Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să-nvii de Paști...

Să-nvii de Paști... cum altfel să mă țiu
Aceea, ce mi- eram prin alte vremi?..
Mi-aș îmbrăca un verde pardesiu,
Din stropii florilor pătrunde- m-ar parfumul viu,
Îmbălsămându-mi liniștea printre poieni.

De Paști, mi-aș căuta... lumea întreagă,
Și, când bat clopotele, lăsând alte griji,
Să intru, unde crucea mi-e mai dragă,
Și sfinții mă apropie de-a lor sclipire vagă,
Visând la flori, să mă ating de-o frunză de măcriș.

De Paști, când pitulicile jalea o disecă,
Prin zvonul lor primăvăratic, miruind,
Tot pomul verde de cântul lor se -ncearcă,
Iar cel salbatec rădăcinile își pleacă,
Spre înaltul cerului, uitând că-i suferind.

De Paști, ce ar fi caz, și nu-ntâmplare-
Acesta mi-ar fi trilul, din sufletul curat,
Și îmbrăcându-i pe ai mei în strai de sărbătoare,
Mi-aș prinde aripi, din două reci izvoare,
Și, străbătând prin șoapte, s-ajung, unde mi-i dat.

poezie de din Confluențe literare
Adăugat de liliamanoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Paști

De Paști fiecare fluture e-un mesager
Cu aripi albastre și ușoare.
Pământul privește fericit spre cer
De unde primește binecuvântare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

De Paști

Acasă, toți în jurul mesei,
Ca albinuțele roiesc.
Cu bucurie, azi, ciocnesc
Ou roșu!
E Paști, e Ziua de Înviere!
Lumini s-aprind
Și flori, se duc în cimitire,
La cei dragi.

De poți crezi
Că înviezi cândva,
Speranța e divină
Și nimeni nu-i de vină,
De nu-i așa...
Ne închinăm la un altar,
În fiecare an.
Pământ și flori
Și sufletul din noi
Învie iar de Paști!

poezie de din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O nouă ocupație de Paști

Cum de Paști nimic n-a pregătit,
De la unchi, pân' la nepoți din văr,
Tot din ușă-n ușă-a ciocănit
Și ajunse primul... drob-trotter.

epigramă de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe bărbat mi-l iau din Paști în Paști, iar pe ibovnic, din săptămână în săptămână.

proverbe românești
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înnoire de paști

Pensia, asta-i beleaua!
O măresc cu-o sută, două
Și, de strâns, s-a rupt cureaua,
Nu am bani de una nouă!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Românii și sarmalele

Dín vremi imemoriale,
Noi mâncăm ades sarmale,
Tinerei, bătrâni, cărunți,
La botezuri și la nunți,

La Crăciun, la Paști, oricând
Ávem poftă, ávem jând;
Iar când sunt cu mămăligă
Aș mânca și de-aș fi rigă.

Ah, grozava tocătură
Are-un gust divin în gură!
Pentru-o porție, îndată
Eu mi-aș da chenzina toată.

poezie de din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mărturisirea unei gospodine, de Paști

Nici această sărbătoare
Nu va fi așa de tristă:
Fac colacul… de salvare
Și tai mielul… de pe listă!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Vaduva

Mi-aș face cuib...

Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră- face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....

Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Mi-aș face cuib....

Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră- face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....

Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

De paști...

culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert și vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
își ștergea cu mâneca
lacrimile și ofta...

viața m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlțâie liniștea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeți
prin crăpătura casei se vede cerul și
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
și nouă sufletul!

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Postul Paștelui

Creștine, ții post cu zel,
Vrând ca mănânci de Paști.
Însă cum n-ai bani de miel,
...doar paști!

epigramă de
Adăugat de Alexandru NacuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.

Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.

Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Mama

Stă mama întristată la fereastră,
cu ochii săi adânci pierduți în zare,
în barbă-nnoadă lacrimile-amare,
cu gândul la înstrăinarea noastră.
E zi de Paști, dar casa e pustie,
iar ea, bătrână și de toți uitată,
ne simte-n inimă, ca altădat㠖
izvor fără sfârșit de apă vie!
Trec nopțile dar somnul nu-i mai vine,
iar gândurile strâmbe o doboar㠖
se-nteabă-n sine (oare-a câta oară?):
cum de-am ajuns zălog pe uși străine?

Te simt de-aici, din altă lume, mamă,
în zi de Paști nu pot vin acasă...
Dar tu pui ce trebuie pe masă,
nu mai lua plecarea noastră-n seamă.
Vom fi mereu cu gândul lângă tine,
nu te-ntrista încă n-am ajuns!...
Tu roagă-te sub crucea lui Isus
fie Paști și-aici..., pe uși străine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Învierea

Tu ai știut tot ce ne doare, griji, suferințe și nevoi
Tu, care te-ai sacrificat și-ai fost cruce vie pentru noi,
Ne-aduci lumina sfântă, putem găsi calea dreaptă
Ne-nalți spre Dumnezeu,, conducându-ne treaptă cu treaptă.

Venim cu sufletul deschis, de Paști să ne împarți lumină
pogoare peste noi har și milostenie divină;
De sacrificiu-ți suprem și azi tresaltă mânăstirea,
Iar clopotele umplu cerul, vestindu-ți nemurirea!

În mila-ți nemărginită i-ai iubit pe cei ce te-au trădat
Pentru mântuirea lor, tu crucea pe Golgota ai purtat;
Poate că lumea mult mai frumoasă și mai curată-ar fi
De n-ar fi cei care te răstignesc în fiecare zi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Poezie de Paști

Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;

Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,

Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;

Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!

Că începea așa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Și lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vânturau prin ușa din cerdac,

Ne ușuram și trupul de povară
Și sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam și eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)

Fiind copii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, ne rodea burtica,
Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare,
Că popa nu știa, zicea bunica,

Dar totul se făcea cu rânduială
Și toate le-așezau la locul lor,
Știau bătrânii bine, fără școală,
Cum -L primim pe-al lumii Salvator...

.......................................

În miez de noapte, satu-n așteptare,
Biserica-ntr-o horă o strângea,
Lumini se arătau pe la altare,
Isus, Cristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paște și lumină,
Bunica ne dădea miel din cuptor,
Iar ouăle-așteptau pe masa plină
Sfințite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam
Gătit în straie noi, cum altul nu-i,
Căci noi copii-atunci, ne înnoiam
Când Se năștea și la-nvierea Lui,

Și câtă bucurie, 'ntregul sat,
Ouă ciocnind cu mare și cu mic,
"Cristos a înviat! Adevărat!"
Pe pajiștea cusută-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeași luncă mândră ca o ie,
Mi-a dat ca le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mărie...

Aș vrea vin din nou în satul meu,
În zi de Paști, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare...

E Paște iar și Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...

Simt o speranță-n suflet cum izvoare
Din flacăra-I ce arde, tumultoasă,
La ziua și sătucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasă.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Poezie de Paști

Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;

Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,

Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;

Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!

Că începea așa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Și lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vânturau prin ușa din cerdac,

Ne ușuram și trupul de povară
Și sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam și eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)

Fiind copii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, ne rodea burtica,
Ne mai spurcam și noi, deh, la mâncare,
Că popa nu știa, zicea bunica,

Dar totul se făcea cu rânduială
Și toate le-așezau la locul lor,
Știau bătrânii bine, fără școală,
Cum -L primim pe-al lumii Salvator...

În miez de noapte, satu-n așteptare,
Biserica-ntr-o horă o strângea,
Lumini se arătau pe la altare,
Isus, Cristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paște și lumină,
Bunica ne dădea miel din cuptor,
Iar ouăle-așteptau pe masa plină
Sfințite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam
Gătit în straie noi, cum altul nu-i,
Căci noi copii-atunci, ne înnoiam
Când Se năștea și la-nvierea Lui,

Și câtă bucurie, -ntregul sat,
Ouă ciocnind cu mare și cu mic,
"Cristos a înviat! Adevărat!"
Pe pajiștea cusută-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeași luncă mândră ca o ie,
Mi-a dat ca le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mărie...

Aș vrea vin din nou în satul meu,
În zi de Paști, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare...

E Paște iar și Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...

Simt o speranță-n suflet cum izvoare
Din flacăra-I ce arde, tumultoasă,
La ziua și sătucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasă.

poezie de din Durere românească
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Satul meu

În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;

Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;

Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Poezie de Paști

Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;

Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,

Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal, zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;

Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare,
Isus, a' lui Maria, cu lumină!

Că începea așa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Și lutul îmbrăcat în văruială,
Se vânturau prin ușa din cerdac,

Ne ușuram și trupul de povară
Și sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam și eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)

Fiind copii mâncam în Postul mare
Nu doar urzici ne rodea burtica,
Ne mai spurcam și noi, deh! la mâncare,
Că popa nu știa, zicea bunica,

Dar totul se făcea cu rânduială
Și toate le-așezau la locul lor,
Știau bătrânii bine, fără școală,
Cum -L primim pe-al lumii Salvator...

..........................................

În miez de noapte, satu-n așteptare
Biserica-ntr-o horă o strângea,
Lumini se arătau pe la altare,
Isus, Cristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paște și lumină,
Bunica ne dădea miel din cuptor,
Iar ouăle-așteptau pe masa plină
Sfințite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncă ne-ntâlneam
Gătit în straie noi cum altul nu-i,
Căci noi, copiii,-atunci ne înnoiam
Când Se năștea și la-nvierea Lui,

Și câtă bucurie, -ntregul sat,
Ouă ciocnind cu mare și cu mic,
"Cristos a înviat! Adevărat!"
Pe pajiștea cusută-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeași luncă, mândră ca o ie,
Mi-a dat ca le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mărie...

Aș vrea vin din nou în satul meu
În zi de Paști, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare...

E Paște iar și Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...

Simt o speranță-n suflet cum izvoare
Din flacăra-I ce arde, tumultoasă,
La ziua și sătucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ruse

De Paști, la Histria

La Paști, lângă cetate, vin cohorte
De migratori din burgul București
Și-abia de reușește să-i suporte
Pământul cu relicvele grecești.

Și peștii din canal se-ascund în trestii
Când văd pescari bucureșteni, pe baltă,
Cu undițe, harpoane și-alte chestii
Ce fac, pe malul apei câte-o haltă.

Și n-am neg, desigur, apriori,
pleacă, pe-nserat, cu traista goală
Da'-s necăjit sperie cocorii
Băgându-i cu manelele în boală.

Afumă cu grătarele cetatea,
De se revoltă zidurile reci,
Trezind la viață, chiar eternitatea,
Și spirite războinice de greci.

Și curge vinul, berea -un potop;
De-naintași, cu toți și-aduc aminte
Și varsă, din pocale, câte-un strop
stingă setea celor din morminte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Mă-ntorc în copilărie

Mă-ntorc în copilărie mai des decât vrea,
Pe drumuri prăfuite prind iar de o stea...
Alerg fără de țintă pe străzi necunoscute,
Prin alte primăveri și alte ierni pierdute.

Mă-ntâmpină salcâmii cu ale lor cutume,
Cu flori ce-mi cad pe umeri, zburdalnic și nebune,
Nu sunt aceleași flori, dar parcă m-ar cunoaște
Și simt cum sub salcâm o altă zi se naște...

Pe drumul care duce spre firul mic de apă,
Simt pașii cum îmi zboară cu amintiri în talpă,
Iar când ating cu mâna apusul blând de soare,
Îmi pare sunt veșnic în muta înserare...

Parfumuri -nconjoară venind din alte timpuri,
Îmi mângâie mirosul, se pierd în anotimpuri,
Iar când tarziu, în noapte, -mpiedic printre crengi,
Simt cum mă leagă timpul și-aștept să mă dezlegi...

poezie de din O barcă de salvare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook