Una cu lumina

Când razele-ţi trezesc pământul
Zâmbesc şi eu în taina dimineţii
Şi în stupoarea-ţi vasta nu aflu nicidecum cuvântul
Să spun eu adormite-i lumi de frumuseţea vieţii,

La pas cu tine mă strecor
Şi ies tiptil din umbra camerei sinistre
Să nu mai fiu doar un decor
Fragment cioplit cu gânduri uşor ilustre,

Vreau chipu-mi încălzit de a ta iubire
Să-l porţi pe raze până-n infinit
Unde lumina curge cu orbire
Şi-ntr-un sfârşit mi-e sufletul hrănit,

Să cad apoi în veşnica tăcere
Uitată în visul contopit cu cerul
În vie strălucire lipsit de timpuri efemere
Rămân să zbor avid eu cu eterul.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele din mine

Uneori aş vrea să duc o viaţă de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit şi mângâiat de soare,

Să stau pe-al lumii acoperiş doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de şoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,

Să pot s-ating o linişte deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,

Uneori aş vrea să fiu chiar muntele în sine
Să stau măreţ şi neclintit,
Să râd de voi, de toţi chiar şi de mine
Cum nu ştim ce-i în viaţa simplă de iubit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Vreau să plec acolo unde se termină cărările
acolo unde pot să ating cerul,
umbra unui stejar crescut din bătrânime
să-mi fie loc de casă şi ramurile lui să-mi fie acoperiş,
liniştea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil
iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul
atunci când iţi mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori.

Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea
nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase,
pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc,
valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii
primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit.

Vreau să plec acolo în pustietăţi deşarte
unde lumina de alamă nu cruţă niciun gând
topeşte minţi mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân
ce viaţa ne-o conduce cu un orgoliu de jupân...

Vreau să plec acolo unde chipul nopţii îmi surâde
şi-ntunericul mă acceptă ca pe un copil de al său,
acolo în pânza lunii să adorm neîmpovărată
prinsă-n vis să înot cu stele dansatoare
în valsul cosmosului infinit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analogie

Sufletu-mi e un copac
Cu dese ramuri şi-ncâlcite
Ce văd lumina mai opac
De mari furtuni fiind zdrobite,

Inima-mi e un izvor
Ce din iubire izvorăşte
Curge lin şi mai cu dor
Când la tine se gândeşte,

Ochii mei sunt visători
Şi nu cugetă a plânge
Cu mii de fluturi ar vrea să zbor
Şi tot nu le-ar ajunge...

Mintea nu vreau să mi-o ascult
Mereu mă osteneşte
Pe ea îmi cere s-o consult
Apoi visele-mi zdrobeşte,

Aripi am dar nu ştiu cum
Avânt să-mi iau cu ele
Să inspir dezlegării viu parfum
Şi să ajung până la stele.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea are frumuseţea ei

îmi place să stau în patul ce miroase a noi
unde îmi alin tristeţea în zile fără rost
când primăvara nu înseamnă nimic,
când plimbarea în grădina fără capăt nu-şi mai are menirea
flori de cireş parfumate îmi distrag privirea goală,
în loc să schiţez un zâmbet ochii-mi lovesc pământul
iarba verde ţipă la mine şi vrea să alunge griul,
apoi vorbesc cu cerul,
caut soarele ce pare ascuns de o veşnicie,
ciripitul păsărilor, o compoziţie chinuitoare mă osteneşte acum
dar tristeţea are frumuseţea ei
eu o perecep subtil, în tăcere
şi caut acolo unde nu mai este nimic, o vindecare...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (În visul tău să mă strecor)

În visul tău să mă strecor
Să fiu cu tine pas cu pas
Cum râurile-ngheaţă
Şi sufletu-mi asemenea
Atunci când
Îmi opreşti al aripilor zbucium
Căci o dogoare e
E zumzet, cântec
Foşnet
Şi valuri cu răcoare
Şi iz amar de alge

poezie de Mihaela Cătană (octombrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

atunci când simt că exist
nefiinţa pluteşte la un pas de mine
mă mai gândesc la tine uneori,
dar ştiu că e doar un joc al minţii plictiste
şi tu dispari în zori apoi,
rămâne doar momentul de acum
ce e mai mult decât iubire
e infinitul redus la o privire,
eternul unei mângâieri,
bucuria veşnică prinsă într-un surâs,
e fericire pură desprinsă dintr-un sărut
dintr-o blândă atingere, alinată cu dor
dintr-o simplă şoaptă surpinsă-n zbor.

acolo unde iubirea nu se mai ascunde,
acolo unde lacrimi nu mai plâng
am ajuns şi eu, chiar am ajuns!
după ţări şi mări ce am străpuns,
credeam că ceruri fară capăt tot parcurg
în semiîntuneric,
în fugă ocolind demiurgul
să caut cunoscutul pe jumătate înţeles,
să caut întregul ce în mine se afla,
să caut prezentul crezând în viitor,
să caut trecutul altul decât cel trăit.

ca să le aflu apoi pe meleaguri străine
unde n-am cunoscut nici om,
nici soare, doar viscol şi ploi
ce au şters scoarţa înnegrită
purtată de norii suferinţei imaginare,
de drame frivole făurite de lene şi rutină

curcubeul veşnic l-am surprins într-un moft profan
cu jumătate de zâmbet de vânt suflat,
lângă o cascadă uitată pe meleaguri virgine
aflată acum doar de mine.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături...doar de tine!

Respir iubire, respir amor
În fiecare clipă alături doar de tine!
Respir iubire, respir amor
Iar inima ce-mi bate doar ţie-ţi aparţine!

Părtaş mi-e cerul plin de infinit
Căci sufletu-mi străluce, hrănit de-a ta iubire
Din clipa fermecată când noi ne-am întălnit,
Călăuzindu-mi dragostea spre nemurire!
Alături... doar alături...
Alături... doar de tine!
Respir iubire, respir amor!

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

azi nu mai urc şi n-am să cobor
sunt doar un pescăruş în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neştiută
sunt stea însângerată şi timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorţii către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul şi curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foşnesc printre şoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările şi trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
şi la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuţii mei paşi
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtăşiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină şi spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să zbor

Cand ne-am întâlnit s-a declanşat jocul seducţiei
Amândoi fulgeram priviri fugare,
Roteam oglinzi caleidoscopice,
Ipostaze noi ale dragostei
Salturi cu boltă şi arc în spirală
Animale sensibile la amirosit
Şi zei în căutare de iubire.
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Aripi de zbor ne cresc din coapse
Ganduri, spaime
Cuvinte, sinapse
Aripi de azur şi violacee zbateri
E mereu imprevizibil drumul dragostei
Şi eu cad, oh, cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Învăţ să zbor
Învăţ să zbor
Tu mă porţi în sus
Învăţ să zbor
Să zbor
Să zbor

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopţi
un pat şi-un cearceaf alb
în fânarul vieţii fac dragoste

trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
şi-astâmpără setea unei lumi

mă simt udat de către viaţă
mă simt stejar ce creşte-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
şi simt cum cresc din tine norii şi cerul
mă simt acoperit de iubire

vreau să fiu libertatea
ce nu cu preţuri lumeşti se cumpără
vreau să fiu cuvântul dintre buze
ce-mi şopteşte, strânge-mă
şi iubeşte-mă

vreau să fiu noptea
ce-n tine mă pătrunde
vreau să fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Mă strecor plângând.
Trec pe lângă tine.
Aerul strivit de gânduri pierdute,
desenează un nor.
Mă agăţ de el.
Acum pot sa zbor.

Mă prefac în apă.
Sunt un ochi ce plânge.
Nu mai cred în vise.
Sau poate mai cred.
Trec prin mări de foc.
Mă desfac în gânduri.
Caut doar un loc de mine ştiut,

Să fiu doar cu tine.
... ca la început.
Nu mai cred iny

poezie de Iulia Giuşcă din Jocul cuvintelor Editura Emma Cluj Napoca 2016 (2016)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri neîmplinite

Cerul îmi vorbeşte în tonuri de mov şi roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite îşi iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aştept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer şi vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Şi te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătăţii
Inima îmi tresară,
Şi alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza iubirii...

Peste-ntinderi nemişcate, noaptea-şi ţese pânza-i neagră,
Dintr-o margine într-alta, cu suveica-n mână, aleargă
Răspândind pe boltă sus, perle, stelele argintii,
Doar să-ţi lumineze calea, tu de unde ai fi să vii
Pe covor de iarbă-n rouă, să mi-l simţi sub tălpi, molatec
Mă găseşti sub teiu-n floare, tresărind un vis sălbatec,
Şi-n atingeri de sublim şi de liniştea din noapte,
Ne-om preface stele-aprinse, ce lumină pân'la moarte
Printre atâtea taine sfinte, tu, să fii doar taina mea!
Şi pe ţărmul vieţii abrupte, braţele, ce-or mângâia
Câte nopţi de-acum s-or scurge toate lumi nemărginite,
Vin şi lasă numai bine, când văd chipul tău cuminte
Întunericu-i un voal, destrămat, de dor învins
Când alături, mâna ta, mă dezmiardă şi prin vis
Şi par clipele un veac şi eu basm nedeşirat,
Răsucit pe fus de gânduri, între gene întrupat
Şi-mi vreau nopţile să fie, lungi şi dese, infinit,
Eu să pietruiesc cărarea, lumii ce te-a zămislit
Mai adânc e somnul meu, mai domoale şoaptele,
Ceru-şi lustruieşte-argintul, mai albit, ca laptele
Şi te sorb cu setea unui, condamnat într-un pustiu,
Fără tine, fără noi, nici suspinul nu mi-e viu
Şi se împrăştie prin ere şi eu zbor să-l potolesc
Vezi iubire, sunt mai vie, mai nebună, dar iubesc
Şi renasc de câte ori, te ascund în profunzime,
Strecurat pe buze-n zori, mi te aflu printre rime
Ce-şi unesc aripile, într-o caldă îmbrăţişare
Ţese viaţa, cu răbdare, pânză pentru fiecare,
Numai mie-mi ţese-o pernă, ce-o să-mi legene iubirea
Să se nască-n ochii noştrii, vie precum nemurirea!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre pagini de lumină

Ai zâmbit?
Şi eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torţăî şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viata?
Ea este un cadou semenilor sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumina
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai intrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul... Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare, singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem venerat

vreau să scobesc munţii de zgură din sufletul meu
să scot totul din mine,
să nu mai simt acest blestem venerat, numit iubire,
vreau să opresc tornada gândurilor mele
să fie linişte senină,
să spulber chipul tău de înger trădător,
moartea s-o înving cu chin şi dor...

să te alung vreau chiar şi din oase,
să rup din carne acolo unde doare,
urechile să le astup să nu mai sune
acele şoapte lungi cu dulci suspine,
tălpile-mi de fier să le topesc
să n-am cum să ajung la tine
şi ochii mei să-mi chinuiesc,
cu întuneric ruginit pe o vecie!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deşi nu asta mi-am propus...

În fiecare zi, puţin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!

El, vântul, mi-a făcut traseul
Şi zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!

Şi, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!

De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Zbor... zbor şi dau de univers,
Acolo mă întâlnesc cu întunericul si misterul,
Ce mă afundă după 15 straturi de univers,
Într-un alt univers;
Acesta e făurit din gânduri călătoare
Uitate prin neant, peste tot şi nicăieri;
Acesta e cuibul lor...
Un gând plânge că şi-a pierdut iubitul,
Altul e un gând care aleargă într-un cerc continuu
Şi spune că are de gând să facă o sută de lucruri uimitoare
Pe care nu le face, doar aleargă în cerc...
Omul a murit de mult,
Dar visul neîmplinit încă duce o luptă în univers. Frica l-a oprit...
Merg mai departe de aceasta vale a plângerii
Şi dau de gânduri visătoare, de gânduri de iubire,
De toate gândurile ce dansează şi se creează nestingherite din capetele oamenilor,
Unele sunt mai ceva ca ciupercile, de cum se înmulţesc!
Eu plec pentru că nu vreau sa fiu pierdută-n gânduri...
Nu mă uit pe unde merg şi cad din acest univers,
Mă las purtată de praful de stele până la Dumnezeu.
Acolo totul e lumină, dar nu arde.
Simt că sufletul meu devine una cu lumina, de parcă şi-ar fi găsit puzzle-ul.
E un sentiment minunat!
Nu mai vreau să plec de aici...

poezie de Veronica Ştefania Dănciulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet singur

Ştii că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deşi ai minţit şi ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăceşte-n noapte,
deşi cauţi clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
şi viaţa uşor se stinge.
Totul e trist şi îngheţat
pentru că tu-n viaţă ai trădat
şi peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
ştiu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
Sufletul tău întristat mai caută,
să deschidă-o altă poartă,
rătăcind în taina nopţii,
uşor să nu trezească morţii.
Noaptea lumina se stinge,
dar s-aude ea cum plânge,
iubirea lui îi lipseşte
şi aşa se stinge-o poveste.

poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!