Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nemărginire

stăteam pe-o margine de cer
precum ai sta pe-un dig și ape
se furișau sub tălpi, aproape
și licăreau cu sori, stingher

priveam de sus la norii moi
la totul forfotind sub ei
și când erau de ploaie grei
și când pluteau și triști și goi

priveam la mările din jur
la munți cu creste dăltuite
și din adânc nebănuite
cum lavele erup, obscur

minuscula imensitate
cuprinsă cu privire lină
și raze reci de lună plină
cerșea parcă mereu dreptate

și eu, un înger rătăcit
pe colț de ceruri în neștire
sorbeam o lentă pustiire
din fastul ei, nemărginit..

poezie de (3 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire așa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârșit!

poezie de (2014)
Adăugat de Rares JigaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lume de copil

Priveam viata ca pe-o gluma,
Priveam totul de sus, cu jucaria-n mana
Si oamenii erau din plastilina
SI-n loc de soare, o pata de rugina.

Vedeam orasele de guma,
Si strazi acoperite cu multa spuma,
In aer, baloane colorate de sapun,
Iar eu paste acest tinut stapan.

Erau si blocuri de carton
Iar eu le mazgaleam cu un creion...
Si eram fericit cum nu se mai putea...
De ce? O lume-ntreaga e a mea.

poezie de (14 martie 2007)
Adăugat de Ioana BitoleanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ajunul...

își scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb

pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
își trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui

într-o liniște sună cristalul
iar în altă o trâmbiță fierbe
și urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe

coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ținute la braț de minune
în cădere de liber noroc

și se trece esența din mine
în altarul ovarului tău
și-nc-un suflet de stele se ține
în ajunul plecării în hău...

poezie de (7 august 2019)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Firescul stării

... la margine de cer înmormântez un soare
sfidând firescul stării de a fi
și timpului din ea îi poruncesc să zboare
și dorului din mine de-a muri

iar inimii - mereu să toarne lacrimi
la moara vântului ce tinde-a o strivi
să nu mai simt cum cresc aripi din patimi
sfidând firescul stării mele de a fi

în colț de cer înmormântatul soare
așteaptă clipa când mă voi trezi
iar clipa - dorul interzis să zboare
iar dorul - starea firii de a fi...

poezie de (14 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul mov

M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.

Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă

În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude

resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Priveam

Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul Soarele își trăgea răsuflarea.

Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur scăpăta încet spre nadir,
în jocul celest scufunda un vapor
în marea de-aramă.

Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiu-atemporal,
în picătura de magie.

Priveam Luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârna o petală de nor,
cădeam cu brațele deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.

Priveam răsăritul mângâindu-ți urmele pașilor goi,
vântul șoptea nisipului uitarea,
un val rătăcit mă săgeta cu săruturi de dor,
scrijelindu-mi durerea.

Priveam și am rămas un veșnic privitor,
am fost actor și am rămas un simplu autor,
am fost al tău și am rămas al tuturora, un solist,
poetul autist.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Referințe

... am început iubito un catren
îl scriu pe-un colț imaculat de stratosferă
acel ce l-am pornit înca-n eden
s-a rătăcit in larga planisferă

l-am început iubito post-mortem
îl scriu pe-un vârf adânc de emisferă
și dezlegat de orișice blestem
și descântat cu apă efemeră

am început iubito alt poem
și coala de hârtie ca o sferă
din referințe oarbe de sistem
se trece în vizibile de eră...

poezie de (28 aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lumea ca o carte

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Și eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.

Priveam stânci, munți, dealuri
Și mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Și nu mă săturam să mă mai uit.

Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Și lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuși Dumnezeu.

poezie de (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sculptarea

Priveam norii și sculptam în ei sânii tăi!
Pășeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!

Priveam cascada și-ți sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm și-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!

Priveam picurii ce-ți tineau loc de-acoperiș,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm și-aș fi ținut morțiș
Picur să fiu, să-ți curg pe formele externe...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Treime

Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu să mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
Că nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta să-ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de (17 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-aplec peste cuvinte

Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.

Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Și mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.

Ca un ecou mă-mprăștii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie anapoda

ziua căzuse pieziș
de pe partea ta
a patului
cu un colț mai sus
și cu unul mai efemer
zgomotele de afară
se auzeau neastâmpărate
ca niște pași cadențați
de bocanci
zgâriind pe perete

ploaia picura anapoda
din jos în susul
odăilor
atemporal suprapuse
peste noi
spre acoperișuri de metal
spre norii de sticlă

eu priveam de jos în sus
nemărginirea picioarelor
tale pe cerul
de cretă
tu mă tăceai nesfârșit
din susul în josul acelor
de ceasornic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimensiuni...

subconștientul meu pășea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală

și conștientul uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie
mereu cerșea un strop de paradis
la colț de apă șubredă dar vie

și când s-au întâlnit și contopit
într-un covor de liniște târzie
din eu -l meu subtil și răvășit
sorbeau dimensini de veșnicie...

poezie de (15 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Survolare

sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
și timpul din sejur e tot al meu
și lumea, când mai lungă, când mai lată

am rătăcit aici nici nu știu când
am rătăcit aici nici nu știu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
și regăseam doar pasăre în scrum

și dac-a fi cumva să nu mai fiu
același chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aș face sensuri noi, aleatorii

și bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aș arbora la margine de schit
le-ași savura în lentă survolare

și inc-un an ași scrigeli, latent
pe tristul meu răboj intercalat
într-un sistem senil și coerent
cu disonanțe scoase la mezat

în rest... sunt eu acela care-am fost
și- acel care va fi, încă mai sunt
când vagabond, când om cu adăpost
când păcătosul naibii și când sfânt

oricum n-ași da- lovesc în relativ
și toate sunt acolo unde sunt
și tot efectul lor cumulativ
oricum mă va reduce la mormânt

și liniștea din zbuciumul etern
anihilat de grava veșnicie
va deveni o umbră de patern
în hăuri care naște energie...

dar pân-atunci mai sorb din vin
și din femei, esențele amare
că cine știe dacă mai revin
aice, pe Pământ, în survolare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Copacul nimănui

În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.

Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, știi?
Simțea că vine iarna cu zâmbetul de ger
și suferea la gândul că, încă, e stingher.

Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost și... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalță spre lumină cu noi cu tot. Bizar!

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deja vu

parcă totul e dat să mai fie
să mai trecem de limite, poate
de cuvinte-ntr-un colț de hârtie
ca și-n colțul de gură, crispate

parcă-s toate demult deja vu
ca mai ieri sorb aceiași privire
ce mereu parc-am vrut, parcă nu
să-mi aline nu sete- iubire

parcă nu e nimic mai stabil
între noi ca stabilul ego-u
și nimic, și nimic mai fragil
ca internul lui strigăt- ecou...

poezie de (14 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Ultimul țărm

Am mai privit o dată și-ai răsărit din mare,
În urma mea un lanț de amintiri aveam
Cu zale ferecate peste întreaga zare
Și zile înnodate, pe toate le striveam.

Nu te-ai sfiit, știind că va veni sfârșitul,
Că orice lucru bun de-oparte l-ai oprit,
Din gânduri împărțite între-albastre valuri
Doar stropii reci și grei, din tot, am nimerit.

Am zăbovit în urma-ți privirii tremurânde
Rupeam sclipiri din umbre pornite dintre noi
Plecat, fără măcar un zumzet să se-audă
Rugam din suflet norii să scuture din ploi.

Păream o amintire cu spatele la tine,
Un pic în vijelia pornită din senin,
Lipseam din visele ce le vroiam să vină
Și seara se lăsa cuprinsă de venin.

O mare zbuciumată acum, dar fără mine,
O ieftină culoare dintrun străin destin,
Priveam în urma ta și totul se topise
Și fiecare plaja imi devenise spin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visele

ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...

poezie de (13 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani de la prezent
și se făcea parcă din soare o speranță
s-a rupt precum din toate un fragment

și se făcea din ce în ce mai boreală
și mai lichidă și mai grea protuberanță
și peste lumea mea inițială
împrăștia lumina drept substanță

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulțimi pluteau în așteptarea împlinirii
și flori curgeau pe strada dintre zări
și El venea pe măgărușul prorocirii

venea să-nfrunte soartă și destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
și printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veșnicie...

un vis visam, un vis la o distanță
de două mii de ani din ziua-n care
călare pe măgar ca pe-o speranță
Lumina Lui intra în fiecare...

poezie de (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!