Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Altar

Știu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Și-am stat o viaț-acolo, să ascult
Ecoul ei și să visez departe,

M-am răsfățat în oaza lor duioasă
Și m-am topit la razele de foc,
Am așteptat, la țărmul lor, sfioasă,
Să te învăț să curgem la un loc,

Știu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Și-am mers, suav, pe bolta de zenit,

Și noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineții, ce ne umple,
Și-am înflorit atâtea primăveri...

Știu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri și culoare,
Mirarea mă cuprinde și socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,

Și-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Și macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,

Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri și cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Leonte

Trăind din amintiri

Cu miros de orhidee
Și cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.

Nu știu cine a-nceput
privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Și asta nu întâmplător.

Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Și prezent dar și trecut.

Acum când ești departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.

Aștept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.

poezie de (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina ochilor tăi

M-am pierdut în verdele ochilor tăi
și-am alergat până am ajuns departe
în adancul inimii tale.

Minunată se vede lumea,
însă tu o vezi cu bunătate,
iar eu alerg mirată prin ei.

Ce bine și ce lumină e acolo
... dar ai clipit și m-am regasit
fericită că sunt "lumina ochilor tăi"!

poezie de (18 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Doina Bonescu

M-am regăsit

m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară

m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,

Știupe altul îl iubești,
Știupe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei asculți.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai știut de truda – din suflet când le-am scos
Și mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Și-am așteptat să treacă zăpada și să sper
-ți vei dori urcușul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ți-au fost neprimitori.

Și-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
pot -ți fiu răcoare, -ncerc -ți fiu pe plac.",
Dar pașii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ți-am croit.

Mi te-am dorit aproape și m-am topit în vânt,
-ți vin pe neștiute, nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr și numai eu știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnișoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile lăsa singur
admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai știut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa știu că și ea
s-a îndrăgostit de tine
și te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovății imaginare
poate se va îndrăgosti și de mine
dacă o rog...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada renunțării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini –
Ca tai frunză la câini.

Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini –
Ca tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini –
Ca tai frunză la câini.

De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini –
Ca tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni –
Ca tai frunză la câini.

Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce culoare au ochii tăi?

Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu știu cum faci,
În viață îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când respingi,
În contradicție cu ceea ce simți
Și ascunzi în ei sensuri și non-sensuri,
Paradigme cu subînțelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îți spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanțe de nu pleca
Și mă întorci din drum,
Direcții diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar și-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Și-mi cauți privirea în oricine,
Pentru că în ei găsești ceva familiar,
Acel "așteaptă-", că vin îndat'.
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, așa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorie

Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.

Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.

Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.

Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.

Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...

Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.

M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, reîntorc... afară.

Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Simetrie

Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 28 martie 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Mihai Marica

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit fiu lângă tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Salt

Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniștea ta,
Ca o rețea de nervi, de gânduri,
De dorințe și amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...

Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Și-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Și-am zburat și nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzește muntele înzăpezit.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum și te zăresc
Pasul tău încet, catifelat și clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Și zâmbetul tău cald,
Și ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriți la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaș privești cu ochi de catifea
Și pășești zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând și nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot -ți spun.

Vai!
Și zâmbetul tău cald,
Și ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriți la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antonio Banderas

Eu sunt din sudul Spaniei. Am trăit acolo toată viața urmărind un vis care m-a adus în final la Hollywood. Însă pentru a face asta, a trebuit să mă despart de orașul meu, de stilul meu de viață, de prieteni și de familia mea. Înainte de a veni la Hollywood, m-am mutat întâi la Madrid, unde mi-am făcut noi prieteni cu care mă simțeam foarte bine. Apoi a trebuit trec peste o nouă provocare și m-am despărțit și de Madrid, pentru a pleca spre un alt loc. Cred că aceste despărțiri au fost cele care m-au marcat cel mai mult.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porumbei din depărtare

1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.

2. Am inceput urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.

3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"

4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.

5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 septembrie 2018.
Distribuie

Porumbei din depărtare

Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.

Am inceput urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.

N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"

M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.

Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdut în intersecții...

s-a dus și anul ăsta, tot ca altul,
s-a dus în colbul lui de fum,
rămân același în aluatul,
imaginarului de drum,
un drum pe care niciodată,
n-am reușit îl parcurg,
cărarea lui întortocheată,
nu m-a lăsat pe el curg

prea s-a pierdut în intersecții,
din care-a trebuit s-aleg,
din uimitoarele proiecții,
pe una am putut merg
și n-am știut dacă aceea,
a fost cea bună, cea cu flori,
în valuri m-a cuprins mareea,
cu ochii ei neiertători

scăldat în dulcea ei culoare,
cu-atât senin pe multe zări,
nu m-am gândit la vântul care,
se-apropia din încercări
și prea târziu am prins mișcarea,
furtuna coborâse norii,
și-am alergat cu disperarea,
să mă salvez, crezându-mi porii

m-am furișat sub o uitare,
acolo mult am așteptat,
mai răsară dintr-o zare,
căldura, soarelui, treptat,
degeaba ochii îmi căutară,
în zări, mareea, caldul ei,
eram vânat de-a ei cătare,
și-acum în ochii ei nevoi

prea m-a ales să mă iubească,
prea m-a ales să mă furtune,
prea m-a ales să mă orbească,
în nopți de veghe de tăciune,
prea așteaptă liniștită,
sub liniște mocnind nebună,
mocnind tăcerea absolută,
de care mă-nfior când tună

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Mușatescu

* * * (Dedicată muzei inspiratoare Dudu Kalinderu)

Ochii tăi vioi de drac capul sec și prost mi-l fac;
când nu-i văd, le-aș spune multe, când îi văd uit și tac.
I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roș ca un rac
când am privit spre altul, am fost trist și-am fost posac.
Sunt bogat, știu carte multă, dar, cu banii, ce-o să fac?
Fără ochii tăi, măi Dudu, sunt și prost, sunt și sărac!

madrigal de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Titanic vals" de Tudor Mușatescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.67- 6.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Amestecări

M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.

Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.

E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.

Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.

M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.

E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

În tot acest timp am văzut lumea prin ochii tăi, am gustat aerul din plămânii tăi, mi-am schimbat pașii, apoi m-am oprit și totul a revenit la normal, ca și când n-ai fi existat.

aforism de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este mesajul care se ascunde în ochii unei vipere? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!