colţ de bătrâneţe
instalată cu forţa
pentru fireasca izbăvire

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Un catren, am constatat
Că atât de greu se scrie...
Şi atunci l-am blestemat:
Fir-ar el de râs să fie!

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"ţi-a crescut o gaură-n inimă"

au zis doctoranzii pe la vârsta copilăriei
şi eu am râs
fericit că voi avea
unde să mă joc cu nisip...
mai târziu
prin adolescenţă au decis
că am "o inimă într-o gaură"
şi am râs
aveam de acum
un fel de "black hole" a mea
unde putea încăpea
chiar o bucată de univers...
"teoretic nu prea exişti"
mi-au spus pe când
am devenit soldat
şi iar am râs
pentru că atunci am înţeles
că dacă eu sunt o iluzie
şi ei sunt o iluzie...
"gaura ta e atipică -ţine loc de cord
chiar de materie cenuşie ţine loc"
şuşoteau cardiologii
psihologii
psihiatrii
speriaţi de neînţelegerea lor
"a crescut atât de mult încât te-a dat afară din tine şi te-ai pierdut"
eu iarăşi am râs
bucuros fiindcă oricum
nu mă găsisem vreodată...
apoi tot ce era acolo
ca o enigmă nepământeană
s-a îndrăgostit de tine
de tot ceea ce eşti sau nu...
şi nu am mai râs niciodată
fiindcă atunci totul în mine
s-a umplut cu viaţă...
iar să râzi de iubire e un sacrilegiu
pedepsit cu uitarea...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe nisip

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenţei mele:
zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
- Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe...

poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stratul de sferă

Să nu te uiţi în urmă
când te paşte fiara
Să nu te uiţi în ochii tăi
când se desprind pereţi din cer
să îţi iei capul în mâini
şi să urli cu degetele
ultimele tale străfulgerări de oase.
Să nu te miroşi
Să nu te uiţi în urmă
Să nu plăngi ca un prost după tine
Să îţi închizi ultimele suspine
Şi să zici:
Eu nu mă uit în urmă
În urmă
eu mă uit!
Ce bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul ca o enigmă

E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâţia ani am râs
şi câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
oraşului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde şi ea...
până şi îngerii
râd în eternitate,
au lacrimi de râs...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura

ţi-a crescut o gaură-n inimă au zis mai întâi doctoranzii pe la vârsta copilăriei
şi eu am râs fericit că voi avea unde să mă joc cu nisip

mai târziu prin adolescenţă au decis
că am o inimă într-o gaură şi am râs
aveam de acum un fel black hole a mea
unde putea încăpea chiar o bucată de univers

teoretic nu prea exişti au concluzionat specialiştii pe când credeam că am devenit bărbat
şi iar am râs pentru că atunci am înţeles că dacă eu sunt o iluzie totul e o iluzie

gaura ta e atipică ţine loc de cord
chiar de materie cenuşie ţine loc
şuşoteau cardiologii psihologii psihiatrii
speriaţi de neînţelegerea lor

a crescut atât de mult încât te-a dat afară din tine şi te-ai pierdut
eu iarăşi am râs bucuros fiindcă oricum
nu mă găsisem vreodată

apoi tot ce era acolo ca o enigmă nepământeană s-a îndrăgostit de tine
de tot ceea ce eşti sau nu
şi nu am mai râs niciodată
pentru că de atunci totul în mine s-a umplut
cu viaţă

iar să râzi de iubire e un sacrilegiu universal
pedepsit cu uitarea...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de mai

În seara asta am râs...
E o surpriză şi pentru mine!
Graurii şi-au pus colacii
cu baticuri pe cap.
De pe coline
focul la vale sfârâie printre copaci.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!