Altar
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Și-am stat o viaț-acolo, să ascult
Ecoul ei și să visez departe,
M-am răsfățat în oaza lor duioasă
Și m-am topit la razele de foc,
Am așteptat, la țărmul lor, sfioasă,
Să te învăț să curgem la un loc,
Știu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Și-am mers, suav, pe bolta de zenit,
Și noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineții, ce ne umple,
Și-am înflorit atâtea primăveri...
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri și culoare,
Mirarea mă cuprinde și socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,
Și-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Și macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,
Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri și cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.
poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre răsfăț
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
Citate similare
Trăind din amintiri
Cu miros de orhidee
Și cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.
Nu știu cine a-nceput
Să privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Și asta nu întâmplător.
Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Și prezent dar și trecut.
Acum când ești departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.
Aștept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre viitor
- poezii despre trandafiri
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre pictură
- poezii despre orhidee
- poezii despre ochi căprui
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Lumina ochilor tăi
M-am pierdut în verdele ochilor tăi
și-am alergat până am ajuns departe
în adancul inimii tale.
Minunată se vede lumea,
însă tu o vezi cu bunătate,
iar eu alerg mirată prin ei.
Ce bine și ce lumină e acolo
... dar ai clipit și m-am regasit
fericită că sunt "lumina ochilor tăi"!
poezie de Lusiana Drăgușin (18 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre verde, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre fericire sau poezii despre bunătate
M-am regăsit
m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară
m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit, poezii despre râuri, poezii despre munți, poezii despre flori, poezii despre cereale sau poezii despre Soare
Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cărarea vântului
Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai știut de truda din suflet când le-am scos
Și mi-a rămas cărarea pustie de folos.
M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Și-am așteptat să treacă zăpada și să sper
Că-ți vei dori urcușul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ți-au fost neprimitori.
Și-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ți fiu răcoare, să-ncerc să-ți fiu pe plac.",
Dar pașii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ți-am croit.
Mi te-am dorit aproape și m-am topit în vânt,
Să-ți vin pe neștiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr și numai eu să știu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păduri, poezii despre dorințe, poezii despre zăpadă, poezii despre suflet sau poezii despre spaimă
Sinuciderea
am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnișoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile mă lăsa singur
să admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai știut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa știu că și ea
s-a îndrăgostit de tine
și te-a urcat tot la cel bun...
am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovății imaginare
poate se va îndrăgosti și de mine
dacă o rog...
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre pocăință, poezii despre numere, poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre durere, poezii despre viață, poezii despre vecini, poezii despre trecut sau poezii despre săptămâni
Ce culoare au ochii tăi?
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu știu cum faci,
În viață îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicție cu ceea ce simți
Și ascunzi în ei sensuri și non-sensuri,
Paradigme cu subînțelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îți spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanțe de nu pleca
Și mă întorci din drum,
Direcții diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar și-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Și-mi cauți privirea în oricine,
Pentru că în ei găsești ceva familiar,
Acel "așteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, așa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre vorbire, poezii despre secunde, poezii despre cunoaștere sau poezii despre contradicții
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre sânge, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri
Simetrie
Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre vânt, citate de Marin Sorescu despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, citate de Marin Sorescu despre prăpăstii, citate de Marin Sorescu despre ochi, poezii despre muguri sau poezii despre cadouri
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre puls sau poezii despre moarte
Salt
Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniștea ta,
Ca o rețea de nervi, de gânduri,
De dorințe și amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...
Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Și-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Și-am zburat și nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzește muntele înzăpezit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre sâni sau poezii despre picioare
M-am indrăgostit
E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum și te zăresc
Pasul tău încet, catifelat și clar
Mă inundă în vis. M-opresc.
Vai!
Și zâmbetul tău cald,
Și ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriți la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.
Gingaș mă privești cu ochi de catifea
Și pășești zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând și nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ți spun.
Vai!
Și zâmbetul tău cald,
Și ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriți la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre zâmbet, poezii despre nebunie, poezii despre dor sau poezii despre calendar
Eu sunt din sudul Spaniei. Am trăit acolo toată viața urmărind un vis care m-a adus în final la Hollywood. Însă pentru a face asta, a trebuit să mă despart de orașul meu, de stilul meu de viață, de prieteni și de familia mea. Înainte de a veni la Hollywood, m-am mutat întâi la Madrid, unde mi-am făcut noi prieteni cu care mă simțeam foarte bine. Apoi a trebuit să trec peste o nouă provocare și m-am despărțit și de Madrid, pentru a pleca spre un alt loc. Cred că aceste despărțiri au fost cele care m-au marcat cel mai mult.
citat din Antonio Banderas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre visare, citate despre sfârșit, citate despre prietenie, citate despre oraș, citate despre familie, citate despre depășire, citate despre Spania sau citate despre Hollywood
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre palate
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în intersecții...
s-a dus și anul ăsta, tot ca altul,
s-a dus în colbul lui de fum,
rămân același în aluatul,
imaginarului de drum,
un drum pe care niciodată,
n-am reușit să îl parcurg,
cărarea lui întortocheată,
nu m-a lăsat pe el să curg
prea s-a pierdut în intersecții,
din care-a trebuit s-aleg,
din uimitoarele proiecții,
pe una am putut să merg
și n-am știut dacă aceea,
a fost cea bună, cea cu flori,
în valuri m-a cuprins mareea,
cu ochii ei neiertători
scăldat în dulcea ei culoare,
cu-atât senin pe multe zări,
nu m-am gândit la vântul care,
se-apropia din încercări
și prea târziu am prins mișcarea,
furtuna coborâse norii,
și-am alergat cu disperarea,
să mă salvez, crezându-mi porii
m-am furișat sub o uitare,
acolo mult am așteptat,
să mai răsară dintr-o zare,
căldura, soarelui, treptat,
degeaba ochii îmi căutară,
în zări, mareea, caldul ei,
eram vânat de-a ei cătare,
și-acum în ochii ei nevoi
prea m-a ales să mă iubească,
prea m-a ales să mă furtune,
prea m-a ales să mă orbească,
în nopți de veghe de tăciune,
prea mă așteaptă liniștită,
sub liniște mocnind nebună,
mocnind tăcerea absolută,
de care mă-nfior când tună
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre uitare, poezii despre salvare sau poezii despre nori
* * * (Dedicată muzei inspiratoare Dudu Kalinderu)
Ochii tăi vioi de drac capul sec și prost mi-l fac;
când nu-i văd, le-aș spune multe, când îi văd mă uit și tac.
I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roș ca un rac
când am privit spre altul, am fost trist și-am fost posac.
Sunt bogat, știu carte multă, dar, cu banii, ce-o să fac?
Fără ochii tăi, măi Dudu, sunt și prost, sunt și sărac!
madrigal de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tristețe, epigrame despre sărăcie, epigrame despre raci, epigrame despre prostie, epigrame despre ochi, epigrame despre draci, epigrame despre cărți, epigrame despre bogăție sau epigrame despre bani
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tristețe sau poezii despre lună plină
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plimbare sau poezii despre frumusețe