E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi in taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi în taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat.
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat...

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat...
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât ştii,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceaţă,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cişmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-aşează
s-asculte.
Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă şi macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă oraşul, cu paşi...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâşii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Reflexe tari şi un rendez-vous general
de spontaneitate şi filozofie lăuntrică
îmi inundă chipul într-un mod ambiental...
Dar, total.
Şi-i frig in gând,
şi-i vânt curând...
În ochi negri, de pământ...
Căci
toamna-i de metal
şi are o pâclă de cristal...

Curcubeul de frunze
şi dulcile miresme
de fructe coapte
te fac să vorbeşti doar prin şoapte...
Căci
e noapte...
Şi poate...
doar umbrele reci
ce-au dispărut pe veci
la geamuri mai bat
De dor.
Cu aliura lor de pictor...
Ce pictează fără sens
frunze seci
din univers.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă, plânge primăvara cu parfum de liliac,
Printre stropi se lasă seara si invaluie-n mister
Dorurile fără nume, iubirile fără leac,
Sufletele rătăcite-n efemer...

Plouă prin copacii dezgoliti de vânt,
Scutură petale pe pustii alei;
Dorul meu e măcinat de-un gând:
Lacrimile mele tu le vrei?

Plouă, cât poate să ploua-n primăvară,
Când se-adună norii spre apus;
Iar speranţele încep să doară
Ca inutile întrebări fără răspuns.

Plouă, glas sfasietor strigând a jale
Se strecoară printre stropi reci
Si imi pare că iubirea care moare
Îsi pregăteşte locul său de veci.

poezie de Tudor Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de ianuarie

Ningea aşa raţional
aşa frumos
aşa real
aşa tendenţios
(de sus în jos)
că ţi-am gravat pe geam
sub ram de dimineaţă
treizeci de flori de gheaţă
sunt flori de noapte
şi de şoapte
şi de zi
să nu le-atingi
că vor muri
şi-ţi vor rămâne-n geam
sub ram
poteci de lacrimi reci

în timp ce-afară
va ninge tot frumos
raţional şi calm

de sus în jos.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă şi ploaia
se varsă-n morminte
Ce tac

Plouă şi apa
învie oseminte
Ce zac

Plouă şi vântul
cutremură cruci
Care plâng

Plouă şi ploaia
îmi sapă tăcerea
Din gând

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vi(v)a(t) Bacovia!

Pe masă mai e o petală, din nuc nouă frunze au nins, bat clopote la catedrală, un gri peste frig s-a întins.
E frigul mai gri decât griul, mi-e frigul mai frig de la gri, aud cum scânceşte pustiul, îi strig că nu-l pot suferi.
În mall-uri se vând frunze moarte, la teatru-au băgat lumânări, în piaţă găsesc paşapoarte, la poştă... parfum şi ţigări.
La colţ mă aşteaptă-ambulanţa, (am febră, tuşesc şi strănut), mă strânge la piept Baba-Cloanţa şi-mi dă şi un tandru sărut.
La ştiri, moartea râde ca proasta, citind, recitând, declamând, rafale-mi împuşcă fereastra, sar cioburi de geam şi de gând.
Ce noimă, ce şansă, ce veste? Ce urmă de umbră-i în plic? E frig, e un gri de poveste şi-i gri bidiviul la dric.
În cană se-neacă o clipă, pe străzi umblă medici stafii, la tâmplă îmi creşte, în pripă, sfârşitul coleric de zi.

poezie de Eduard Lupascu (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e...

Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar şi-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare şi cu inima-n văpaie.

Azi iubesc.. dar nu un om.
Poţi iubi, fără să crezi, personaje din poveşti.
Ce-s de lună, gri, pictate şi plutesc încet, pe şoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.

Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt şi-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ţi fac viaţa dulce trai.
Şi te îndeamnă să iubeşti şi frumosul să-l trăieşti.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e...

Azi e...

Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar şi-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare şi cu inima-n văpaie.

Azi iubesc.. dar nu un om.
Poţi iubi, fără să crezi, personaje din poveşti.
Ce-s de lună, gri, pictate şi plutesc încet, pe şoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.

Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt şi-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ţi fac viaţa dulce trai.
Şi te îndeamnă să iubeşti şi frumosul să-l trăieşti.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ntreba...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig!

Ce tristă-i zarea! Frunze ning...

Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
Şi pasu-mi este mai greoi.

Ce tristă-i zarea, ca şi noi...

Copacii au rămas stingheri...
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l şoptea.

Ce tristă-i zarea, ea te vrea...

Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig...
E iarnă azi şi-n largul zării
Se rup fâşii de vânt, de frig...

poezie de Vera Crăciun din Pe valuri de albastru (iulie 2014)
Adăugat de Vera Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi esti?
Sau
Chiar esti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vară 🌸✍

Zăpada din sufletul meu s-a topit
la fel de repede ca luna iulie
văzută dintr-o clepsidră ce s-a scurs grăbit,
în mijlocul verii.

Flori de soare dansează acum,
prin părul meu, rebel, ce depănează
poveşti despre greutăţile iubirii
care visează la
o tentativă de zâmbet.

Cântece pline de viaţă se sparg
în tăcerea şi golul din inimă
şi ascund printre lacrimi
un dor cu spini
şi mărăcini pictaţi de amintiri.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vântul îmi pictează trupul
Cu raze scăldate-n soare.
Poezia-mi este mamă,
Iar stiloul îmi e frate.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi porumbei la fereastră...

Plouă în noapte... apă...
Suspine şi şoapte... lacrimi
Se sting printre săruturi.

Porumbei la fereastră
Ne privesc cuminţi...
Sărutări fierbinţi... plouă...

Curg domol apele,
Se închid pleoapele...
Linişte.

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă gri

Îşi plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
şi-un gri intens pluteşte peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Îşi plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
şi plouă trist şi plouă peste toate,
inima ei doar de îngheţ se teme!

Îşi plânge toamna noii trandafiri,
şi-n parc, fanfara îi ţine isonul.
În serile-i reci te mai aştept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:

Absolutul.

Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
şi la fiecare silabă şoptită statornic:

De dor.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!