Denie
lui Radu Gyr
Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău și crucea ta de-atunci...
Aflatu-ți-ai dorita răstignire.
...
Se adunase liniște în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Și să alunge colbul de pe mituri.
Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe și tu, Ioane!
Striviți pe rând de noile canoane
S-au stins toți vinovații fără vină.
Sub crucea ei din nord e vechea țară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică
Cresc pui de cuc în cuib de rândunică
Românii băjeniți pe rând, pe-afară.
Încremenită ți-e, prin cărți, povața,
Uitați sunt spinii-nchipuind cununi,
S-a pribegit mirosul de căpșuni
Și de la noi și-a-ntors norocul fața.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sfaturi
- poezii despre rândunele
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
Citate similare
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpșane
o claie de cer și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobote-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri și funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zarzări
- poezii despre viitor
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
Cu tine spre abis
Mergeam cu tine spre abis,
Și te țineam de mână
Iar cerul era mult prea închis,
Și nici urmă de lună.
Un câmp întins ne cuprindea,
Plin doar cu flori alese
Și vântul din urmă venea,
Prin flori fără să-i pese.
Picioarele ne sângerau,
Dar nu simțeam durere
Puterile ni se sfârșeau,
Ne adăpam cu fiere.
Iar gustul ei ni se părea,
Mai dulce decât mierea
Abisul tot nu se-arăta,
Și ne creștea temerea.
Pe cer toți norii prevesteau,
Că va veni furtuna
Iar corbi de nicăieri veneau,
Țipând la noi întruna.
De teamă îmbrățișați stăteam,
Tot așteptând să vină
Dar eu cu ea încet muream,
Cu ochii spre lumină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre frică, poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre miere
Plângea și Crucea însângerată
PLÂNGEA ȘI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ
De noaptea când pe Golgota, Crucea-Și ducea Iisus,
Toată omenirea știe că s-au cutremurat
Pământul și Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.
Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinței;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinței,
Prin a Sa Înviere.
De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.
Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl știa de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.
Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credința sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.
Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu și Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!
14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinității"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre noapte, poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ridică-te!
Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini și cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru pădurea asta verde, strămoșească,
Tăiată nemilos și dusă în vagoane
Ca hoții ticăloși să se îmbogățească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru preabunii sfinți năpăstuiți de soartă,
Pentru biserici și frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credința nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Să ne mai strângem iar și s-alungăm dușmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
poezie de Octavian Cocoș (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trenuri, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre icoane sau poezii despre frumusețe
Calea spre lumină
Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.
Cu fața către cer, îți cauți drumul
spre liniștea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars și te irită.
Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ți-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri
Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit și-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari și turbioane
să-l mâne, singur pe cărări, departe.
În lumea ta, sunt visuri ce te-mbie
la o uitare-a vieții fără vină
iar calea ta în viitor să fie,
în liniște și pace, spre lumină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre uragane, poezii despre simțuri, poezii despre pace sau poezii despre nevinovăție
Frunza și ramul
Frunza veștedă din nuc
Se învârte-n vânt năuc,
Să rămână-n cer nu poate,
Stă înșurubată-n moarte.
O privesc de Bobotează
Cum și moartă e vitează,
Crucea ei rămâne pusă
Într-o viață ce-i ascunsă.
Rămășițele din gând
Trec prin lume rând pe rând,
Moarte, viață e totuna
Când în lume frunza-i una.
O privesc, rămân năuc,
Poate Doamne, eu sunt cuc,
Frunza-i inima ce-mi crește
Ramuri pentru cer, regește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre creștere
Iisuse, frate-al meu în răstignire
(Biblia spune că azi, la Ierusalim, Iisus i-a biciuit pe cei care făcuseră din Casa Tatălui Său peșteră de tâlhari!)
Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,
În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ți vând
Și chipul și-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ți pun la Cruce când,
Îmi este drumul vieții la răscruce
Și, disperat, nu știu unde mă duc
Și-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăț de-un braț al ei, tot singur cuc,
În tine mi-e speranța când și clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Și toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,
Să beau și eu și popi, fără de plată
Și diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poți s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre biserică sau poezii despre speologie
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tei, poezii despre păsări, poezii despre oi sau poezii despre muzică
Glossă de neamul românesc
Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.
Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.
Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-și mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!
Dar copacii-nmuguresc
Ploi de flori și flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Țară scumpă, țărișoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.
Chiar de viața noastră-i grea
Tu înduri. Și din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munți cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...
Ploi la fruntea țării cad,
Ploi de stele, ploi de șoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometați de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine românești de jele.
Și furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea țării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roșu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi și pleci...
Brazii cei mai falnici ard
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la țară.
Din cenușă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire și-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.
Dar mai mândrii alții cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace își doresc,
Nu au liniște, nici frică...
Țara și-o vor apăra
Cărămidă strămoșească,
Pruncii își vor învăța
România s-o iubească.
Dar mai mândrii alții cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Și furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea țării cad...
Chiar de viața noastră-i grea,
Toți copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre brazi sau poezii despre bebeluși
Vinovații fără vină
Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înțeleg și să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Simt în trup pletoșii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Lume, lume, soro lume,
De ce ești prea rea de gură?
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-înalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Și țin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum și cât de mult gândesc.
Hei, voi neatenți la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeți pui de drac,
Gândurile voastre sunt și ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.
Hei, voi care-ați fost odată tineri,
Hei, voi care știți ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
cântec interpretat de Florian Pittiș, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet, poezii despre păr sau poezii despre muncă
Crucea care crește
Ploi de flori și ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme și lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.
În belșug și-n sărăcie,
În mocirle și-n icoane
Trece firul vieții noastre
Cu virtuți și cu slogane.
Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.
Și-n lumina-mpărăției
Unde țara se-nnoiește,
Pui armuri obișnuinței
Sub o cruce care crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre sărăcie sau poezii despre stele căzătoare
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vară, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre primăvară
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisuse, frate-al meu în răstignire
Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,
În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ți vând
Și chipul și-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ți pun la Cruce când,
Îmi este drumul vieții la răscruce
Și, disperat, nu știu unde mă duc
Și-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăț de-un braț al ei, tot singur cuc,
În tine mi-e speranța când și clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Și toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,
Să beau și eu și popi, fără de plată
Și diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poți s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată
Crucea Lui
La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut și scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.
Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Țâșnind, sângele ispășirii,
Primit-am eu viața cea nouă.
La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt și zdrobit.
Și-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.
La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.
poezie de Cristian Dume din Exerciții de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare
Liniște, căutam să mă cauți necontenit. Să-ți prind în firul alb, raze și striviri de lună ascunsă. O să picure din ea lumină, hrănindu-ți nevoia vie de strălucire și apoi întânericul ne va îmbrăca goliciunile. Rând pe rând, cu tandrețe, lăsându-ne pradă lumii întinse peste amintiri și prezent nenăscut. Poate ne vom asculta ore-n șir, delectându-ne sub mantia norilor. Chemările vor inunda văzduhul frenetic, fără timp de regrete. Și atunci îmi va fi iar bine cu noi. Împreună fără resturi de vis netrăit. Doar cu rostul acela comun, iubindu-ne în tihnă rătăcirile.
Andreea Palasescu (23 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre visare, citate despre prezent, citate despre nori, citate despre lumină, citate despre amintiri sau citate despre alb
Ceea ce vedem pe cer sunt particule din crucea lui Iisus.
aforism de David Boia (16 august 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre particule, aforisme despre cruce, aforisme despre creștinism sau aforisme despre Iisus Hristos
Valțul rozelor
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină cum se suspină...
Și suspină cum se suspină...
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în brațele minciunii,
Și rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ș-un valț nebun se învârtea,
Un valț din ce în ce mai tare,
Un valț din ce în ce mai tare.
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre trandafiri, poezii despre vorbire, poezii despre voce sau poezii despre singurătate
Oamenii au spus că crucea lui Hristos nu a fost un lucru eroic, dar vreau să vă spun că crucea lui Iisus Hristos a pus mai mult eroism în sufletele oamenilor decât orice alt eveniment din istoria omenirii.
citat din John G. Lake
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre eroism, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre suflet, citate despre istorie sau citate despre cruce
Dedicatie postmortem
De care cer mai ești cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ți de lut,
că nu s-au inventat canoane
și nu ințeleg cum ai putut...
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâșâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină...
chitara-ți plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevestește nimeni zboru-ți mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
știu bine că nimeni nu te-a priceput...
și-ai ales o zi ca orișicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naște-ncet din fiecare
când toți murim de-același nor răpus!
de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,
la conacul poeziei nu-ți trebuie bilet,
tu-ngropi versul tău intr-o altă lumină
el pe tine/il plânge pe poet...
știai că-I obosit de rătăcire?...
cum gata-I lumânarea de pe tort,
ai renunțat, Ioane, cu totul la trăire_
ce rană porți cu tine, dă-mi rana ta s-o port...
și stelele se plâng de tine
inchise toate in inima-ți de lut,
cu aceeași teamă de lumină
cu același dor de moarte plină...
... nu ințeleg cum ai putut...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vamă sau poezii despre lut