Mama
Mama mea - știu bine-bine,
nimeni nu este ca ea,
face multe pentru mine,
toate, dacă s-ar putea.
C-un surâs, cu-o mângâiere,
orice durere topește,
iar de-a fost, mâhnirea piere
și nimic n-o amintește.
Fruntea, pleoapele-i plecate
spre obrazul său frumos,
petrec blând, lăsând uitate
faptele-mi fără folos.
Cu bețigașul de zână
desenează-un curcubeu
și îl pune să rămână
în visarea ce-o vreau eu.
Soare, Lună, cer cu stele
adună vorbele ei,
în povești cu prinți, castele,
cu Sânziene și zmei.
Câte sunt, am să opresc
gânduri venite în goană,
mai întâi să mulțumesc
mamei dragi, chip de icoană.
poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre mulțumire
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
Citate similare
De ziua mamei mele (poezie pentru copii)
Un surâs, o floare
E ziua mamei mele;
Rază de vis, rază de soare
Iubire, lună, stele...
Toate acestea: astăzi sunt!
Și sunt văzute de oricine;
O mamă am, pe-acest pământ:
Și-i mamă! Pentru mine.
Ca mama mea, nu-i nimenic:
Doar pentru mine ea trăiește;
Iar eu, i-am dăruit pupic
Și știu, că mă iubește.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înscris
Scriu când mor pentru a rămâne
prin flori, prin frunze, prin tei,
e liberă lumea să mă îngâne,
e liberă lumea să creadă în zmei.
Sunt criticat și iubit deopotrivă
si uneori îngenuncheat
de stele, de drumuri, de lună,
sunt pentru viață un fel de ciudat!
Știu și nu știu multele rosturi
și mai știu și pe unde-am călcat,
lăsând ruptă iubirea de iarbă,
lăsând noroiul sub tălpi îngropat!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tei, poezii despre moarte, poezii despre libertate, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare să mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aș putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre viață
- citate despre iertare
- citate despre tristețe
- citate despre timp
- citate despre sinceritate
- citate despre mulțumire
- citate despre imaginație
- citate despre declarații de dragoste
Prima rugăciune
Gânduri frânte, reci și grele
La pământ îmi pleacă fruntea.
Ochii nu mai vor să spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima îmi bate... dar...
Doar NIMICUL o pătrunde.
Și îmi bate slab și rar...
Sufletul? pierdut!... dar unde??
Jos, în colț, văd o icoană,
Un Chip blând ce mă privește.
Și îmi vine, așa, o toană
Să m-apropii-ncet, hoțește.
E prea jos. Să-L pot vedea
La pământ îmi plec genunchiul,
Mă apropii de podea
Îmi aplec încet si trunchiul.
În icoana prăfuita este EL.
Sus, pe cruce pironit.
Blând privește ca un Miel
La cei ce L-au răstignit.
Doamne! Știu cât te-am rănit
Cu păcatele-mi prea multe...
Iar, și iar te-am răstignit,
Mii de spini ți-am pus pe frunte.
Mâinile ți-am pironit,
Brațele deschise... care
Ne-au cuprins, Hristos iubit,
Într-o trista-nbrățișare.
Gândurile-mi reci se-aprind,
Fruntea-mi arde de durere
Pe bărbia tremurând
Mi se-adună lacrimi grele.
Doamne, inima mi se topește
De păreri de rău și jale
Iată-mi sufletul pierdut!
L-am pus Ție la picioare!
Trupul meu încovoiat,
Pe covor păcatu-și pune,
În genunchi, cutremurat,
Într-o sfântă rugăciune.
Lacrima-mi spală obrazul
De rușine, de păcat...
Curăță de tot necazul
Sufletul împovărat.
Doamne, vreau sa-ți mulțumesc
Însă nu știu ce să-ți spun...
Dar Tu ști că Te iubesc
Iar eu știu cât ești de bun!
rugăciune de Mina Vintage
Adăugat de Mina Vintage
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine, poezii despre religie sau poezii despre picioare
Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre râs, poezii despre noroc sau poezii despre jocuri
A sosit a mamei zi (poezie pentru copii)
Este soare, primăvară
Ghiocei... încep s-apară;
Zăpada se mai topește
Și ziua mamei... sosește!
A sosit a mamei zi!
S-o putem sărbători,
Flori frumoase să îi dăm
Și-ndelung s-o sărutăm.
...
- Mulțumesc, băiatul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu;
Mulțumesc, că mi-ai crescut
Și cadou, azi, mi-ai făcut.
Mulțumesc, a mea fetiță,
Sărută-mă, pe guriță;
Să te pot crește frumos
În Numele lui Hristos!
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre creștere, poezii despre zăpadă, poezii despre sărbători sau poezii despre primăvară
Cred în liniștea deplină
Pot da vina doar pe mine, pentru cele întâmplate
Nu contează gropi și urme, de-a lungul vieții rămase
Nu contează că-s stropite și plouate de-a mea viață
De aș ști că va fi bine, cum aș dispărea în ceață
M-aș duce către o zare, albastră și înnorată,
Când de soare smălțuită, când de ploaie asudată
Nu mai vreau lacrimi să-mi cadă, nu mai am un strop de apă
De mi-ar cade de sub pleoape, aș simți ochii că-mi crapă
Nu mai vreau nicio arsură, nu mai vreau nicio spoială
Vreau doar umbra mea ascunsă, sub luminile de ceară
Vreau tăcerea mortuară, care stinge orice boală
Vreau să uit gustul de dulce și de orice amăreală
Pot da vina și pe soartă, ca o scuză motivată
Învârtita mea de roată, nu-i rotundă niciodată
Învârtindu-se cu mine, fără plăcerea de viață
Amețit sunt de durere, umbra mea-i neîmpăcată
Doamne, dacă privești vreodată, până-n sufletul meu trist
Tu mă iartă și iar mă iartă, mă închin de-acum smerit
De ești totul și pământul, fă-mi un loc ascuns de vânturi
Și de gerurile iernii și de înnegrite gânduri
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre smerenie sau poezii despre plăcere
Nu jinduiesc la stele
Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Și nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar și-n Dumnezeu.
În suflet, crește un poem de jale-
Un muribund în atrii de oțel.
Au împietrit în mine madrigale
Și urlă lupii sfâșiind un miel.
Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai așez o lacrimă și-aș vrea,
Să-ncui ferestrele spre măști. Și mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.
Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.
Eu am un loc al meu și nu cer altul,
Nu jinduiesc la stele și oricui,
Eu îi cedez coroana și înaltul
Și nu cer osanale nimănui.
Și dacă nu-s pe plac cuiva anume
Nu-i nicio dramă-n asta și-i firesc
Bârfele să le-nlocuim cu glume
Și să nu spunem, oricum, ''te iubesc.''
Sunt om normal cu bune și cu rele
Dar, viața mea. să știți, e doar a mea.
Mi-e sufletul strivit și în atele,
Când vă bagați bocancii grei în ea.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre versuri sau poezii despre umor
Dumnezeu m-a creat să împlinesc o slujire anume. Mi-a încredințat să fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanț, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferință, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El știe ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, să-mi scadă curajul, să-mi ascundă viitorul de mine. Totuși, El știe ce face.
citat clasic din John Henry Cardinal Newman (1870)
Adăugat de Nana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre boală, citate despre îngeri, citate despre încredere, citate despre viitor, citate despre suferință, citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre pace sau citate despre medicină
Mărțișor târziu pentru Nicoleta
Tu, zână din povești, la timp aleasă,
M-ai însoțit pe drumul vieții mele,
Iar ochii tăi m-au luminat ca stele
Călăuzindu-mi calea către casă!
Mi-ai fost temei, balsam în clipe grele,
Cu har de-a face viața-armonioasă
Fiind mereu iubită drăgăstoasă,
Prietenă, părtașă-n toate cele...
Și ochii dragi, frânturi de cer albastre,
Veghează starea-n vremi comorii noastre
A fetelor ce Domnul ni le-a dat...
Acum, când traiul nostru intră-n toamnă,
Îți mulțumesc, neprețuită Doamnă
C-ai acceptat, atunci, să-ți fiu bărbat!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre prietenie, poezii despre ochi sau poezii despre lumină
Reverie autumnală
Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-nroșit dispare după deal,
iar umbrele venite de afară
așază sub fereastră măști de carnaval!
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
ce-aveau în spațiul sideral de căutat.
Și mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun..., fără să știu ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.
Cu amintiri venite peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
dar ea îndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n raiul interzis.
Ele ajung..., se-apropie de mine,
le strâng în brațe, vreau să le vorbesc,
simt clipele venind tot mai senine,
văzându-le, din nou, în raiul pământesc.
poezie din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tinerețe, poezii despre seară, poezii despre reverie sau poezii despre rai
Ce-o face mama?
Ce-o face mama?
Mă întreabă într-o doară, al meu frate,
Iar eu rămân deodată uimită, așa...
Și-i spun: - nu știi că a plecat departe,
În lumea celor drepți și-a celor nevăzute?
Mă uit în ochii lui, socot și-ntreb și eu:
Și totuși, ce-o face mama?
O fi găsit acolo sus în ceruri,
Să-i treacă de urât, de osteneală sau de doruri,
Un pui de asin, cu lapte praf să-l crească,
Sau cu a Lui Dumnezeu hrană Cerească,
Un vraf de cărți, să le citească,
Copiilor din cer, nainte de culcare,
Cu zâne, zmei și feți frumoși, povești nemuritoare?
Azi, tare un fior m-a zguduit, o amintire,
De parcă i-am simțit, prezența aievea lângă mine,
La întrebarea lui, nu pot găsi nici astăzi un răspuns,
Nu știu să deslușesc, misterul acesta nepătruns,
Și-atunci, rămâne această întrebare:
Ce-o face mama?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre dor sau poezii despre cărți
Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.
Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ți-am pus o lumânare!
Și-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...
Zână din stele întrupată...
Și toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ți, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!
Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Și anii-n cute-adânc săpate,
Îți mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ți-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci și mă privesti străină.
În mângâieri unduitoare
Îți simt prezența la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Și parc-aud a tale șoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morții tale ceas.
Și lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.
Cu ochii strălucind în soare
Te văd... și-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul și încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Și eu bunică într-o zi
Și-mi e din ce în ce mai greu
Și plâng și plâng și plâng mereu!
Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Și dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-și adună
Și în adâncuri de cleștar
Le-ngroapă iar și iar și iar.
Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Și îngeri tâmplele ți-au nins,
Povestea mea de dor și vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Și sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, ești așa departe!
Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din povești,
Oh, nici nu știu să spun ce-mi ești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre copilărie sau poezii despre învățătură
Balada blondelor iubiri
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.
Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.
Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul decor
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiti până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer.
Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și renunțăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre telefon sau poezii despre sânge
Dus cu preșul
de fiecare dată de surâsul aruncat
firesc la momentul când trebuie
să convingă nu cade pe gânduri niciodată
ține capul sfidător și zâmbește
deschide poșeta, scoate o țigară
se preface că dorește s-o aprindă
caută alt surâs din gentuță îl extrage
apleacă ușor fruntea lăsând
zâmbetul într-o rezervă pentru privitor
simte că este o capcană această scenetă
nu o evită din mai multe calcule
recunoaște sângele care-i zvâcnește
întâi în piept, o goană nebună, un tropăit
sofisticat, se simte dus înainte
spre noua aventură amoroasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre dorințe sau poezii despre calcule
Vreau (de Ziua Mea)
Nu vreau să-mi fac din lacrimi nestemate
Când cearcănele nopții mă îmbie
Să retrăiesc dorințe destrămate
Purtându-mă spre oarba agonie.
Prin bezne, de iluzii ucigașe,
Nu mai vreau azi cu gândul să colind,
Nici stele reci nu le accept vrăjmașe,
Stingându-mi focul ce îl reaprind.
Nu mai doresc zidită-n mine crucea,
Prinos nedrept pe-altarul suferinței,
Ci, vindecată, doborând răscrucea,
Vreau să-i ofer un gir făgăduinței.
Nu mai aspir s-ating neprihănirea
Destinului, dorindu-l ne-ntinat,
Solemnului, voi cere izbăvirea
Clădindu-mi inocența din păcat.
Prin mări de nefirească neputință
Nu-mi voi mai îneca stupid speranța.
Dorind să-mbrac mâhnirea în credință,
Spre viitor voi înclina balanța.
Lumina o voi lua drept călăuză,
Tenebrele dorind să le dobor.
Călătorind prin negura obtuză,
Voi face Soare din oricare nor...
Și Vreau, și Vreau... și nu mă mai opresc
Și îl prefac pe Vreau în A Putea
Să îndrăznesc, să cred, să izbutesc
Sunt visuri ce le am de ziua mea.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre viitor sau poezii despre suferință
Scrisoare către Moș Crăciun
Dragă Moșule Crăciun,
Mâine-i seara de ajun,
Mama zice să îți scriu...
Ce să-ți cer eu chiar nu știu...
Dar de stau să mă gândesc,
Un cadou vreau să primesc,
Căci, ascultătoare-am fost,
Am văzut de-al școlii rost,
Iar, un pic, de am răcit,
Mama mea m-a îngrijit,
Și, de-ți dau chiar un pupic,
Nu o să pățești nimic...
M-am gândit și te-aș ruga,
De un marker cu vopsea,
Sau mai multe dacă poți,
Să ajungă pentru toți,
Copilașii talentați,
Cu culorile ce-s frați,
Să le-mpart cu cei mai dragi...
Ce zici Moșule, te bagi?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre talent, poezii despre superlative, poezii despre scrisori, poezii despre culori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Portret de primăvară
[Acuarelă]
Pe o foaie
neîncurcată de vreo pată
care s-o îndoaie,
aplec un curcubeu
asemeni cu sinele meu,
îmbrățișez cu crin regal
distins și alb fără egal,
ca fruntea mamei
sau ca obrazul ei oval,
peste cercurile mele
dau jos stele-viorele,
vin apoi
cu două petale de mac moi
(evident de mătase,
aidoma glasului mângâind
în cuvinte frumoase),
de mulțumire,
trec și un gând subțirel
cât un ghiocel,
iar la final,
ideal!
cu primăvară adusă de-afară colorez
fondul tabloului la care lucrez.
Ridic foaia,
mă duc un pas înapoi,
poate doi,
(pentru o vedere largă, dragă)
și simt în sufletul creț
un fior isteț:
nu știu cum, nu îmi dau seama,
buchetul pictat e mama.
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre portrete, poezii despre pictură sau poezii despre idealuri
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!
Ce anotimpuri, ce castele!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre studenție, poezii despre nefericire, poezii despre examene, poezii despre cuvinte, poezii despre castele, poezii despre bărbați sau poezii despre anotimpuri
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Și în ochii Tăi sunt, Doamne, prețios.
Îți mulțumesc căci m-ai păzit în viață
Tu ai fost cu mine la bine și la rău
Mă strângi cu gingășie în orice dimineață
În brațul Tău Preasfânt de Dumnezeu.
Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Și lacrima cu drag mi-ai șters de pe obraz.
Îți mulțumesc că ai fost mereu cu mine
Speranță, Doamne, îmi ești pe al vieții drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Și ești așa de răbdător cu noi, milos și bun.
Îți simt prezența Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocrotești cu mâna-Ți iubitoare
De Golgota și visul veșniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.
Tu ești în orice loc, în foșnetul naturii
În roua dimineții și în sunet de cântări
Îți mulțumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiți cu binecuvântări.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sunet, poezii despre rouă sau poezii despre pâine